Salinschi împotriva Republicii Moldova

Reclamantul, dl Victor Salinschi, este un național moldovenesc născut în 1961 și locuiește în Trușeni. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl G. Voicu, un avocat practicant în Danceni. Guvernul moldovenesc („Governul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 februarie 1995, o societate privată („T.”) a cumpărat de la stat o clădire industrială. Contractul a fost autentificat de un notar la 23 februarie 1995 și a fost înregistrat la Biroul de Inventar Tehnic (care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Oficiul Cadastral Territorial (“TCO”)) la 27 februarie 1995. În ianuarie 1999, acea clădire a fost sequestrată de Inspectoarea Fiscală de Stat („SFI”) în decontarea datoriilor statului.

Apoi a fost oferită pentru licitație. La 2 iunie 1999, reclamantul a reușit în această licitație. În conformitate cu condițiile de licitație, reclamantul a plătit prețul clădirii (212.000 lei moldoveni, echivalent cu 17.274 euro la momentul respectiv) și a semnat „Contractul pentru achiziționarea bunurilor vândute la licitație” la 2 septembrie 1999. Potrivit clauzei 1.3 din contract, proprietatea dreptului de peste obiectul vândut la licitație a fost transferată cumpărătorului din momentul semnării „actului pentru transferul de bunuri”. Părțile au semnat, de asemenea, procesul-verbal al licitației, care prevede, în secțiunea (4), obligația cumpărătorului de a înregistra contractul de vânzare cu Biroul de Inventar Tehnic (care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Oficiul Cadastral Territorial (“TCO”).

În conformitate cu secțiunea (6) din procesul-verbal, vânzătorul s-a angajat să încheie contractul de vânzare a produsului „în conformitate cu legea, cu condițiile de licitație și cu procesul-verbal actual”. Potrivit reclamantului, pentru a respecta cerințele secțiunilor (4) și (6) din procesul-verbal de licitație, reclamantul și un reprezentant al SFI au apărut în fața unui notar pentru a obține autentificarea contractului. Totuși, notarul a refuzat să autentifice contractul deoarece vânzătorul (SFI) nu a prezentat documente care să confirme că clădirea aparține T. și că SFI a avut dreptul de a-l confisca. Nu au fost prezentate dovezi pentru a susține această cerere. Cu toate acestea, reclamantul a prezentat o scrisoare dintr-un notar din 20 martie 2006, conform căreia înregistrarea dreptului său de proprietate a fost imposibilă având în vedere anumite deficiențe ale contractului și absența a mai multor documente, care trebuiau să fie produse de către vânzător.

Reclamantul a solicitat SFI să elibereze documentele relevante și să aibă contractul autentificat de un notar. La 15 septembrie 1999, reprezentanții SFI și reclamantul au semnat un “act pentru transferul de mărfuri”. La 29 decembrie 1999 T. a cumpărat de la Comunitatea Chișinău o parcelă de teren dependente de clădirea cumpărată de reclamant la licitație. Reclamantul a solicitat TCO să își înregistreze titlul în clădire pe baza contractului de vânzare. La 19 ianuarie 2000, TCO a refuzat înregistrarea deoarece contractul nu a fost autentificat de un notar, în conformitate cu „legislația civilă”. Reclamantul susține că nu are acces la clădirea sa. Cererea lui de a-l elimina și de a-i permite deținerea liberă a fost ignorată.

La 9 iunie 2000, SFI a trimis în mod repetat TCO o copie a ordinului de secuzare privind clădirea aparținând T. La 25 august 2000, TCO a informat reclamantul că nu a fost înregistrată nici un bun imobiliar ca aparținând T. la acea dată. La 26 septembrie 2000, SFI a refuzat să elibereze reclamantului cu orice document suplimentar sau să participe la autentificarea contractului înainte de un notar, declarând că în conformitate cu contractul de vânzare, Decizia Guvernului nr. 685 și Legea nr. 633-XIII (a se vedea mai jos) reclamantul a devenit proprietarul clădirii de la data în care a semnat „actul pentru transferul de bunuri” (și anume: 15 septembrie 1999). SFI a considerat că și-a îndeplinit partea contractului și a acționat în conformitate cu legea.

La 19 decembrie 2000, SFI a respins o altă cerere de către solicitant, în urma căreia a inițiat proceduri administrative împotriva acesteia. La 27 martie 2001, Curtea Regională Chișinău a părăsit afirmația reclamantului neexaminată deoarece nu era sub jurisdicția administrativă. La 6 iunie 2001, Curtea de Apel a anulat această hotărâre și a ordonat o reexaminare deplină a cazului. La 13 august 2001, Curtea Regională Chișinău a respins afirmațiile reclamantului ca fiind nefondate. Curtea a constatat că SFI a acționat în conformitate cu legea și a transmis în mod corespunzător drepturile de proprietate reclamantului atunci când au semnat amândoi „Actul pentru transferul de mărfuri” la 15 septembrie 1999. Curtea a adăugat că, în conformitate cu lege, dreptul de proprietate al reclamantului ar putea fi înregistrat pe baza rezultatelor licitației și a contractului încheiat cu SFI, fără nicio obligație de formalități suplimentare între părți.

Acesta a considerat refuzul TCO de a înregistra dreptul reclamantului de a fi o chestiune separată care ar putea fi examinată în alte proceduri judiciare, pe care reclamantul a refuzat să le inițieze. La 14 noiembrie 2001, Curtea de Apel a susținut această hotărâre, bazată în esență pe aceleași argumente. Acesta a adăugat că legea menționează în mod expres drepturile unui ofertant de succes la licitație și că nu era necesar să înregistreze contractul cu un notar. Hotărârea a fost finală. Reclamantul solicită o reexaminare a hotărârii. La 29 noiembrie 2001, același grup de judecători a respins această cerere. Ca răspuns la o scrisoare de la solicitant, SFI a răspuns la 20 martie 2006 că T. Nu s-a contestat niciodată confiscarea clădirii care au fost vândute la licitație.

Dispozițiile relevante ale Codului Civil în vigoare în timpul respectiv se citesc după cum urmează: „art. 153 Proprietarul poate solicita eliminarea oricărui obstacol pentru bucuria drepturilor sale, chiar dacă acest obstacol nu este legat de pierderea de posesie. art. 2402 Contractele de vânzare a bunurilor imobiliare aparținând persoanelor fizice și juridice sunt autentificate de un notar și înregistrate în termen de trei luni cu [Oficiul Cadastral Territorial].” Dispozițiile relevante ale Legii privind registrul imobiliar nr. 1543XIII (25 februarie 1998) se citesc după cum urmează: „Secțiunea 29 ... (3) Documentele prezentate pentru înregistrarea titlului trebuie ..., în cazurile prevăzute de lege, să fie autentificate printr-un notar și sigilat…

(5) Următoarele documente nu sunt acceptate ca bază pentru înregistrarea unui titlu: a) documente care nu corespund cerințelor prevăzute la (2)-(4) mai sus; ...” Dispoziția relevantă a regulamentului „Referitor la modalitatea de sequență și de vânzare a mărfurilor”, adoptată prin Decizia Guvernului nr. 685 din 23 iunie 1997 a citit după cum urmează: „După semnarea contractului de vânzări, autoritatea fiscală obține posesia bunurilor secuzate...” Dispozițiile relevante ale Legii privind modalitatea de colectare forțată a taxelor și a altor plăți nr. 633-XIII din 10 noiembrie 1995 a citit următoarele: „Secțiunea 6(6) (10) După semnarea contractului de vânzare la licitație, autoritatea fiscală transmite poziția sequesterată cumpărătorului.

Dreptul de proprietate trece către cumpărător din momentul semnării actului de transfer de bunuri.”

The applicant, Mr Victor Salinschi, is a Moldovan national who was born in 1961 and lives in Trușeni. He was represented before the Court by Mr G. Voicu, a lawyer practising in Danceni. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Grosu. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 16 February 1995 a private company (“T.”) bought from the State an industrial building. The contract was authenticated by a notary on 23 February 1995 and was registered with the Bureau of Technical Inventory (which later became known as the Territorial Cadastral Office (“the TCO”)) on 27 February 1995. In January 1999 that building was sequestrated by the State Fiscal Inspectorate (“the SFI”) in settlement of debts to the State.

It was then offered for auction. On 2 June 1999 the applicant succeeded in that auction. In accordance with the auction conditions, the applicant paid the price of the building (212,000 Moldovan lei, equivalent to 17,274 euros at the time) and signed the “Contract for the purchase of goods sold at auction” on 2 September 1999. According to clause 1.3 of the contract, the property right over the object sold at the auction was transferred to the buyer from the moment of signing the “act for the transfer of goods”. The parties also signed the minutes of the auction, which provided, in section (4), the obligation of the buyer to register the contract of sale with the Bureau of Technical Inventory (which later became known as the Territorial Cadastral Office (“the TCO”)).

In accordance with section (6) of the minutes, the seller undertook to conclude the contract for the sale of the item “in accordance with the law, the auction conditions and the present minutes”. According to the applicant, in order to observe the requirements of sections (4) and (6) of the auction minutes, the applicant and an SFI representative appeared before a notary in order to have the contract authenticated. The notary refused, however, to authenticate the contract because the seller (the SFI) had not presented documents confirming that the building had belonged to T. and that the SFI had the right to confiscate it. No evidence was submitted to support this claim. However, the applicant submitted a letter from a notary dated 20 March 2006, according to which registration of his property right was impossible in view of certain deficiencies in the contract and the absence of several documents, which had to be produced by the seller.

The applicant requested the SFI to issue the relevant documents and to have the contract authenticated by a notary. On 15 September 1999 the applicant and SFI representatives signed an “act for the transfer of goods”. On 29 December 1999 T. bought from the Chișinău Municipality a plot of land dependent on the building bought by the applicant at the auction. The applicant requested the TCO to register his title to the building on the basis of the contract of sale. On 19 January 2000 the TCO refused registration because the contract had not been authenticated by a notary as required by “civil law”. The applicant claims that he has no access to his building. His request to T. to vacate it and to allow him free possession was allegedly ignored.

On 9 June 2000 the SFI repeatedly sent the TCO a copy of the sequestration order concerning the building belonging to T. On 25 August 2000 the TCO informed the applicant that no real property was registered as belonging to T. on that date. On 26 September 2000 the SFI refused to issue the applicant with any additional documents or to participate in the authentication of the contract before a notary, stating that according to the contract of sale, Government Decision no. 685 and Law no. 633-XIII (see below) the applicant had become the owner of the building from the date when he signed the “act for the transfer of goods” (i.e. 15 September 1999). The SFI considered that it had fulfilled its part of the contract and had acted in accordance with the law.

On 19 December 2000 the SFI rejected another request by the applicant, following which he initiated administrative proceedings against it. On 27 March 2001 the Chișinău Regional Court left the applicant’s claim unexamined because it was not subject to administrative jurisdiction. On 6 June 2001 the Court of Appeal quashed that judgment and ordered a full re-hearing of the case. On 13 August 2001 the Chișinău Regional Court rejected the applicant’s claims as unfounded. The court found that the SFI had acted in accordance with the law and duly transmitted the rights in the property to the applicant when they both signed the ‘Act for the transfer of goods’ on 15 September 1999. The court added that, according to the law, the applicant’s property right could be registered based on the auction results and the contract concluded with the SFI, without any obligation for further formalities between the parties.

It considered the refusal of the TCO to register the applicant’s right to be a separate issue that could be examined in other court proceedings, which the applicant refused to initiate. On 14 November 2001 the Court of Appeal upheld that judgment, basing itself on essentially the same arguments. It added that the law expressly mentioned the rights of a successful bidder at auction, and that there was no need to register the contract with a notary. The judgment was final. The applicant requested a review of that judgment. On 29 November 2001 the same panel of judges rejected that request. In response to a letter from the applicant, the SFI replied on 20 March 2006 that T. had never challenged the SFI’s confiscation of the building which had been sold at the auction.

The relevant provisions of the Civil Code in force at the relevant time read as follows: “Article 153 The owner may request the removal of any impediment to the enjoyment of his rights even if this impediment is not related to loss of possession. Article 2402 Contracts for the sale of real estate belonging to natural and legal persons shall be authenticated by a notary and registered within three months with the [Territorial Cadastral Office].” The relevant provisions of the Law on the real estate register no. 1543XIII (25 February 1998) read as follows: “Section 29 ... (3) The documents submitted for the registration of a title must ..., in the cases provided for by law, be authenticated by a notary and sealed…

(5) The following shall not be accepted as a basis for registration of a title: a) documents which do not correspond to the requirements under (2)-(4) above; ...” The relevant provision of the regulation “Regarding the manner of sequestration and sale of goods”, adopted by Government Decision no. 685 of 23 June 1997 read as follows: “After the signing of the sales contract the fiscal authority shall obtain the possession of sequestered goods...”. The relevant provisions of the Law regarding the manner of forced collection of taxes and other payments no. 633-XIII of 10 November 1995 read as follows: “Section 6(6) (10) After signing the contract of sale at the auction, the fiscal authority shall transmit the sequestered item to the buyer.

The property right passes to the buyer from the moment of signing the act for the transfer of goods.”