ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 761/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 27 martie 2018, reclamanta UCMR-ADA, A. a chemat în judecată pe pârâta Comuna Popești, județul Bihor, solicitând, în principal, obligarea pârâtei la plata sumei de 9.210,6 RON (inclusiv T.V.A. aferent), reprezentând triplul remunerației datorate de pârâtă pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului Zilele Comunei Popești desfășurat în perioada 26-27 august 2017, pe stadionul Voievozi. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la: plata sumei de 3.070,20 RON (inclusiv T.V.A. aferent), reprezentând remunerația estimată pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolului Zilele Comunei Popești desfășurat în perioada 26-27 august 2017, pe stadionul Voievozi; plata sumei 3.372,06 RON reprezentând penalități de întârziere determinate de la data scadenței și până la data de 5 februarie 2018, pentru întârzierea plății remunerațiilor menționate la capătul principal al cereri de chemare în judecată; penalități de 0,1%/zi de întârziere datorate începând cu data de 6 februarie 2018 și până la data plății efective a remunerațiilor în cuantum de 3.070,20 RON; să comunice UCMR-ADA un raport complet cuprinzând toate operele muzicale comunicate public în cadrul spectacolului Zilele Comunei Popești, desfășurat în perioada 26-27 august 2017 pe stadionul Voivozi, raport care să cuprindă denumirea spectacolului, denumirea solistului, data și locația desfășurării concertului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate și durata de utilizare a fiecărei opere muzicale; să comunice UCMR-ADA rapoarte-playlist cuprinzând toate operele muzicale comunicate public în cadrul spectacolului Zilele Comunei Popești desfășurat în perioada 26-27 august 2018 pe Stadionul Voivozi, rapoarte care să cuprindă denumirea spectacolului, denumirea formațiilor/soliștilor, data și locația desfășurării, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale utilizate și durata de utilizare în spectacol a fiecărei opere muzicale. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă: Prin sentința nr. 2257 din data de 23 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 7.728,66 RON (TVA exclus) reprezentând triplu remunerație comunicare opere muzicale, pentru intervalul 26-27 august 2017, în cadrul spectacolului Zilele Comunei Popești pe stadionul Voievozi și a obligat pe pârâtă să comunice reclamantei un raport complet cuprinzând opere muzicale comunicate public în cadrul spectacolului Zilele Comunei Popești pe stadionul Voievozi, pentru intervalul 26-27 august 2017, raport care să cuprinsă denumirea evenimentului, denumirea formațiilor/soliștilor, data și locația desfășurării evenimentului, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale și durata de utilizare în concert a fiecărei opere muzicale. Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 100 RON - taxă judiciară, suma de 2.975 RON - onorariu avocat și suma de 1.500 RON - onorariu expert.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă: Prin decizia nr. 427A din data de 3 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Popești împotriva sentinței nr. 2257 din data de 23 octombrie 2019, pronunțate Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Popești a declarat recurs. Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a reluat criticile din apel, prin care a susținut că reclamanta a fost reprezentată la instanța de fond prin consilier juridic care are statut de salariat și care are ca atribuții reprezentarea juridică a angajatorului, iar indemnizația de delegare a consilierului juridic și contravaloarea salariului nu constituie cheltuieli efectuate exclusiv în considerarea procesului judiciar, astfel încât, nu pot reprezenta cheltuieli de judecată, astfel cum această noțiune este reglementată de legislația procesual civilă. Recurenta-pârâtă a mai arătat că nu i s-a comunicat niciun document întocmit de avocatul părții adverse și nici împuternicirea avocațială din care să deducă faptul că aceasta ar fi reprezentată de un avocat.

Procedura de filtru derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 23 iulie 2020 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 2. Prin rezoluția din 24 iulie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reținut că recursul este formulat și motivat în termen legal și este scutit de plata taxei de timbru, că cererea de recurs îndeplinește condițiile prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., iar decizia recurată este supusă căii de atac a recursului. În ceea ce privește criticile formulate de recurenta-pârâtă, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că este incidentă excepția nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Completul de filtru nr. C2, prin rezoluția din data de 13 ianuarie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au formulat puncte de vedere. Prin rezoluția completului, a fost fixat termen la data de 6 aprilie 2021, în camera de consiliu, fără citare părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, în raport de cele reținute prin raportul întocmit în cauză. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. În speță, verificând cererea de recurs, se constată că, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a reiterat motivele de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, care și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia pronunțată în apel, recurenta-pârâtă ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură și o judecată din partea instanței de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite. Or, prin motivele de recurs recurenta-pârâtă trebuia să indice, punctual, de ce este sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată, însă aceasta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a apelului, repune în discuție aceleași aspecte, reiterând cele invocate prin cererea de apel și omițând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia curții de apel. O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Ca atare, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE,