ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2837/2016

Decizia

nr. 2837/2016

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 25 noiembrie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrului de sindicat A., a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Alba, solicitând obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române la emiterea dispoziției de numire a reclamantului în postul din cadrul Biroului de Poliție „Autostrada Deva - Râmnicu Vâlcea” pentru care a fost declarat admis și repartizat, respectiv agent I la poziția 193 a Compartimentului Patrulare Deva-Sebeș, precum și obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2437 din 14 aprilie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, reținând, în esență, că reclamantul este funcționar public cu statut special, agent de poliție încadrat la pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Alba, și sunt aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999.

2.2. Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, prin sentința civilă nr. 504/CAF din 9 septembrie 2016, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Tribunalul Alba a reținut, în esență, în raport cu dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, republicată, și decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, că atâta timp cat organizației sindicale i se recunoaște legitimarea procesuala activă, în calitate de reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, se ține seama de sediul sindicatului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin acțiune, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrului de sindicat A. - funcționar public cu statut special, agent de poliție încadrat la pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Alba - a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, de la sediul său, respectiv Tribunalul București, cu o acțiune având ca obiect principal obligarea pârâților la emiterea dispoziției de numire a membrului de sindicat în postul din cadrul Biroului de Poliție „Autostrada Deva - Râmnicu Vâlcea” pentru care a fost declarat admis și repartizat.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamantul este funcționar public cu statut special, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „Art.109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.

În cauză, este de observat faptul că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrului de sindicat A., acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, conform cărora:

„Art. 28 - (1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres”.

În condițiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 își aveau corespondentul în dispozițiile art. 28 din Legea snr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată prin decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

„În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabilește că organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.”

Astfel fiind, întrucât Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său din municipiul București, sector 1, aflat în circumscripția Tribunalului București.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare acțiunii formulate de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrului de sindicat A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Alba în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2016.