ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2016

Decizia nr. 2967/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la 09.12.2015, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrilor săi de sindicat enumerați în tabelul anexat acțiunii, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Alba, obligarea pârâtului la acordarea timpului liber compensator pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, pentru perioada octombrie 2012-19.06.2014 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2014), și acordarea majorării de 75% din salariul de bază pentru munca prestat în zilele de repaus săptămânal, începând cu data de 19.06.2014 și până la 31.12.2014.

Prin sentința civilă nr. 3079 din 12 mai 2016, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârât prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

A reținut instanța, în esență, că reclamanții, în calitatea lor de funcționari publici cu statut special, au domiciliile situate în județul Alba, după cum și pârâtul, în calitate de instituție publică în care sunt încadrați reclamanții, are sediul în județul Alba, în circumscripția teritorială a Tribunalului Alba.

Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 505 din 9 septembrie 2016, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Alba.

A reținut instanța, în esență, că potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă și că, prin decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în soluționarea recursului în interesul legii, a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2), fost art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul Alba, în baza art. 133 și art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrilor săi de sindicat, care au fost menționați în tabelul anexat cererii.

Instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului/reclamanților.

Problema calității procesuale active a organizațiilor sindicale a fost semnalată prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acțiunilor în justiție promovate de organizațiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) și (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizațiilor sindicale și, ca urmare, în ceea ce privește determinarea instanței competente teritorial să judece aceste cereri.

Prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea acestor recursuri în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I, nr. 118/01.03.2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) [fost art. 284 alin. (2)] C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Această decizie este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în M. Of. al României, Partea I, conform art. 330

7

C. proc. civ. de la 1865 (art. 517 noul C. proc. civ.).

În cauză, Înalta Curte apreciază că decizia dată în recursul în interesul legii este pe deplin aplicabilă, avându-se în vedere că acțiunea a fost promovată de organizația sindicală, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în numele membrilor săi de sindicat, menționați în tabelul anexat acțiunii.

Astfel, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului București, sindicatul reclamant având sediul în circumscripția acestei instanțe.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția contencios adminsitrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Alba, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2016.