ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1673/2021

Ședința publică din data de 21 septembrie 2021

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 10 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. i-au chemat în judecată pe pârâții Orașul Năvodari prin Primar și Consiliul Local al Orașului Năvodari pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că sunt proprietarii imobilului-teren în suprafață de 1.000 mp situat în intravilanul orașului Năvodari, Mamaia Sat, str. M 10 A, prin efectul uzucapiunii de lungă durată, precum și faptul că au dobândit un drept de accesiune asupra imobilului-clădire în suprafața de 120 mp, edificată pe terenul în suprafață de 1.000 mp, în anul 1996.

I.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Constanța:

Prin sentința civilă nr. 10175 din data de 25 septembrie 2017, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

I.3. Sentința pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă:

Dosarul a fost înregistrat la rolul Tribunalului Constanța la data 17 octombrie 2017 sub același număr.

La data 18 aprilie 2018 pârâții Orașul Năvodari, prin Primar și Consiliul Local al Orașului Năvodari au depus note scrise prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, motivând că imobilul teren asupra căruia se solicită a se constata dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 ani este proprietatea numiților C. și D.. C. și D., la data de 14 mai 2018, au formulat cerere de intervenție principală prin care au solicitat obligarea pârâților A. și B. să lase în deplină proprietate și posesie bunul imobil teren în suprafața de 1.057 mp., 1.056 mp. din măsurători, situat în Năvodari, imobil identificat prin numărul topografic vechi x, respectiv prin număr topocadastral x, înscris în cartea funciară cu același număr a localității Năvodari; de asemenea, au solicitat obligarea pârâților la desființarea construcțiilor identificate prin raportul de expertiză topografică efectuat de expert E. Laura, în suprafață construită de 94 mp, respectiv 73,62 mp suprafață utilă, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar, în caz de neconformare, autorizarea reclamanților să procedeze ei înșiși la desființarea construcției.

Prin sentința civilă nr. 2808 din data 16 noiembrie 2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Orașul Năvodari prin Primar și Consiliul Local al Orașului Năvodari și a respins în consecință acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți, a respins excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active, invocate de reclamanții A. și B., în raport de cererea de intervenție principală și a admis cererea de intervenție principală, obligând pârâții-reclamanți A. și B. să lase în deplină proprietate și posesie bunul terenul în suprafața de 1057 mp, 1056 mp din măsurători, situat în Năvodari, imobil identificat prin număr cadastral x, înscris în cartea funciară cu același număr, a localității Năvodari, județul Constanța și să desființeze construcțiile identificate prin raportul de expertiză topografică efectuat de expert E. Laura, în suprafață construită de 94 mp, respectiv 73,62 mp suprafață utilă, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, autorizând intervenienții să procedeze la desființarea construcției în caz de neconformare.

I.4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă:

Prin decizia civilă nr. 71/C din data de 17 iunie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul reclamanților A. și B., declarat împotriva sentinței civile nr. 2808 din data de 16 noiembrie 2018 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații pârâți Orașul Năvodari prin Primar și Consiliul Local al Orașului Năvodar și intimații intervenienți în interes propriu C. și D..

A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că respinge ca nefondată cererea de intervenție principală și a menținut dispozițiile care nu contravin prezentei soluții.

A obligat pe intimații-intervenienți la plata, către apelanții reclamanți, a sumei de 5.464 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă au declarat recurs reclamanții A. și B..

II.1. Motivele de recurs

Invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanța de fond, având în vedere că prezenta cauză privind cererea în uzucapiune s-a judecat numai pe cale de excepție.

În esență, au susținut următoarele:

- cu referire la faptul că intimații-pârâți Orașul Năvodari prin Primar și Consiliul Local al Orașului Năvodari nu au calitate procesuală pasivă în cererea de uzucapiune, în condițiile în care există persoane fizice care au exhibat un titlu de proprietate asupra imobilului-teren, instanța de apel a considerat soluția instanței de fond ca fiind întemeiată, deși, din motivarea hotărârii, rezultă cu claritate faptul că nu a existat o identificare reală pe teren a loturilor revendicate, fapt semnalat și de către expertul desemnat de instanța de judecată, E., în raportul și suplimentul la raportul de expertiză;

- un prim aspect pe care l-au semnalat instanțelor de judecată este cel privind întocmirea procesului-verbal de către BEJ G. - faptul că identificarea terenurilor revendicate și obținute prin hotărâre judecătorească nu s-a făcut efectiv pe teren, ci doar la sediul Primăriei, așa cum rezultă din conținutul acestui act;

- primăria nu a întocmit un proces-verbal de punere în posesie al proprietarilor pentru terenurile dobândite în baza hotărârii judecătorești, pentru a se identifica fiecare lot, așa cum se procedează în toate cazurile de revendicare, beneficiarii proprietăților fiind interesați să-și cunoască și să-și identifice poziția proprietății dobândite; în cazul de față a existat un dezinteres total față de proprietatea dobândită, pe numele recenților proprietari nefiind deschise roluri fiscale;

- în cazul proprietăților retrocedate în Mamaia Sat, întrucât au existat suprapuneri peste alte proprietăți, primăria a dispus atribuirea în compensare cu alte terenuri, într-o altă locație, denumită de localnici generic "la pod", dar, în acest sens, intimații-pârâți nu au furnizat datele necesare pentru a se vedea dacă acest lucru a operat și pentru lotul K;

- deși se menționează că executarea silită a Primăriei Năvodari s-a făcut prin procesele-verbale nr. x și nr. 2 din 19 aprilie 2007 ale BEJ G., în anul 2008, recurenții A. și B. sunt trecuți în rolul fiscal și impozitați retroactiv din 2002, cu motivarea din partea unității administrative că au așteptat să se încheie litigiul cu H., ca să se cunoască cu exactitate care sunt terenurile revendicate;

- dacă, după executarea silită a hotărârii moștenitorilor Bratianu, s-au stabilit care sunt terenurile din Mamaia Sat care intră în proprietatea acestora și pentru restul Primăria Năvodari a deschis rol fiscal, printre care și pentru recurenții-reclamanți, rezultă că terenul ocupat de aceștia nu s-a regăsit printre terenurile retrocedate; și în prezent, recurenții-reclamanți achită taxe și impozite pentru terenul și imobilul edificat, deși Primăria Năvodari și-a invocat lipsa calității procesuale pasive, în sensul că proprietarii terenul sunt persoanele fizice C. și D.;

- așa cum rezultă și din considerentele hotărârii recurate, pârâtul Orașul Năvodari i-a considerat pe reclamanții I. proprietarii terenului și ai construcției;

- tot în considerente, se consemnează faptul ca expertul care a întocmit lucrarea în baza căreia Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2005, a pronunțat sentința civilă nr. 772 din data de 4 aprilie 2006, nu a avut în vedere situația juridică reală a loturilor propuse a fi restituite în natură, precum și a faptului că procesele-verbale de punere în posesie prin executare silită s-au încheiat la sediul primăriei și nu prin deplasare la locul situării imobilelor predate; s-a impus concluzia că afirmația expertului pe care s-a bazat hotărârea judecătorească (că "suprafața de 18.186 mp este liberă") nu este una riguroasă și, astfel, eroarea faptică a expertului J.. s-a extins și asupra a ceea ce era indicat a fi lotul K, pe care recurenții-reclamanți îl ocupă;

- indicarea loturilor nu s-a făcut în baza unui plan cadastral, ci este o ficțiune a expertului din acel dosar de retrocedare, care la rândul său nu a făcut o cercetare pe teren, ci a avut în vedere planurile vechii proprietăți K., pe care a poziționat-o aleatoriu, fără corespondent în teren;

- până la introducerea cererii de intervenție, intimații-pârâți Orașul Năvodari, prin Primar, și Consiliul Local al Orașului Năvodari nu au negat că ar deține proprietatea terenului și s-au comportat ca adevărați proprietari, încasând impozitul pe teren și clădire, în continuare, de la recurenții-reclamanți, inclusiv în anul 2020;

- până la introducerea cererii de intervenție, singurii înscriși pe rolul fiscal al terenului erau recurenții-reclamanți A. și B., iar intimații-pârâți Orașul Năvodari, prin Primar, și Consiliul Local al Orașului Năvodari nu au putut să le spună de la ce dată a fost înscris pe rolul fiscal pentru același teren S.C. L. S.R.L., proprietarul anterior, de la care a fost dobândit prin licitație publică de către intervenienții C. și D.;

- în considerente se menționează faptul că bunul imobil achiziționat de către intimații-intervenienți M., deși era intabulat, nu a fost individualizat într-un plan de amplasament și, la momentul cumpărării terenului, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x din data de 30 octombrie 2017, ulterior introducerii acțiunii în uzucapiune - 10 februarie 2017 - niciunul dintre autori nu a avut posesia și nu a tulburat posesia recurenților proprietari, deși s-a pretins că sunt proprietari din 2007, în baza hotărârii judecătorești de retrocedare;

- adresa lor corectă, pe care este amplasat terenul și casa de locuit, este Sat Mamaia, așa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală, eliberat cu nr. x din data de 15 noiembrie 2016, eliberat de Primăria Orașului Năvodari, Serviciul de Impozite și Taxe Locale;

- intimații-intervenienți invocă un drept de proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 30 octombrie 2017, pentru un teren intravilan situat în Orașul Năvodari, zona Mamaia Sat, str. M 10, în suprafață de 1.057 mp, liber de construcții, fără număr, deși pe această stradă se află mai multe proprietăți, astfel încât terenul proprietatea reclamanților nu se poate identifica corect;

De altfel, în cererea ce formează obiectul prezentului dosar, ca și în notificarea primită, se indică nr. 10, care nu există în realitate, proprietățile de pe str. M 10 nefiind numerotate, așa încât proprietatea reclamanților poate fi situată oriunde pe aceasta stradă;

- din concluziile raportului de expertiză rezultă neputința de a clarifica situația dată, în lipsa unei evidențe corecte în planul cadastral al zonei - situație haotică care s-a creat și a dat naștere la suprapuneri nereale, dar care figurează în evidențele ANCPI, generate mai ales de faptul că în mod aleatoriu au fost alese suprafețele de teren ocupate fără titlu, pentru care s-au promovat acțiuni în uzucapiune;

- consideră că, în concordanță cu principiul dubium beneficia, se poate constata că nu se poate dovedi cu certitudine identitatea dintre cele două terenuri;

- din totalitatea ansamblului probator administrat în cauză, nu rezultă cu certitudine că terenul achiziționat de intimații-intervenienți C. și D. se identifică cu terenul ce face obiectul cererii de uzucapiune formulată de recurenții-reclamanți A. și B., după cum, în totalitate, comportamentul intimaților-pârâți Orașul Năvodari, prin Primar, și Consiliul Local al Orașului Năvodari s-a manifestat ca fiind cel al proprietarului;

- în lipsa unor dovezi concrete că acest teren a fost retrocedat conform sentinței civile nr. 772 din data de 4 aprilie 2006, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2005 și că UAT Năvodari a pierdut proprietatea asupra acestui teren, intimații-pârâți sunt în continuare proprietarii terenului situat în Mamaia Sat, județul Constanța;

- nu au fost suficiente dovezi pentru a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor părți, critica hotărârii recurate fiind subscrisă dispozițiilor art. 488, alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că, deși, în considerente sunt cuprinse toate concluziile în sensul că punerea în posesie a moștenitorilor Bratianu pentru o suprafață de teren care ar include și pe cea care se află în litigiu nu s-a făcut riguros cu o identificare în teren a imobilelor (ceea ce pune la îndoială pierderea proprietății asupra acestui teren), instanța a concluzionat în mod eronat că intimații-pârâți Orașul Năvodari, prin Primar, și Consiliul Local al Orașului Năvodari nu au calitate procesuală pasivă, în condițiile în care această excepție nu a fost argumentată suficient.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

În cauză, nu a fost formulată întâmpinare.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 8 iunie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 71 C din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de reclamanții A. și B. este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Recurenții au învederat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că cererea reclamanților,în uzucapiune, s-a judecat numai pe cale de excepție, că în mod greșit instanța a reținut că intimații-pârâți Orașul Năvodari prin Primar și Consiliul Local al Orașului Năvodari nu au calitate procesuală pasivă în cererea de uzucapiune, în condițiile în care există persoane fizice care au exhibat un titlu de proprietate asupra imobilului-teren, deși, din motivarea hotărârii, rezultă cu claritate faptul că nu a existat o identificare reală pe teren a loturilor revendicate, fapt semnalat și de către expertul desemnat în cauză.

Criticile expuse de reclamanți și subsumate acestui motiv de nelegalitate indicat nu se justifică.

Exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al procedurii și împotriva arbitrariului instanței, fiind reglementată de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care, potrivit textului invocat, se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Transpunând dispozițiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că obligația instanței de apel de a motiva decizia pe care a pronunțat-o, privește, în esență, analiza criticilor formulate de către reclamantă prin motivele de apel, cu arătarea situației de fapt pe care a reținut-o și a considerentelor de fapt și de drept pentru care a confirmat soluția primei instanțe, criterii legale pe care decizia recurată le îndeplinește.

Mai mult decât atât, motivarea hotărârii judecătorești nu reprezintă o chestiune de cantitate și nici nu obligă instanța de a răspunde tuturor argumentelor de fapt și de drept ale părților, instanța putând să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun și să le răspundă în cadrul unui singur considerent; totodată, este necesară analiza acelor motive și apărări care sunt esențiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei, potrivit exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului.

Or, instanța de apel a reținut și a motivat corespunzător în cuprinsul deciziei că sunt corecte soluțiile de respingere a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Orașul Năvodari prin Primar și Consiliul Local al Orașului Năvodari și de respingere a cererii introductive .

Se motivează de către Curtea de apel că, începând cu anul 2007, și anume de la data punerii în executare a sentinței civile nr. 772/2006 prin procesele-verbale nr. x și nr. 2 din 19.04.2007, terenul folosit de reclamanții A. și B. a ieșit din patrimoniul Orașului Năvodari și a intrat în patrimoniul S.C. L. S.R.L. și al numitei N. și, după un șir de transmisiuni, la 30.10.2017, în patrimoniul intervenienților C. și D., ceea ce conduce la concluzia justă, a lipsei calității procesual pasive a pârâților Orașul Năvodari prin Primar și Consiliul Local al Orașului Năvodari

Drept urmare, decizia este motivată sub acest aspect, nefiind incidentă prima teză a motivului reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pe de altă parte, pentru a fi incidentă critica de nelegalitate privind motivarea pe baza unor motive străine de natura pricinii - recurenții era ținuti să indice instanței de recurs și să dezvolte acea ipoteză de casare prin critici concrete din care să reiasă cu claritate acele considerente străine de natura pricinii.

Cu toate acestea, recurenții fac trimitere la unele considerente din decizie, declarându-și dezacordul față de concluzia instanței de apel și de decizia pronunțată; or, aceste aspecte care nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, întrucât stabilirea ori verificarea situației de fapt reținute de instanțele de fond și, deci, temeinicia hotărârii recurate, nu pot constitui obiect al recursului, întrucât instanța de recurs este ținută de limitele controlului de legalitate ce nu poate fi exercitat decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nu pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ..criticile formulate de recurenții reclamanți privind:modul de identificare a terenurilor revendicate și obținute prin hotărâre judecătorească, care nu s-ar fi realizat efectiv pe teren, ci doar la sediul Primăriei; lipsa întocmirii de către primărie a unui proces-verbal de punere în posesie al proprietarilor pentru terenurile dobândite în baza hotărârii judecătorești; lipsa furnizării unor date privind atribuirea în compensare cu alte terenuri, într-o altă locație, pentru lotul K; faptul că recurenții A. și B. sunt trecuți în rolul fiscal și impozitați retroactiv din 2002, cu motivarea din partea unității administrative că au așteptat să se încheie litigiul cu H., ca să se cunoască cu exactitate care sunt terenurile revendicate; împrejurarea că expertul care a întocmit lucrarea în dosar, nu a avut în vedere situația juridică reală a loturilor propuse a fi restituite în natură; faptul că procesele-verbale de punere în posesie prin executare silită s-au încheiat la sediul primăriei și nu prin deplasare la locul situării imobilelor predate; faptul că indicarea loturilor nu s-a făcut în baza unui plan cadastral, ci este o ficțiune a expertului din acel dosar de retrocedare.

Aceste susțineri vizează susțineri de fapt ce nu pot fi constitui critici de nelegalitate se pot fi subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, se va reține caracterul nefondat și al criticilor privind: împrejurarea că în considerentele deciziei se menționează faptul că bunul imobil achiziționat de către intimații-intervenienți Ceciu, deși era intabulat, nu a fost individualizat într-un plan de amplasament și, la momentul cumpărării terenului, niciunul dintre autori nu a avut posesia și nu a tulburat posesia recurenților proprietari, deși s-a pretins că sunt proprietari din 2007, în baza hotărârii judecătorești de retrocedare; susținerile privind adresa corectă, pe care este amplasat terenul și casa de locuit, lipsa identificării corecte a terenului proprietatea reclamanților; neputința rezultată din raportul de expertiză, de a clarifica situația dată, în lipsa unei evidențe corecte în planul cadastral al zonei, lipsa dovedirii cu certitudine a identității dintre cele două terenuri, precum și a faptului că terenul achiziționat de intimații-intervenienți C. și D. se identifică cu terenul ce face obiectul cererii de uzucapiune, ceea ce ar conduce la concluzia că intimații-pârâți sunt în continuare proprietarii terenului situat în Mamaia Sat, județul Constanța.

Toate aceste afirmații ale recurenților privesc aspecte de netemeinicie a hotarârii atacate, respectiv de reapreciere a probelor, care nu se încadrează în ipotezele reglementate de textul art. 488 pct. 6 Cod proced.civ., motiv pentru care nu pot fi primite.

Recurenții mai precizează că pârâtul Orașul Năvodari i-a considerat pe reclamanții I. proprietarii terenului și ai construcției, că, până la introducerea cererii de intervenție, intimații-pârâți Orașul Năvodari, prin Primar, și Consiliul Local al Orașului Năvodari nu au negat că ar deține proprietatea terenului și s-au comportat ca adevărați proprietari, încasând impozitul pe teren și clădire de la recurenții-reclamanți, inclusiv în anul 2020 și că până la introducerea cererii de intervenție, singurii înscriși pe rolul fiscal al terenului erau recurenții-reclamanți A. și B., iar intimații-pârâți Orașul Năvodari, prin Primar, și Consiliul Local al Orașului Năvodari nu au putut să le spună de la ce dată a fost înscris pe rolul fiscal pentru același teren S.C. L. S.R.L., proprietarul anterior, de la care a fost dobândit prin licitație publică de către intervenienții C. și D.. Acestea constituie tot susțineri de fapt, circumstanțe privind modul de derulare a corespondenței dintre părți, și nu vizează modul în care instanța de apel a motivat decizia recurată, deci aspecte ce se referă la nemotivarea hotărârii, la motive contradictorii sau motive străine de natura pricinii, care să atragă incidența prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., indicate de recurenți.

Nici ultima susținere din cuprinsul memoriului de recurs nu poate conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate. Se arată că nu au fost suficiente dovezi pentru a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor părți și că instanța de apel a concluzionat în mod eronat că intimații-pârâți Orașul Năvodari, prin Primar, și Consiliul Local al Orașului Năvodari nu au calitate procesuală pasivă, în condițiile în care această excepție nu ar fi fost fost argumentată suficient, critică ce nu subzistă. Așa cum a motivat instanța de apel, în cauzele în care se invocă uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietății, calitatea de pârât o poate avea numai proprietarul bunului de la momentul formulării acțiunii și nu și persoanele care, anterior au avut în patrimoniu imobilul, motive pentru care soluția asupra excepției lipsei calității procesual pasive a pârâților Orașul Năvodari prin Primar și Consiliul Local al Orașului Năvodari a fot apreciată ca fiind corectă, motivarea din decizia de apel întrunind astfel exigențele prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Drept urmare, Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat în mod just criticile formulate de către recurenții reclamanți, procedând, în temeiul art. 479 alin. (1) C. proc. civ., la verificarea situației de fapt a cauzei, pe care a încadrat-o în drept și a demonstrat modalitatea de aplicare la speță a prevederilor legale incidente, decizia recurată fiind motivată corespunzător.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantei, împotriva deciziei civile nr. 71 C din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, întrucât în cauză nu se verifică niciunul dintre motivul de casare invocat- art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 71 C din 17 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2021.