ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1152/2017

Decizia nr. 1152/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2015, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Alba, solicitând obligarea pârâtului la:

- acordarea timpului liber compensator pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, pentru perioada octombrie 2012 - 19 iunie 2014 (data intrării în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 37/2014);

- acordarea majorării de 75% din salariul de bază, pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, începând cu data de 19 iunie 2014 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2014) și până în 31 decembrie 2014.

- plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 5362 din 03 octombrie 2016 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența soluționării acțiunii reclamanților în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut, prin hotărârea de declinare, că în cauza sindicatul acționează în baza unei împuterniciri exprese din partea membrilor de sindicat iar, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, din ambele perspective ale competenței teritoriale alternative, Tribunalul Alba este competent teritorial de a soluționa cauza.

S-a apreciat că nu se pot invoca în adoptarea unei soluții contrare, argumentele cuprinse în decizia 1 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, situația premisă fiind diferită.

Constatând încălcarea unor norme de competență de ordine publică, s-a admis excepția invocată și s-a declinat competența de soluționare a cauzei.

2.2. Prin Sentința nr. 522/CAF din data de 14 februarie 2017 pronunțată Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Alba, invocată din oficiu; s-a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a acțiunii; s-a constatat conflict negativ de competență și s-a dispus suspendarea din oficiu a cauzei.

S-a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Alba a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 1/2013, a statuat că atât timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competentei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se tina seama de sediul sindicatului.

În virtutea art. 330

7

alin. (4) din C. proc. civ., s-a constatat că Decizia nr. 1/2013 referitoare la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și la instanța competentă teritorial să judece aceste cereri este general obligatorie pentru instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență:

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea privind obligarea pârâtului la acordarea timpului liber compensator pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și acordarea majorării de 75% din salariul de bază, pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal.

Înalta Curte constată că, în cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în numele membrilor săi de sindicat, care au fost menționați în tabelul anexat cererii.

Instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului/reclamanților.

Problema calității procesuale active a organizațiilor sindicale a fost semnalată prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 din C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acțiunilor în justiție promovate de organizațiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) și (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizațiilor sindicale.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea acestor recursuri în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 118/01.03.2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) C. muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Este corect și punctul de vedere al Tribunalului București, în sensul că dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și asigurărilor sociale, însă prin decizia invocată s-a constatat că textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizații, depășind limitele unui simplu drept de reprezentare legală, fiind recunoscută calitatea de reclamant în conflictele colective de muncă, iar potrivit principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", și în cazul conflictelor individuale de muncă, unde poate acționa chiar și fără un mandat expres.

În cauză, Înalta Curte apreciază că decizia dată în recursul în interesul legii este pe deplin aplicabilă, avându-se în vedere că acțiunea a fost promovată de organizația sindicală, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "A.", în numele membrilor săi de sindicat, menționați în tabelul anexat acțiunii, cu respectarea și a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel cum a concluzionat și Tribunalul Alba, prin această interpretare nu se neagă caracterul exclusiv al competentei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii sau a Legii nr. 554/2004, ci este asigurată o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației sindicale.

Astfel, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine Tribunalului București, sindicatul reclamant având sediul în circumscripția acestei instanțe.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., (...), toți prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor A. și pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Alba, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2017.

Procesat de GGC - NN