ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3458/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1612 din data de 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 680/CAF din data de 5 octombrie 2015 a Tribunalului Alba, secția a contencios administrativ, fiscal și de insolvență, în Dosarul nr. x/107/2015.

Împotriva deciziei nr. 1612 din data de 31 octombrie 2016 pronunțață de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar la termenul din 15 octombrie 2017, judecata cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an și pentru a se verifica incidența dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din 15 februarie 2017 constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, deși procedura de citare a fost îndeplinită conform dispozițiilor legale, precum și faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei.

Datorită faptului că, până la data de 15 februarie 2017, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 416 și art. 417 C. proc. civ. prevăd următoarele:

"

Art. 416 Cererile supuse perimării

(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

Art. 417 Întreruperea cursului perimării

Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 420 C. proc. civ., "(1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Judecătorul va cita de urgență părțile și va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea."

Prin urmare, perimarea reprezintă o sancțiune procedurală pentru lipsa de stăruință a părții în desfășurarea judecății.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură ce nu a mai fost urmat, din motive imputabile părții, de alte acte de procedură în scopul continuării judecării cauzei.

În cazul de față, ultimul act de procedură îndeplinit de instanță a fost Încheierea de suspendare a judecății din 15 februarie 2017, acesta fiind de altfel și momentul de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, conform art. 416 alin. (2) C. proc. civ., cum corect a apreciat și instanța de fond.

Fiind un termen procedural stabilit pe "luni" - respectiv 6 luni - el se calculează potrivit regulilor de drept comun stabilite de art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ. Din conținutul dosarului se poate constata fără putință de tăgadă pasivitatea procesuală, lipsa de stăruință în judecată, de care a dat dovadă recurentul-reclamant.

Înalta Curte amintește în acest sens că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind tot astfel finalizarea acestuia.

Această atitudine nu poate fi altfel calificată de instanța de control judiciar decât o încălcare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ. sancționată de legiuitor cu perimarea, ce intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, din cauza rămânerii în nelucrare a cauzei, din vina părții, un anumit timp, prevăzut de lege.

Înalta Curte constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417-416 C. proc. civ., motiv pentru care instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1612 din data de 31 octombrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 noiembrie 2017.