ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3001/2017

Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. În motivarea cererii, reclamanta a invocat faptul că dispoziția art. 341 alin. (8) din noul C. proc. pen. potrivit căreia, în cazurile în care s-a pronunța una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și c), este definitivă, este neconstituțională în raport cu prevederile articolelor din Constituția României, respectiv art. 21 - privind accesul liber la justiție, art. 41 - care consfințește munca și protecția socială a muncii și art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată. De asemenea, în cererea formulată a susținut că articolul menționat are legătură cu prezenta cauză, al cărei obiect este obligație de a face, respectiv de fi obligat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să comunice soluția adoptată în cazul cererii de trimitere a Dosarului nr. 280/P/2015 al D.N.A. Brașov la o altă unitate de parchet/serviciul Direcției Naționale anticorupție.

Soluția pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Prin Încheierea din 16 august 2017, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul procedură penală, invocată de reclamanta A.

Cererea de recurs. Împotriva Încheierii din 16 august 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A.. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-reclamantă a arătat că obiectul Dosarului nr. x/64/2017 îl reprezintă obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să soluționeze cererile formulate în lunile decembrie 2016 și ianuarie 2017 prin care a solicitat trimiterea Dosarului nr. y/P/2015 de la DNA Brașov la alt serviciu al DNA. În continuare, recurenta-reclamantă a susținut că dispozițiile art. 341 alin. (8) din noul C. proc. pen. dispun că hotărârea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară este definitivă, în cazurile prevăzute de pct. 1 alin. (6), (7), pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (71) ale aceluiași articol. În opinia recurentei, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen. este admisibilă deoarece respectă condițiile impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Apărările formulate în cauză. Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În esență, intimatul a arătat că dispozițiile art. 341 alin. (8) din noul C. proc. pen. au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate, inițial ca neîntemeiate, ulterior ca inadmisibile. În acest sens, Curtea Constituțională a pronunțat Deciziile nr. 599/2014, 886/2014, 663/2014, nr. 233/2015 și nr. 442/2016 și a statuat că: " Dispozițiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. nu aduc atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de art. 340 și 341 C. proc. pen., legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod mai rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului".

Soluția instanței de recurs. Examinând cauza și încheierea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Așa cum rezultă din actele dosarului de fond, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/64/2017, formulată de reclamanta A., prin care s-a solicitat obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să-i comunice reclamantei soluția adoptată în cazul cererii de trimitere a Dosarului nr. y/P/2015 al D.N.A. Brașov la o altă unitate de parchet/serviciul Direcției Naționale anticorupție. În cadrul acestui dosar, la data de 30 mai 2017, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din noul C. proc. pen. Înalta Curte constată că, potrivit art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie întrunite cumulativ următoarele cerințe: - dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se invocă să aibe legătură cu soluționarea cauzei; - excepția de neconstituționalitate să fie invocată într-o cauză aflată pe rolul instanței; - prevederile dispoziției legale să nu fi fost declarate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Concluzionând, Înalta Curte constată că în speța de față nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții. Cu privire la prima cerință impusă de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din noul C. proc. pen. nu au legătură cu soluționarea Dosarului nr. x/64/2017 al Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal ce are ca obiect "obligația de a face", pentru că cererea dedusă judecății a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu pe dispoziții ale Codului de procedură penală. Totodată, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, nu are relevanță faptul că instanța constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționale a dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., atât timp cât dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se invocă nu are legătură cu soluționarea cauzei. Așa fiind, Înalta Curte constată că încheierea atacată a fost pronunțată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății și normelor de drept incidente în cauză, excepția de neconstituționalitate neîntrunind cerințele impuse de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Temeiul de drept al soluției. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.