ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1523/2017

Asupra plângerii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2015, având ca obiect recursul formulat de pârâta Direcția regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București, împotriva Sentinței civile nr. 1345/CA/24.09.2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost repartizat aleatoriu Completului de judecată nr. 1.

După primirea dosarului s-a comunicat, la data de 25 ianuarie 2016, către recurenta-pârâtă obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON și către intimata-reclamantă A., cererea de recurs, cu mențiunea de a depune la dosar întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare la data de 08 februarie 2016.

Întâmpinarea a fost comunicată către recurenta-pârâtă, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinări în termen de 10 zile de la comunicare.

Ulterior, la data de 10 februarie 2017, intimata-reclamantă A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului.

În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 522 din C. proc. civ., intimata-reclamantă a solicitat să se dispună măsuri concrete în vederea stabilirii magistratului raportor și a termenului de judecată a recursului.

Prin încheierea din data de 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins contestația privind tergiversarea procesului formulată de intimata-reclamantă A., reținându-se că s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, acesta fiind analizat în ședința Completului de filtru de la 23 martie 2017, dispunându-se comunicare către părți.

La data de 03 aprilie 2017, sub nr. de dosar x/2015, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, plângerea formulată de intimata-reclamantă A., împotriva încheierii din 28 martie 2017.

În motivarea plângerii s-a arătat, în esență, că în cauză este vorba despre o tergiversare a cauzei, întrucât cauza este în nelucrare din data de 17.12.2015, nu s-a procedat la desemnarea judecătorului raportor și nu a mai fost îndeplinită nicio formalitate în prezentul dosar.

Examinând plângerea, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele în continuare arătate.

Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate, prin raportate la dispozițiile legale incidente, dar și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este întemeiată plângerea de față.

Contrar celor susținute de petenta A. instanța legal învestită în condițiile art. 524 alin. (5), teza ultimă, C. proc. civ. apreciază că soluționarea contestației s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 522 C. proc. civ., dar și cu observarea principiilor degajate din jurisprudența CEDO.

În mod corect și în opinia instanței ce soluționează plângerea de față s-a apreciat că nu putea fi ignorat contextul factual în care s-au derulat etapele ce se cer a fi parcurse în procedura de regularizare a cererii de recurs.

Noțiunea de termen optim și previzibil trebuie apreciată nu prin raportare la elemente subiective, care țin de dorința părții de a-i fi soluționată cauza într-un termen cât mai scurt, ci de posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, de a putea trece la judecarea pricinii, numai după parcurgerea tuturor etapelor procedurale premergătoare, impuse de dispozițiile art. XVII din Legea nr. 2/2013 coroborate cu cele ale art. 493 din C. proc. civ.

Din această perspectivă, la analiza respectării "termenului optim și previzibil" în soluționarea cauzei, trebuie luate în considerare și alte elemente obiective, care țin de încărcătura instanței de judecată pe rolul căreia a fost înregistrată cauza și, implicit, a completului de filtru desemnat pentru pregătirea dosarului și pentru a decide asupra admisibilității în principiu a acestuia.

În acest sens, este de reținut că Legea nr. 2/2013, care a amânat până la data de 1 ianuarie 2016 și Ordonanța de urgență nr. 62/2015 care a amânat pana la data de 1 ianuarie 2017 punerea în aplicare a dispozițiilor C. proc. civ., republicat, potrivit cărora procedura de regularizare a recursului se efectuează de către instanța a cărei hotărâre se atacată, a condus la existența un volum mare de activitate la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin completele sale a trebuit să soluționeze atât cauze înregistrate pe vechiul C. proc. civ., cât și recursurile înregistrate pe noul C. proc. civ., inclusiv sub aspectul regularizării și filtrării acestora.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile petentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, instanța respingând în mod corect contestația privind tergiversarea procesului.

În fine, se apreciază că nu este întemeiată plângerea de față și în considerarea faptului că, astfel cum rezultă din actele dosarului, în cauza ce are ca obiect soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București, împotriva Sentinței civile nr. 1345/CA/24.09.2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, completul de filtru a analizat în ședința Completului de filtru din 23 martie 2017 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, acesta fiind comunicat părților la data de 04.04.2017.

În atare condiții, în mod evident, nu se poate susține "pasivitatea instanței de judecată" care, astfel cum s-a stabilit și în doctrină caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ., procedura prevăzută de art. 493 C. proc. civ. urmându-și cursul.

Prin urmare, pentru toate considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 525 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea formulată de petenta A. împotriva încheierii din 28 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 28 martie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015, ca neîntemeiată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV