Secțiunea a treia Cerere nr 37316/04 prezentată de Branko DJMOVIČ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 16 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziulumyan, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior, formulată la 7 octombrie 2004, având în vedere informațiile prezentate de guvernul pârât în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Branko Dujmovič, este un resortisant sloven născut în 1958 și rezident în Materija. El este reprezentat în fața Curții de către dl Branko Dujmovič. Železnik, avocat al lui Sežana. Guvernul sloven ( mai mult decât atât) este reprezentat de agentul său, domnul L. Bembič, procuror general al statului. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Prima procedură Reclamantul a fost angajat de societatea B. cu contract pe durată nedeterminată. La 24 iunie 1996, el a fost concediat din funcția sa din cauza unei reduceri a numărului de angajați. Prin intermediul societății B, el a fost imediat reangajat într-o altă societate, B.A., în cadrul unui contract pe durată determinată. Fără întrerupere, el a semnat un al doilea contract, care nu a fost reînnoit la încheierea sa, la 28 februarie 1997. La 17 aprilie 1997, reclamantul a atribuit ambele societăți în fața Tribunalului Muncii din Koper (Delovno sodišče v Kopra) ) și a solicitat, în principal, anularea și concedierea sa de către societatea B. și reangajarea sa de către societatea B.A. și, prin urmare, reintegrarea sa în societatea B. Cu titlu subsidiar, a solicitat un nou contract de muncă, pe durată nedeterminată, cu societatea B.A. printr-o hotărâre din 6 mai 1999, Tribunalul l-a exonerat pe reclamant de cererea sa. La 20 septembrie 2001, Tribunalul Superior al Muncii și Afacerilor Sociale din Ljubljana (Višje delovno in socialno sodišče v Ljubljani) a infirmat parțial hotărârea și a trimis cauza în fața primei instanțe. Prin decizia din 21 februarie 2002, Tribunalul Muncii din Koper a respins cererea reclamantului. La 18 martie 2004, Tribunalul Superior al Muncii și Afacerilor Sociale a confirmat decizia de primă instanță, care a fost notificată reclamantului la 1 aprilie 2004. La o dată nespecificată în 1999, reclamantul inițiase o a doua procedură împotriva societății B.A. care intenționa să-l reintegreze și solicitase plata diverselor sume ca rechemare a salariilor și a salariului. printr-o hotărâre din 18 februarie 2000, Tribunalul Muncii din Koper a respins cererea reclamantului. La 17 ianuarie 2002, Tribunalul Superior al Muncii și Afacerilor Sociale a acordat parțial dreptul la recursul reclamantului prin modificarea hotărârii de primă instanță. Reclamantul a introdus o acțiune extraordinară în fața Curții Supreme (Vrhovno sodišče), care l-a respins la 6 mai 2002. În cele din urmă a introdus o acțiune în fața Curții Constituționale, care l-a respins la 5 aprilie 2004 GRIFS. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. De asemenea, declară, în esență, absența unei acțiuni interne eficiente pentru a-i permite să-și redobândească cauza (art. 13 din Convenție). La 11 septembrie 2007, Curtea a decis să prezinte cererea guvernului pârât și să îi ceară, în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul său de procedură, să furnizeze informații privind faptele și diversele documente. Guvernul a prezentat informațiile solicitate la 28 ianuarie 2008. La 6 februarie 2008, acestea au fost adresate reclamantului, care a fost invitată să transmită comentariile sale ca răspuns înainte de 9 martie 2008, ceea ce nu a făcut. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 18 iunie 2008, pe baza articolului 37 (a) din Convenție, grefa a atras atenția părții reclamante asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea comentariilor sale era scadent. Scrisoarea menționa posibilitatea pe care o avea Curtea în temeiul art. 37 (a) să elimine o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu dorește să își mențină cererea. Această scrisoare a fost primită de reclamantă la 23 iunie 2008, ca și cum ar fi fost returnată Curții. Cu toate acestea, a rămas, până în prezent, fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea, în sensul art. 37 lit. (a) din Convenție. Pe de altă parte, Curtea consideră că: că nu există nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale n Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Prezidențial
Requête n
o
37316/04
présentée par Branko DUJMOVIČ
contre la Slovénie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 16 septembre 2008 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Santiago Quesada
,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée, introduite le 7 octobre 2004,
Vu les informations soumises par le gouvernement défendeur au titre de l’article 54 § 2 a) du règlement de la Cour,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Branko Dujmovič, est un ressortissant slovène né en 1958 et résidant à Materija. Il est représenté devant la Cour par M
e
D.
Železnik, avocat à Sežana. Le gouvernement slovène («
le
Gouvernement
») est représenté par son agent, M. L. Bembič, procureur général de l’Etat.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
A.
La première procédure
Le requérant était employé par la société B. sous contrat à durée indéterminée.
Le 24 juin 1996, il fut licencié de son poste en raison d’une réduction des effectifs. Par l’entremise de la société B., il fut aussitôt réembauché dans une autre société, B.A., dans le cadre d’un contrat à durée déterminée. Sans interruption, il signa un second contrat, lequel ne fut pas renouvelé à son terme, le 28
février
1997.
Le 17 avril 1997, le requérant assigna les deux sociétés en justice devant le tribunal du travail de Koper (
Delovno sodišče v Kopru
) et demanda, à titre principal, l’annulation et de son licenciement par la société B. et de sa réembauche par la société B.A., et par conséquent sa réintégration dans la société B. A titre subsidiaire, il demanda un nouveau contrat de travail, à durée indéterminée, avec la société B.A.
Par un jugement du 6 mai 1999, le tribunal débouta le requérant de sa demande.
Le requérant interjeta appel.
Le 20 septembre 2001, le tribunal supérieur du travail et des affaires sociales de Ljubljana (
Višje delovno in socialno sodišče v Ljubljani
) infirma partiellement le jugement et renvoya l’affaire devant la première instance.
Par une décision du 21 février 2002, le tribunal du travail de Koper rejeta la demande du requérant.
Le requérant interjeta appel.
Le 18 mars 2004, le tribunal supérieur du travail et des affaires sociales confirma la décision de première instance. Cette décision fut notifiée au requérant le 1
er
avril 2004.
B.
La deuxième procédure
A une date non précisée en 1999, le requérant avait engagé une deuxième procédure à l’encontre de la société B.A. tendant à sa réintégration et avait réclamé le paiement de diverses sommes au titre de rappel de salaires et d’indemnités.
Par un jugement du 18 février 2000, le tribunal du travail de Koper rejeta la demande du requérant.
Celui-ci interjeta appel.
Le 17 janvier 2002, le tribunal supérieur du travail et des affaires sociales fit partiellement droit à l’appel du requérant en modifiant le jugement de première instance.
Le requérant introduisit un recours extraordinaire devant la Cour suprême (
Vrhovno
sodišče
), qui le rejeta le 6 mai 2002.
Il introduisit enfin un recours devant la Cour constitutionnelle, qui le rejeta le 5 avril 2004
.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure. Il allègue également, en substance, l’absence d’un recours interne effectif propre à lui permettre d’obtenir le redressement de son grief (article
13 de la Convention).
Le 11 septembre 2007, la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur et de lui demander, en vertu de l’article 54 § 2 a) de son règlement, de fournir des renseignements relatifs aux faits ainsi que divers documents. Le Gouvernement a présenté les informations demandées le 28 janvier 2008. Le 6 février 2008, celles-ci ont été adressées à la partie requérante, laquelle a été invitée à faire parvenir ses commentaires en réponse avant le 9 mars 2008, ce qu’elle n’a pas fait.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 18
juin
2008, sur le fondement de l’article 37
§
1
a) de la Convention, le greffe a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui avait été imparti pour la présentation de ses commentaires était échu. La lettre faisait mention de la faculté qu’a la Cour, en vertu de l’article 37
§
1
a), de rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. Cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 23
juin
2008, comme l’atteste le récépissé retourné à la Cour. Elle est toutefois restée, à ce jour, sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37
§
1
a) de la Convention. Elle estime, par ailleurs, qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1
in fine.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président