ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 229/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 229/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr. 229/2018
După deliberare, asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin
Decizia civilă nr. 4415 din 10 octombrie 2013, Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, a respins
excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată
de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și
excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului
Educației Naționale, precum și excepția
tardivității formulării acțiunii invocată de
Ministerul Educației Naționale. A respins cererea formulată de
recurentul-reclamant A., Prepozit-Prelat al Prepoziturii Ordinului Canonic B.
cu "Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir" din Promontoriu Oradea,
prin mandatar C., având ca obiect refacerea și rejudecarea Dosarului nr.
x/1938 al Tribunalului Suprem.
Împotriva acestei decizii a formulat
cerere de revizuire Prepozitura Ordinului Canonic B. cu "Hramul Sfântul
Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, dosarul fiind
înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția I civilă, la data de 14 septembrie 2015.
Prin încheierea din data de 11 martie
2016, Înalta Curte a suspendat judecata cererii de revizuire, conform
prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât a constatat
lipsa părților legal citate și faptul că niciuna dintre
acestea nu a solicitat judecata în lipsă.
Cauza a fost repusă din oficiu pe
rol, în vederea discutării excepției perimării cererii de
revizuire, fixându-se termen la data de 26 ianuarie 2018.
Asupra excepției de perimare a
cererii de revizuire, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 248
alin. (1) C. proc. civ. "orice cerere de chemare în judecată,
contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de
reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,
dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma
să fie îndeplinit din oficiu".
În sensul prevederilor legale mai sus
expuse, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se
răsfrânge asupra întregii activități judiciare, care este
determinată de lipsa de stăruință a părților în
soluționarea litigiului dedus judecății.
Curtea Constituțională, prin
Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicată în M. Of. nr. 25 din 17
ianuarie 2002, a statuat că "perimarea reprezintă o
sancțiune procedurală determinată de necesitatea de a curma starea
de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse
judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an,
din vina părții."
Așadar, pentru a interveni
perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală
în care se afla, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an
și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie
cauzată de culpa părții.
Ca urmare, perimarea operează cu
condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act
de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată
de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în
acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în
speță, unde, după suspendarea judecății cauzei pentru
lipsa părților, măsură dispusă la termenul din data de
11 martie 2016, părțile au lăsat să treacă un interval
de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun
act de procedură în vederea reluării judecății recursului.
De asemenea, Înalta Curte reține
că, în speță, nu este incidentă o cauza neimputabilă
părților sau necesitatea îndeplinirii din oficiu a unui act de
procedură, care să conducă la întreruperea termenului de
perimare.
În raport de aceste considerente
și având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la
data suspendării judecății pricinii, timp în care niciuna dintre
părți nu a solicitat continuarea judecații cererii de revizuire,
iar în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de
întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul
art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata
perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta Prepozitura
Ordinului Canonic B. cu "Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir"
din Promontoriul Oradea împotriva Deciziei civile nr. 4415 din 10 octombrie
2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de
revizuire formulată de revizuenta Prepozitura Ordinului Canonic B. cu
"Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea
împotriva Deciziei civile nr. 4415 din 10 octombrie 2013, pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.
Procesat
de GGC - CL