ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 45/2018

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 113/PI din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 597 alin. (4) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva somației emisă de Tribunalul Bihor - Biroul Executări penale, în baza Deciziei penale nr. 278/A din 03 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/111/2015, ca nefondată.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor la plata sumei de 10 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 18 mai 2017 sub Dosar nr. x/271/2017 și declinată în favoarea Curții de Apel Oradea, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a formulat contestație la executare împotriva somației emisă de Tribunalul Bihor - Biroul executări penale, în baza Deciziei penale nr. 278/A din 03 mai 201 7 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/111/2015, solicitând admiterea contestației la executare, anularea somației emise de către Tribunalul Bihor - Biroul Executări penale, precum și a tuturor actelor de executare, cu exonerarea de la plată a sumei de 200 lei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 598 C. proc. pen., respectiv a art. 714 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În motivare s-a arătat, în fapt, că prin somația - titlu executoriu emis de către Tribunalul Bihor s-a solicitat Administrației Județene a Finanțelor Publice Bihor să achite către biroul executări penale din cadrul Tribunalului Bihor suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. S-a invocat faptul că, în drept, titlul executoriu emis este vădit netemeinic și nelegal, întrucât Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor (respectiv Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca) nu a avut calitate procesuală activă, nu a fost parte în Dosarul penal nr. x/111/2015, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, a reprezentat Statul Român în baza mandatului de reprezentare al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român.

S-a mai arătat că, potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 207 din 2015 privind Codul de procedură fiscală, rep.: "Statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale teritoriale", iar art. 7 pct. 32 - 33 din H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013 - privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., prevede că: "Agenția (...) reprezintă statul în fața instanțelor și a organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și privind raporturile juridice fiscale și vamale precum și orice alte raporturi Juridice rezultate din activitatea Agenției, direct sau prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, în baza mandatelor transmise".

S-a învederat că, A.J.F.P. Bihor a reprezentat AN.A.F. București, pentru Statul Român, în Dosarul penal nr. x/111/2015, privind pe inculpații A., SA iar cheltuielile de judecată la care a fost obligat apelantul ANAF - DGRFP Cluj - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în apel, ca urmare a respingerii apelului pe care l-a declarat, trebuie să le plătească tot în favoarea Statului Român. Astfel s-a arătat că obligația de plată este imposibil de executat întrucât, în speță, Statul Român prin A.N.A.F. București, respectiv A.J.F.P. Bihor în calitate de reprezentant a acesteia, are atât calitate de debitor cât și calitate de creditor al obligației ce se urmărește a fi executată. S-a menționat că, ținând cont că orice raport juridic este o legătură între cel puțin două persoane, iar în cauză D.G.R.F.P. Cluj-Napoca - A.J.F.P. Bihor, ca reprezentant al A.N.A.F. București, pentru Statul Român, are dublă calitate de debitor și creditor, obligația de plată se stinge, întrucât un raport juridic cu sine însuși este de neconceput.

În concluzie, contestatoarea a arătat că obligația de plată a creanței în sumă de 200 lei supusă executării a fost stinsă prin confuziune, respectiv ca urmare a întrunirii în aceeași persoană, deopotrivă, a calității de creditor și de debitor al aceleași obligații. S-a arătat că în acest sens s-au pronunțat și instanțele de judecată, invocându-se cu titlu de practică judiciară Sentința civilă nr. 3168 din 22 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Oradea, în Dosar nr. x/271/2016, sentință neapelată.

Prin Sentința civilă nr. 6139/2017 din data de 25 Septembrie 2017, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oradea, invocată de instanță din oficiu și a declinat în favoarea Curții de Apel Oradea competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, cu sediul în Oradea, în contradictoriu cu intimatul Tribunalul Bihor - Biroul Executări penale.

Deliberând asupra cauzei de față, Judecătoria Oradea a constatat următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 18 mai 2017 sub nr. de dosar x/271/2017, contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în contradictoriu cu intimatul Tribunalul Bihor - Biroul Executări penale, a solicitat anularea somației emise de Tribunalul Bihor - Biroul executări penale în baza Deciziei penale nr. 278 din 03 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/111/2015 precum și a tuturor actelor de executare, cu exonerarea de la plata sumei de 200 de lei.

În motivare contestatoarea a susținut, în esență, faptul că titlul executoriu este vădit netemeinic și nelegal întrucât contestatoarea nu a fost parte în dosarul penal, reprezentând numai Statul Român în baza mandatului data de ANAF iar obligația de plată a cheltuielilor judiciare este imposibil de executat întrucât, în speță, Statul Român are atât calitatea de debitor cât și de creditor.

În drept au fost invocate prevederile art. 598 C. proc. pen. și art. 714 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2017 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oradea.

Analizând cu prioritate excepția invocată, Judecătoria Oradea a reținut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 278/A/2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. x/111/2015, a fost respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, fiind obligată partea civilă la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Prin contestația formulată se susține faptul că obligația de plată dispusă prin hotărârea Curții de Apel Oradea este imposibil de executat.

Conform prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar potrivit prevederilor art. 600 alin. (1) C. proc. pen., contestația privind executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a) și b), la instanța de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Pentru considerentele expuse, față de prevederile legale menționate și de motivele invocate în contestație, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Oradea și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Oradea, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, curtea a constatat următoarele:

Dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a)-d), art. 600 alin. (1) și art. 601 alin. (1) C. proc. pen. prevăd, în mod expres și limitativ, cazurile în care se poate formula contestație la executarea unei hotărâri penale.

Astfel, în art. 598 alin. (1) C. proc. pen. se stipulează că o astfel de contestație se poate face: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei." În aliniatul 2 al aceluiași articol se prevede că "în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Raportat la conținutul normei precizate, curtea a constatat că motivele invocate de contestatoare nu se circumscriu cazului prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a și nu sunt incidente nici celelalte cazurile de contestație mai sus menționate.

Motivele invocate nu se constituie într-o cauză de împiedicare la executarea hotărârii definitive, nefiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

Pe de altă parte, se reține că cheltuielile judiciare nu pot fi asimilate despăgubirilor civile, pentru a-și găsi aplicabilitatea prevederile art. 600 alin. (1) C. proc. pen. și nici amenzilor judiciare, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 601 alin. (1) C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare sunt acele cheltuieli făcute de stat, prin organele judiciare, de către subiecții procesuali principali sau de părți, pentru buna desfășurare a procesului penal. Așadar, deși în noțiunea de cheltuieli judiciare se înscriu atât cele efectuate de către stat, cât și cele realizate de părți, cheltuielile de procedură datorate statului nu se confundă cu despăgubirile civile ce privesc cheltuielile judiciare făcute de părți și care pot fi contestate pe calea art. 600 C. proc. pen.

Având în vedere că obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare a intervenit urmare a respingerii apelului formulat de către acesta, este evident că suma stabilită în sarcina sa face parte din categoria cheltuielilor judiciare datorate statului, respectiv, izvorăsc din culpa procesuală a părții a cărei sesizare a fost respinsă și nu se circumscrie unor dispoziții civile care să atragă incidența art. 600 alin. (3) C. proc. pen. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curtea de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2143 din 9 noiembrie 2016, secția I civilă și prin Decizia penală nr. 1140 din 15 septembrie 2016, secția penală.

Așa fiind, întrucât legea procesual penală, care este de strictă reglementare, nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor de procedură către stat, contestația la executare este apreciată ca fiind nefondată.

Recunoașterea unor alte cazuri în care poate fi formulată contestația la executare, cum ar fi cele cu privire la executarea cheltuielilor judiciare către stat, respectiv exonerarea contestatoarei de la plata acestora, fără a fi prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității acesteia.

Contestația la executare reprezintă un mijloc procedural de rezolvare a incidentelor ce se ivesc în cursul executării și vizează aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor penale, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia sentințelor în baza cărora se face executarea.

În consecință, s-a constatat că nu sunt întrunite cerințele legii pentru a se dispune în sensul solicitării contestatoarei.

Pentru considerentele arătate, curtea, în temeiul art. 597 alin. (4) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. a respins contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva somației emisă de Tribunalul Bihor - Biroul Executări penale, în baza Deciziei penale nr. 278/A din 03 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. x/111/2015, ca nefondată.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., în cazul introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras contestația sau cererea.

Prin urmare, în raport de dispozițiile legale mai sus menționate și dată fiind soluția ce a fost pronunțată, curtea a obligat contestatoarea la plata sumei de 10 lei, cheltuieli judiciare către stat, cheltuieli determinate de judecarea prezentei cauze.

Împotriva acestei hotărâri, contestatoarea ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a formulat contestație, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe motiv că hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă și în mod greșit s-a respins contestația la executare împotriva somației de plată a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în Dosarul nr. x/111/2015 al Tribunalului Bihor.

În motivarea contestației, s-a susținut că obiectul contestației la executare îl formează somația de plată emisă de Tribunalul Bihor - Biroul de executări penale, astfel că potrivit art. 714 alin. (1) pct. 3 și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a contestației la executare revine Judecătoriei Oradea și nu Curții de Apel Oradea.

În ce privește soluția de respingere a contestației la executate, contestatoarea a susținut că potrivit art. 7 pct. 32 - 33 din H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, aceasta reprezintă statul în fața instanțelor și a organelor de urmărire penală ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile juridice fiscale și vamale precum și orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Agenției.

Prin urmare, în speță, ANAF în calitate de reprezentant al statului trebuie să plătească cheltuielile judiciare tot în favoarea Statului Român, obligația de plată fiind imposibil de executat întrucât are atât calitate de debitor, cât și calitate de creditor al obligației de pată.

Examinând contestația formulată de contestatoarea ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Potrivit art. 600 alin. (1) C. proc. pen., contestația privind executarea dispozițiilor civile ale hotărârii se face, în cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) și b) la instanța de executare prevăzută la art. 597, iar în cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Raportat la dispozițiile legale menționate, competența soluționării contestației la executare aparține Curții de Apel Oradea ca fiind instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 11 octombrie 2017, fixându-se termen la data de 16 noiembrie 2017, când s-a pronunțat Sentința penală nr. 113/P.I./2017.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c) contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., în cazul declarării apelului, recursului în casație ori al introducerii unei contestații sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul în casație, contestația sau cererea.

În cauza de față, prin Decizia penală nr. 278/A din data de 3 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/111/2015 s-a respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, fiind obligată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Prin contestația formulată, petenta susține că obligația de plată este imposibil de executat întrucât în calitate de reprezentant al Statului Român trebuie să plătească cheltuielile judiciare tot în favoarea statului.

Contestația la executare reprezintă un mijloc procedural de rezolvare a incidentelor ce se ivesc în cursul executării și vizează aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor penale, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia sentințelor în baza cărora se face executarea.

Astfel, cum, în mod corect a reținut instanța de fond, legea procesual penală este de strictă reglementare și nu prevede posibilitatea contestării executării cheltuielilor judiciare către stat, astfel că exonerarea contestatoarei de la pata acestora constituie o încălcare a principiului legalității acesteia.

În consecință, contestația declarată de contestatoarea ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, împotriva Sentinței penale nr. 113/P.I. din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, este nefondată, urmând ca în baza art. 4251 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinsă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația declarată de contestatoarea ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva Sentinței penale nr. 113/P.I. din 16 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - NN