ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 739/2021

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data de 20 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Marină "A." (în continuare I.N.C.D.M. Constanța) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Orașul Ovidiu prin primar și Consiliul Local Ovidiu, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra imobilului teren în suprafață de 20.793 mp situat în intravilanul orașului Ovidiu, strada x nr. 2, județul Constanța.

Sentința pronunțată de tribunal Prin sentința nr. 2434 din 18 octombrie 2019, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia nr. 44/C din 03 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva sentinței nr. 2434 din 18.10.2019 a Tribunalului Constanța. A fost obligat apelantul la plata către intimați a sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat ales.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 44/C din 03 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Marină A. - INCDM Constanța. Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și desființarea deciziei atacate, ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința admiterii acțiunii pe fond, în sensul constatării faptului că reclamantul a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra imobilului teren în suprafață de 21.217 m.p. conform raportului de expertiză efectuat în cauză, teren situat in intravilanul orașului Ovidiu, strada x nr. 2. județul Constanța. A invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Trebuie precizat faptul că cererea de recurs reprezintă o reluare a cererii de apel, fiind identică cu aceasta atât sub aspectul condițiilor de formă, cât și sub aspectul criticilor invocate, fără a fi formulate critici noi de nelegalitate care să vizeze hotărârea pronunțată în apel. Astfel, în esență, recurentul-reclamant a susținut că a exclude posibilitatea introducerii unei acțiuni în prescripție achizitivă, în absența dovedirii existenței unui titlu care să justifice existența unui drept de proprietate actual asupra imobilului teren, dar în condițiile respectării condițiilor legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă, constatată printr-o procedură jurisdicțională contradictorie, ar însemna o atingere a însuși dreptului de acces al reclamantului la un tribunal independent și imparțial, componentă a procesului echitabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. În prezenta cauză, arată recurentul, trebuie subliniat faptul că imobilul nu a fost posedat niciodată de unitatea administrativ-teritorială, ci s-a aflat în posesia continuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar a I.N.C.D.M."A.". În perioada de peste 34 de ani, începând cu data de 17.11.1983 și până în prezent, I.N.C.D.M. "A." a exercitat o posesie utilă, deci o posesie propriu-zisă neviciată, și nu o detenție precară. Se poate constata cu ușurință că I.N.C.D.M "A." a fost în posesie neîntreruptă și continuă a terenului Bazei, efectuând studii de cercetare științifica, închiriind baza de cercetare, făcând declarație de impunere la organele fiscale competente (în prezent fiind scutiți de impozit pe teren și clădiri), asigurând paza terenului și construcțiilor pe toată perioada posesiei, întreținând continuu terenul și construcțiile, comportându-se ca un adevărat proprietar. În concluzie, recurentul apreciază că I.N.C.D.M. "A." a exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, așa cum prevăd dispozițiile legale invocate, respectiv art. 1846 din C. civ. de la 1864.

Procedura de filtru derulată în fața Înaltei Curți Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C6, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. Părțile nu au depus punct de vedere la raport. Prin rezoluția din 02 martie 2021 s-a acordat termen la 06 aprilie 2021 în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru soluționarea recursului. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. În speță, verificând cererea de recurs, se constată că, deși motivele au fost subsumate pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acestea reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, care și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia pronunțată în apel, recurentul-reclamant ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură și o judecată din partea instanței de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite. Or, prin motivele de recurs recurentul-reclamant trebuia să indice, punctual, de ce este sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată, însă acesta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a apelului, repune în discuție aceleași aspecte, reiterând cele invocate prin cererea de apel și omițând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia curții de apel. Așadar, se constată că cererea de recurs reprezintă o reluare a cererii de apel, fiind identică cu aceasta atât sub aspectul condițiilor de formă, cât și sub aspectul criticilor invocate, fără a fi formulate critici noi de nelegalitate care să vizeze hotărârea pronunțată în apel. O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Ca atare, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speță, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.