ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3418/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată cu nr. x/2015 reclamanta Autoritatea Națională pentru Turism, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României anularea încheierii nr. 86/14.09.2015 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor, prin care s-a dispus respingerea contestației nr. 28.515/FNJ/02.09.2015 formulate împotriva Deciziei nr. 17/06.07.2015 și a actelor subsecvente; anularea, în parte, a Deciziei nr. 17/06.07.2015 emisă de către directorul Direcției 2 din cadrul Departamentului IV, pentru înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în Raportul de control întocmit ca urmare a acțiunii "Audit financiar asupra contului anual de execuție a bugetului de stat pentru anul 2014" la Autoritatea Națională pentru Turism, înregistrat sub nr. x/05.06.2015; anularea, în parte, a Raportului de control întocmit ca urmare a acțiunii "Audit financiar asupra contului anual de execuție a bugetului de stat pentru anul 2014" la Autoritatea Națională pentru Turism, înregistrat sub nr. x/05.06.2015 și anularea, în parte, a procesului-verbal întocmit ca urmare a acțiunii "Audit financiar asupra contului anual de execuție a bugetului de stat pentru anul 2014" la Autoritatea Națională pentru Turism, înregistrat sub nr. x/05.06.2015.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1601 din 16.05.2016 Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Turism, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, s-a anulat parțial încheierea nr. 86/14.09.2015 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor și Decizia nr. 17/06.07.2015 emisă de pârâtă în ceea ce privește pct. II.9. și s-a respins contestația ca neîntemeiată pentru pct. I.1. și I.7. din Decizia nr. 17/06.07.2015.

1.3. Calea de atac exercitată

modul de soluționare a pct. 1.1 și I.7 din Decizia nr. 17/06.07.2015, pentru următoarele considerente circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

I. Referitor la măsura dispusă la pct. 1.1. din Decizia nr. 17/6.07.2015, s-a susținut nelegalitatea acesteia și implicit a sentinței atacate, în raport de prevederile art. 67 din Legea nr. 31/1990, potrivit căreia reclamanta s-a înregistrat ca acționar la cele 16 societăți comerciale, fiind efectuate modificări și pe piața de capital în privința celor 4 societăți comerciale tranzacționate, respectiv S.C. MAMAIA S.A., S.C. A. S.A., S.C. B. S.A. și S.C. C. S.A.

Obligația de a respecta prevederile Legii nr. 82/1991, ale O.G. nr. 64/2001, ale O.G. nr. 119/1999 și ale Legii nr. 500/2002, revine acționarului majoritar în societățile comerciale, respectiv Ministerului Economiei, Comerțului și Turismului și nu Autorității Naționale pentru Turism așa cum greșit s-a reținut prin actele administrative atacate.

Faptul că auditorii publici externi au consemnat în urma unui control efectuat la Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului în anul 2014 că la nivelul ministerului nu se regăsesc evidențiate în contabilitate aceste titluri de participare în sumă de 98.855.894,32 RON, nu înseamnă că evidența acestuia a fost corectă, ținându-se cont de evidențele existente la Registrul Comerțului și Bursa de Valori București.

Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului în calitatea sa de acționar avea obligația de a înregistra în evidențele contabile valoarea acțiunilor, dispozițiile art. 11 din Legea 82/1991 fiind aplicabile ministerului și nu instituției reclamante, ca de altfel, și obligația de a urmări repartizarea profitului la societățile comerciale la care deține acțiuni, în numele statului.

Prin protocolul de predare-primire a execuției bugetare încheiat, în baza art. 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 96/2012 șl Legii nr. 5/2013, între Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (succesorul în drepturi și obligații al fostului Minister al Dezvoltării Regionale și Turismului) și Ministerul Economiei și Autoritatea Națională pentru Turism la data de 15.03.2013, la art. 2 alin. (2) s-a specificat că predarea-primirea execuției bugetare pentru activitatea în domeniul turismului din cadrul activității proprii a MDRAP trece la Ministerul Economiei și se efectuează potrivit O.M.F.P nr. 264/27.02.2013.

La data predării execuției bugetare era adoptată H.G. nr. 47/2013, prin care au fost preluate societățile comerciale din domeniul turismului și prin urmare titlurile de participare înregistrate în bilanțul încheiat la data predării execuției bugetare (ct. 260-296) trebuiau să se regăsească ulterior în evidențele contabile ale ministerului.

II. Referitor la măsura dispusă la pct. 1.7. din Decizia nr. 17/6.07.2015, s-a susținut nelegala aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material specifice organizării și funcționării Autorității Naționale pentru Turism:

- art. 2 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 9/2013;

- H.G. nr. 120/2010;

- art. 39 alin. (2) din O.G. nr. 58/1998;

- art. 3 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 426 din 08/04/2009.

În exercitarea atribuției de monitorizare, Autoritatea Națională pentru Turism:

- primește și centralizează solicitările de cofinanțare pentru proiectele prevăzute în Anexa nr. 1 A la H.G. nr. 120/2010;

- verifică cererile de cofinanțare și propune ordonatorului principal defalcarea sumelor alocate anual de la bugetul de stat, prin transferuri de la bugetul Ministerului Economiei, Comerțului și Turismului, pentru Autoritatea Națională pentru Turism, către bugetele locale, pentru finanțarea proiectelor de investiții în turism aflate în derulare;

- aduce la cunoștința unităților administrativ-teritoriale sumele alocate de ordonatorul principal și documentele care trebuie prezentate pentru decontare;

- încheie contractele de finanțare cu unitățile administrativ-teritoriale și urmărește derularea acestora;

- efectuează plata către unitățile administrativ-teritoriale, în limita fondurilor alocate.

Autoritatea Națională pentru Turism (inclusiv antecesorul acesteia Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în ceea ce privește activitatea de turism) a monitorizat derularea investițiilor pentru proiectele din turism, pentru un număr de 57 de unități ale administrației teritoriale, respectiv 161 contracte de lucrări în valoare totală de 1.647.557.243,93 RON, din care: lucrări finalizate la 45 unități ale administrației teritoriale, respectiv 149 contracte de lucrări, în valoare totală de 654.377.505,41 RON din care reclamanta a plătit suma de 544.414.822,60 RON; lucrări în derulare la 12 unități ale administrației teritoriale, respectiv 12 contracte de lucrări, în valoare de 993.179.738,52 RON din care s-a decontat suma de 247.812.501,08 RON.

Faptul că durata de execuție a proiectelor a fost depășită se datorează exclusiv alocărilor bugetare reduse din anul 2013 (900 mii RON), respectiv lipsei de fonduri din anii 2014 și 2015, reclamanta desfășurând acțiuni de monitorizare permanentă a proiectelor de investiții aflate în derulare (în anul 2014 - 2015, au fost solicitate informații cu privire la stadiul fizic și valoric unitarilor administrativ-teritoriale beneficiare, conform înscrisurilor anexate).

Astfel, susținerea pârâtei privind "Valoarea estimativă a abaterii este de 142.524.491 RON (inclusiv TVA), reprezentând valoarea decontată a lucrărilor de investiții/obiectivelor în curs de derulare, a căror durată de implementare a proiectului conform studiului de fezabilitate/contractului de execuție, a fost depășită" este neîntemeiată.

Consecința nu este faptul ca "au fost utilizate în mod ineficient fonduri de la bugetul de stat", ci că nu au fost finalizate proiectele, cu efecte negative asupra dezvoltării destinațiilor turistice.

Pe baza acestor rapoarte firmele de proiectare trebuie să ofere beneficiarilor proiectelor soluțiile de finalizare a lucrărilor aflate în derulare, precum și costul acestora. Mai mult, ar trebui refăcute studiile de fezabilitate și, implicit, analizele cost-beneficiu aferente acestora, prin care se determină viabilitatea proiectelor în cauză. Or, reclamanta nu are nici atribuții și nici pârghiile pentru a efectua o asemenea evaluare.

Autoritatea Naționala pentru Turism a întreprins măsuri privind extinderea monitorizării asupra lucrărilor de investiții cuprinse în Lista programelor și proiectelor de investiții în turism, rezultând că în H.G. nr. 120/2010 erau menționate un număr de 76 de autorități publice locale, iar în H.G. nr. 1.220/2011 au fost excluse un număr de 25 autorități publice locale, finalizate sau neîncepute, au fost adăugate alte autorități publice locale noi și mutate din lista B în lista A cele începute, astfel numărul autorităților publice locale a ajuns la 113.

II. Hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 și, de asemenea, apreciază că instanța de fond a făcut greșit aplicarea prevederilor legale incidente în cauză în raport de documentația care a stat la baza emiterii actelor atacate, respectiv cele ale art. 116 și art. 118 din Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003, (forma în vigoare la data săvârșirii faptei) și dispozițiile art. 1401 pct. 13 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, raportat la art. 7, art. 12 alin. (1) - (4) din Convenția pentru evitarea dublei impuneri încheiat cu guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, ratificată prin Decretul nr. 26/1976, pentru următoarele considerente:

Plata pentru serviciile contractate s-a făcut în trei tranșe 2013 - aprilie 2014, iar certificatul de rezidență fiscală a fost prezentat ulterior efectuării plăților respectiv la data de 4 august 2014 de când se atestă faptul că societatea prestatoare este rezident fiscal în Marea Britanie; fiind încălcate dispozițiilor art. 116 alin. (1) și (4) Codul fiscal.

Instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul că, potrivit clauzei de la pct. 1.1.4 din contractul nr. x/28.03.2013, furnizorul extern a acceptat aplicarea actelor normative române, mai exact că "Societatea va respecta și se va supune tuturor legilor și reglementărilor în vigoare în România aplicabile contractului".

Potrivit prevederilor art. 118 alin. (2) din Codul fiscal, nerezidentul avea obligația de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificat de rezidență fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidență, precum și, după caz, o declarație pe proprie răspundere în care se indică îndeplinirea condiției de beneficiar în situația aplicării legislației Uniunii Europene.

Totodată, potrivit prevederilor pct. 13 alin. (1) Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004 pentru a beneficia de prevederile convenției de evitare a dublei impuneri, nerezidentul beneficiar al veniturilor din România trebuie să prezinte certificatul de rezidență fiscală eliberat de autoritatea fiscală din statul respectiv sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței conform legislației interne a acelui stat (în cauză, D. a comunicat faptul că la data de 5 februarie 2015 este rezident în Marea Britanie, deși certificatul de rezidență fiscală a fost prezentat ulterior realizării venitului).

Instanța de fond în considerentele hotărârii recurate face referire la un alt contract de prestări servicii din data de 28.03.2015 (programe TV, viniete, spoturi promoționale și difuzarea pe canalul Travel Chanel), cu același prestator D. cu sediu social în Londra și nu cel reținut în actul de control, respectiv contractul nr. x/28.03.2013, referirea la contractul încheiat în data de 28.03.2015 nu este relevantă având în vedere faptul că nu este aferent perioadei pentru care s-au efectuat plățile menționate în Raportul de control ce a fost încheiat în data de 05.06.2015 și care a avut ca temă "Audit financiar asupra contului anual de execuție a bugetului de stat pentru anul 2014", și nu a făcut obiectul constatării.

Aplicarea Convenției de evitare a dublei impuneri la care face referire instanța de fond este eronată întrucât:

- din documentele prezentate nu rezultă faptul că în momentul realizării venitului (02.09.2013, 31.12.2013 și 10.04.2014) și la momentul efectuării plăților de către ANT (18.10.2013, 21.02.2014 și 04.07.2014), nerezidentul a prezentat certificatul de rezidență fiscală eliberat de către autoritatea competentă și nici declarație pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiției de beneficiar al Convenției de evitare a dublei impuneri;

- ANT nu a făcut dovada depunerii declarației privind calcularea și reținerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent;

- certificatul de rezidență fiscală așa cum s-a reținut în considerentele hotărârii recurate, nu atestă că acesta a fost rezident în statele cu care România are încheiate convenții de evitare a dublei impuneri pe perioada obținerii veniturilor ci faptul că "(...) la data de 4 august 2014 este rezident în Marea Britanic (...) ".

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin note de concluzii, reclamanta Autoritatea Națională pentru Turism a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta Curtea de Conturi a României, ca nefondat.

Prin întâmpinare, Curtea de Conturi a României, a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant, Ministerul Turismului, pentru următoarele considerente:

Având în vedere probele administrate, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că entitatea nu a monitorizat derularea investițiilor pentru proiectele din turism, pentru un număr de 57 lucrări de investiții, finanțare din fonduri de la bugetul de stat, verificate de către echipa de audit și reținute în concret în actul de control.

De altfel, recurentul nu a negat competența și atribuțiile sale în ceea ce privește monitorizarea acestor proiecte, în cazul celor 57 de lucrări din eșantionul verificat, la data efectuării acțiunii s-a constatat că entitatea nu deține informații privind sumele decontate pentru un număr de 17 obiective de investiții, în cazul a altor 9 lucrări de investiții/obiective de investiții durata de implementare a proiectului a fost depășită.

Pe de altă parte, nu poate fi primit argumentul privind nealocarea financiară din anii 2014 și 2015, a alocării reduse (900 mii RON) din anul 2013 și a reducerii bugetare din anul 2012, ca fiind suficient în susținerea nelegalității măsurilor dispuse prin Decizia nr. 17/2015.

II. Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2019.

III. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:

Auditorii publici externi din cadrul Departamentului IV al Curții de Conturi a României au desfășurat misiunea "Auditul financiar asupra contului de execuție a bugetului de stat pe anul 2014", la Autoritatea Națională pentru Turism, fiind încheiat Procesul-verbal de constatare anexă la Raportul de audit financiar, nr. x/05.06.2015, pentru valorificarea cărora a fost emisă Decizia nr. 17/17.07.2015, prin care au fost dispuse 11 măsuri în temeiul art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992.

Împotriva măsurilor dispuse prin această decizie, în temeiul pct. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014 a Plenului Curții de Conturi a României, conducerea Autorității Naționale pentru Turism a formulat contestația înregistrată la Curtea de Conturi sub nr. 135.612/28.07.2015, prin care au fost contestate măsurile de la pct. I.1., pct. I.7. și pct. II.9. soluționată prin încheierea nr. 86/14.09.2015, prin respingerea contestației.

Referitor la măsurile dispuse la pct. I.1. din decizie, pârâta a dispus intrarea în legalitate privind "evidențierea acțiunilor deținute ca aport al statului român, în capitalul social al unor societăți comerciale, precum și, recuperarea dividendelor cuvenite", în Procesul-verbal de constatare nr. x/MM/05.06.2015, echipa de audit consemnând faptul că, în Anexa nr. 2 lit. D). - Unități aflate sub autoritatea Ministerului Economiei, prin Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediu de Afaceri și Turism, la H.G. nr. 47/2013, au fost nominalizate un număr de 16 societăți comerciale din domeniul turismului, la care statul deține acțiuni.

A.N.T., prin Bilanțul de închidere întocmit la data predării/preluării 07.03.2013, a preluat titluri de participare (evidențiate în cont 260-296) în valoare de 96.740.590 RON (98.883.506,12 RON - 2.142.916,17 RON) la un număr de 16 societăți comerciale.

Din verificarea documentelor puse la dispoziția echipei de audit de către ANT, s-au constatat: diferențe în sumă de 2.115.304,32 RON, între valoarea acțiunilor înregistrate în evidența contabilă de 96.740.590 RON (în balanța de verificare la 31.12.2014 și în anexa nr. 31 la Situațiile financiare anuale la 31.12.2014 a ANT) și valoarea acțiunilor înregistrate la O.R.C. de 98.855.894,32 RON; A.N.T., de la societățile la care are evidențiate participații la capitalul social, nu a înregistrat și recuperat dividende cuvenite bugetului de stat, în condițiile în care acestea au realizat profit în perioada 2012-2013, situație constatată în cazul a 4 societăți comerciale la care statul este acționar majoritar (B. S.A., C. S.A., E. S.A., F.), pentru care, din informațiile de pe situl www.x.ro, referitoare la profitul înregistrat, trebuia să recupereze dividende cuvenite bugetului de stat, estimate la suma de 489.660,85 RON.

Neregulile financiar - contabile au fost reținute în raport de prevederile art. 6 alin. (1) - (2), art. 9 alin. (1), art. 11, art. 15 din Legea nr. 82/1991, art. 1 alin. (1) lit. f) - g) din O.G. nr. 64/2001, art. 1, art. 5 alin. (1), art. 10 alin. (4) din O.G. nr. 119/1999 și art. 22 alin. (2) lit. b) și h) din Legea nr. 500/2002.

Dispozițiile invocate de reclamantă în susținerea argumentului că societățile reținute în procesul-verbal de control au fost preluate de Ministerului Economiei, Comerțului și Turismului, care are calitatea de acționar au caracter general, însă nu oferă nici un argument prin care să combată constatările auditorilor publici externi potrivit cărora până la apariția O.U.G. nr. 86/2014, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 47/2013 în cadrul Ministerului Economiei, au funcționat 2 departamente ca organe de specialitate, cu personalitate juridică, respectiv Departamentul pentru Energie și G., iar cele 16 societăți comerciale din domeniul turismului, prezentate în Procesul-verbal de constatare, au fost nominalizate în Anexa nr. 2 lit. C), ca) fiind sub autoritatea Ministerului Economiei, prin G..

Prin Protocolul de predare - primire înregistrat la Ministerul Economiei sub nr. x/15.03.2013, ANT a preluat Bilanțul de închidere întocmit la data predării/preluării din 07.03.2013, bilanț în care au fost evidențiate ca predate, titluri de participare în valoare de 96.740.590 RON la un număr de 16 societăți comerciale.

În aceste condiții, reclamanta nu a făcut nicio dovadă că a predat titlurile de participare, pe care le avea înregistrate la cele 16 societăți comerciale și nu a indicat un act de predare primire și de transmitere a calității de acționar, pe de o parte, iar pe de altă parte, în actele de control încheiate urmare a misiunii de audit financiar efectuat pentru anul 2014 la Ministerul Economiei Comerțului și Turismului, auditorii publicii externi au consemnat faptul că, la nivelul ministerului, nu se regăsesc evidențiate în contabilitate aceste titluri de participare în valoare de 98.855.894,32 RON.

Oricum, prin punerea în aplicare a măsurii, de reanalizare a acțiunilor înregistrate în evidența contabilă cu cele evidențiate la Registru Oficiului Comerțului, în vederea stabilirii eventualelor diferențe neînregistrate, reclamanta va stabili cu certitudine dacă mai are calitatea de acționar la aceste societăți sau această calitate o are o altă autoritate și în mod evident va efectua înregistrările necesare.

Prin urmare măsura stabilită la pct. I.1. din Decizia nr. 17/06.07.2015 este legală și temeinică, astfel încât, Curtea va respinge acțiunea cu privire la acest punct ca neîntemeiată.

În ceea ce privește neregula prevăzută la pct. II.7. din decizie, prin care s-a dispus ca reclamanta să dispună măsuri pentru extinderea monitorizării asupra lucrărilor de investiții cuprinse în Lista programelor și proiectelor de investiții în turism, aprobată prin H.G. nr. 120/2010 privind fondurile alocate prin transferuri de la bugetul Ministerului Dezvoltării regionale și Turismului/Ministerului Economiei/Autorității Naționale pentru Turism, către bugetele locale, sumele decontate pe fiecare lucrare în parte, stadiul acestora în raport cu durata de implementare a proiectului, recepția și punerea în funcțiune după caz, identificare lucrărilor a căror durată de implementare a fost depășită, cauzele acestora și stabilirea eventualelor consecințe economico-financiare, informarea Guvernului asupra cazurilor constatate și dispunerea de măsuri pentru înlăturarea consecințelor stabilite inclusiv măsuri de intrare în legalitate, Curtea a reținut că următoarele:

Echipa de audit a constatat că entitatea nu a monitorizat derularea investițiilor pentru proiecte din turism, respectiv, un număr de 57 lucrări de investiții, finanțate din fonduri de la bugetul de stat, în valoare totală de 1.647.557.243 RON (TVA inclus). au fost finalizate lucrări de investiții/obiective de investiții în valoarea totală de 1.077.986.595 RON (decontat din fonduri de bugetul de stat - 595.256.474 RON), iar pentru un număr de 17 obiective de investiții nu deține informații privind sumele decontate; se află în derulare lucrări de investiții/obiective de investiții în valoare de 442.453.300 RON (din care: decontat de la bugetul de stat - 142.524.491 RON), în condițiile în care durata de implementare a proiectului, conform studiului de fezabilitate/contractului de execuție, a fost depășită, situație constată în cazul a 9 lucrări de investiții; nu deține informații privind stadiul de realizare pentru lucrările de investiții/obiective de investiții în valoare de 127.117.348 RON (din care decontate de la bugetul de stat - 54.446.358 RON).

Reclamanta a susținut că măsura dispusă de Curtea de Conturi este nelegală, și se bazează pe interpretarea eronată a argumentelor, actelor normative specifice și înscrisurilor puse la dispoziție, arătând că deși a învederat reprezentaților echipei de control că instituția a depus toate diligențele pentru aducerea la îndeplinire a acestei obligații, și a depus și înscrisuri în acest sens, totuși argumentele nu au fost luate în considerare.

Faptul că durata de execuție a proiectelor a fost depășită se datorează exclusiv alocărilor bugetare reduse din anul 2013 (900 mii RON), respectiv lipsei de fonduri din anii 2014 și 2015. Instituția a desfășurat acțiuni de monitorizare permanentă a proiectelor de investiții aflate în derulare: în anul 2014 - 2015, au fost solicitate informații cu privire la stadiul fizic și valoric unităților administrativ-teritoriale beneficiare, conform înscrisurilor anexate, a asigurat finanțarea proiectelor de investiții în turism în limita fondurilor disponibile primite de la bugetul de stat, în completarea surselor proprii ale autorităților publice locale, acestea din urmă fiind obligate să asigure derularea investițiilor pe care le-au aprobat prin hotărâri de consiliu local sau județean.

În condițiile nealocării financiare din anii 2014 și 2015, a alocării reduse (900 mii RON) din anul 2013 și a reducerii bugetare din anul 2012 (circa 55 mil. RON), considerăm că susținerea pârâtei privind "Valoarea estimativă a abaterii este de 142.524.491 RON (inclusiv TVA), reprezentând valoarea decontată a lucrărilor de investiții/obiectivelor în curs de derulare, a căror durată de implementare a proiectului conform studiului de fezabilitate/contractului de execuție, a fost depășită" este neîntemeiată.

Curtea a reținut că reclamanta nu neagă competența acesteia în domeniul monitorizării derulării investițiilor pentru proiectele din domeniile sale de activitate pe care ministerul le finanțează, arătând că în exercitarea atribuției de monitorizare, Autoritatea Națională pentru Turism: primește și centralizează solicitările de cofinanțare pentru proiectele prevăzute în Anexa nr. 1 A la H.G. nr. 120/2010; verifică cererile de cofinanțare și propune ordonatorului principal defalcarea sumelor alocate anual de la bugetul de stat, prin transferuri de la bugetul Ministerului Economiei, Comerțului și Turismului, pentru Autoritatea Națională pentru Turism, către bugetele locale, pentru finanțarea proiectelor de investiții în turism aflate în derulare; aduce la cunoștința unităților administrativ-teritoriale sumele alocate de ordonatorul principal și documentele care trebuie prezentate pentru decontare; încheie contractele de finanțare cu unitățile administrativ-teritoriale și urmărește derularea acestora; efectuează plata către unitățile administrativ-teritoriale, în limita fondurilor alocate.

Însă, deși prin actul de control auditorii publici au constatat concret că pentru un număr de 57 lucrări de investiții, finanțate din fonduri de la bugetul de stat, în valoare totală de 1.647.557.243 RON (TVA inclus): au fost finalizate lucrări de investiții/obiective de investiții în valoarea totală de 1.077.986.595 RON (decontat din fonduri de bugetul de stat - 595.256.474 RON), iar pentru un număr de 17 obiective de investiții nu deține informații privind sumele decontate; se află în derulare lucrări de investiții/obiective de investiții în valoare de 442.453.300 RON (din care: decontat de la bugetul de stat - 142.524.491 RON), în condițiile în care durata de implementare a proiectului, conform studiului de fezabilitate/contractului de execuție, a fost depășită, situație constată în cazul a 9 lucrări de investiții; nu deține informații privind stadiul de realizare pentru lucrările de investiții/obiective de investiții în valoare de 127.117.348 RON (din care decontate de la bugetul de stat - 54.446.358 RON), reclamanta nu combate punctual și nu aduce argumente concrete,

Reclamanta invocă date statistice legate de monitorizarea derulării unor investiții pentru proiectele din turism, pentru un număr de 57 de unități ale administrației teritoriale, respectiv 161 contracte de lucrări în valoare totală de 1.647.557.243,93 RON, din care: Lucrări finalizate la 45 unități ale administrației teritoriale, respectiv 149 contracte de lucrări, în valoare totală de 654.377.505,41 RON din care ANT a plătit suma de 544.414.822,60 RON. Lucrări în derulare la 12 unități ale administrației teritoriale, respectiv 12 contracte de lucrări, în valoare de 993.179.738,52 RON din care ANT a decontat suma de 247.812.501,08 RON.

Or, nu prezintă relevanță că reclamanta a monitorizat aceste unități și contracte, aceasta avea obligația să monitorizeze toate lucrările și contractele inclusiv cele reținute de auditorii publici externi.

Pe de altă parte, argumentul privind nealocarea financiară din anii 2014 și 2015, a alocării reduse (900 mii RON) din anul 2013 și a reducerii bugetare din anul 2012 (circa 55 mil. RON), nu poate fi reținut în sensul în care să se poată constata că măsura este nelegelă și netemeinică.

În ceea ce privește măsura de la pct. II.9, prin care s-a dispus intrarea în legalitate privind "reținerea la sursă a impozitului pe veniturile persoanelor nerezidente și plata acestuia la termen, la bugetul de stat", Curtea a reținut că prin Raportul de control și procesul-verbal de constatare încheiat la finalul perioadei verificate, auditorii publici au stabilit că Autoritatea Națională pentru Turism: nu a calculat, reținut și virat în termen, la bugetul de stat, impozitul pe venitul persoanei juridice nerezidente, realizate de acestea, urmare a derulării Contractului nr. x din data de 28.03.2013 de prestări servicii (programe TV, viniete, sporturi promoționale și difuzarea pe canalul Travel Chanel) în perioada 2013-2014, încheiat cu D. cu sediul social în Londra, pentru care s-a estimat un impozit în suma de 636.798 RON și a efectuat plăți nelegale în sumă de 144.725 euro către persoana juridică nerezidentă fără a se reține la sursă, ca impozit pe venitul persoanelor nerezidente.

Reclamanta a susținut că această abatere este inexistentă, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile Convenției de evitare a dublei impuneri, plata efectuându-se cu încadrarea în dispozițiile art. 118 alin. (2) din Codul fiscal.

Astfel, la data de 28.03.2015 a intervenit între Autoritatea Națională pentru Turism și D., contractul de coproducție nr. x, având ca obiect, coproducția a două programe TV de 47 de minute fiecare, ce au constituit episoadele 2 si 3 ale seriei "H.", precum și a unor viniete (8 fillere de 3 minute si 16 fillere de 1 minut), a 4 spoturi promotionale de câte 30 secunde fiecare,ce au fost difuzate, de postul de televiziune Travel Channel pentru promovarea brandului de turism al României;

Contractul a fost încheiat în baza prevederilor art. 13 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 2 alin. (1), lit. m) H.G. nr. 9/2013, prețul contractului fiind stabilit la 904.534 euro, TVA 0% conform legii aplicabile de la sediul societății D. și a fost plătit de Autoritatea Națională pentru Turism în anul 2014, proiectul fiind finanțat în cadrul Programului Operațional Regional (POR) 2007-2013.

La încheierea contractului, D. a prezentat declarația de neîncadrare în situațiile prevăzute de art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006, prin aceasta societatea declarând că și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în tara în care societatea este stabilită.

Potrivit dispozițiilor art. 182 din actul normativ mai sus enunțat, autoritatea contractantă are obligația de a accepta ca fiind suficient și relevant pentru demonstrarea faptului că ofertantul/candidatul nu se încadrează în una dintre situațiile prevăzute la art. 180 și 181 orice document considerat edificator, din acest punct de vedere, în țara de origine sau în țara în care ofertantul/candidatul este stabilit, cum ar fi certificate, caziere judiciare sau alte documente echivalente emise de autorități competente din țara respectivă.

Potrivit art. 118 din Legea nr. 571/2003, privind coroborarea prevederilor Codul fiscal cu cele ale convențiilor de evitare a dublei impuneri și a legislației Uniunii Europene, în înțelesul art. 116, dacă un contribuabil este rezident al unei țări cu care România a încheiat o convenție pentru evitarea dublei impuneri, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obținut de către acel contribuabil din România nu poate depăși cota de impozit prevăzută în convenție care se aplică asupra acelui venit.

În situația în care sunt cote diferite de impozitare în legislația internă sau în convențiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Dacă un contribuabil este rezident al unei țări din Uniunea Europeană, cota de impozit care se aplică venitului impozabil obținut de acel contribuabil din România este cota mai favorabilă prevăzută în legislația internă, legislația Uniunii Europene sau în convențiile de evitare a dublei impuneri. Legislația Uniunii Europene se aplică în relația României cu statele membre ale Uniunii Europene, respectiv cu statele cu care Uniunea Europeană are încheiate acorduri de stabilire a unor măsuri echivalente.

În acest sens, România are încheiată Convenția din 18 septembrie 1975 între guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și câștiguri în capital, ratificată prin Decretul nr. 26 din 03 februarie 1976, conform căreia impozitul pe venit se va achita în Marea Britanie așa cum este prevăzut la art. 7, respectiv:

"Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat în afara de cazul când întreprinderea desfășoară activitatea sa în celalalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat."

În raport de dispozițiile art. 118 alin. (2) al din Codul fiscal și dispozițiile din Normele Metodologice din 22 ianuarie 2004 de aplicare a Legii nr. 571/2003, art. 140

1

, pct.

13 alin. (1), societatea D. a prezentat atât declarație pe propria răspundere, precum și certificat de rezidență fiscală eliberat de I. (autoritatea competentă din Regatul Unit al Marii Britanii), prin care se atestă că la data de 4 august 2014 este rezident în Marea Britanie, în sensul dispozițiilor art. 4 din Convenția menționată mai sus.

Pârâta a reținut incidența art. 116 alin. (1) și (4) Codul fiscal, apreciind că art. 7 din Convenția din 18 septembrie 1975, nu se aplică în speța de față, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (7) coroborate cu art. 12 alin. (1) - (4) din Convenție.

Autoritatea pârâtă recunoaște că pentru aplicarea acestei Convenții de evitare a dublei impuneri, potrivit prevederilor art. 118 alin. (2) din Codul fiscal, nerezidentul avea obligația de a prezenta plătitorului de venit, în momentul realizării venitului, certificat de rezidență fiscală eliberat de către autoritatea competentă din statul său de rezidență, precum și, după caz, o declarație pe proprie răspundere în care se indică îndeplinirea condiției de beneficiar în situația aplicării legislației Uniunii Europene, lucru pe care societatea l-a făcut, aceasta prezentând atât declarație pe propria răspundere, precum și certificat de rezidență fiscală eliberat de I. (autoritatea competentă din Regatul Unit al Marii Britanii), prin care se atestă că la data de 4 august 2014 este rezident în Marea Britanie, în sensul dispozițiilor art. 4 din Convenția menționată mai sus.

Referitor la măsura I.1 din decizie - "(…) evidențierea acțiunilor deținute ca aport al statului român, în capitalul social al unor societăți comerciale (...) " - Înalta Curte reține că statuările instanței de fond sunt juste, pentru următoarele considerente:

Fără a contesta realitatea succesiunii cronologice a actelor normative care au stat la baza organizării și funcționării Autorității Naționale pentru Turism (ANT), așa cum a fost prezentată de către reclamantă - O.U.G. nr. 96/2012, H.G. nr. 9/2013 și O.U.G. nr. 86/2014 - trebuie remarcat că prin acest din urmă act normativ (O.U.G. nr. 86/2014), potrivit art. 2 alin. (1), s-a reorganizat Ministerul Economiei prin schimbarea denumirii în Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului și prin preluarea activității și a structurilor din domeniul turismului de la Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism (subl. ns).

Trecerea activității și a structurilor din domeniul turismului către MECT rezultă și din dispozițiile art. 3 alin. (1), potrivit cărora "Se înființează Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, prin preluarea activităților și a structurilor de la Departamentul pentru Energie și de la Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism, exclusiv cele din domeniul turismului." (subl. ns.).

Pe de altă parte, prin art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 86/2014, "Autoritatea Națională pentru Turism, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și în coordonarea ministrului delegat pentru întreprinderi mici și mijlocii, mediul de afaceri și turism, trece în coordonarea viceprim-ministrului, ministrul economiei, comerțului și relațiilor cu mediul de afaceri. Finanțarea Autorității Naționale pentru Turism se realizează integral de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei, Comerțului și Turismului.".

Relativ la H.G. nr. 47/2013, după cum a susținut și recurenta reclamantă, societățile comerciale din domeniul turismului la care statul deține acțiuni, sunt enumerate în Anexa nr. 2 pct. IV, pozițiile 34-49, între unitățile care funcționează sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerțului și Turismului.

Fără a contesta calitatea de acționar al statului la aceste societăți, prin intermediul MECT, trebuie subliniat însă că ANT, prin protocolul de predare preluare nr. 21253/15.03.2013 a preluat Bilanțul de închidere întocmit la data predării/preluării din 7.03.2013, în care au fost evidențiate ca predate, titlurile de participare în valoare de 96.740.590 RON, la un număr de 16 societăți comerciale.

Or, în aceste condiții, nu poate fi reținută, ca pertinentă, susținerea recurentei reclamante, că în cauză ar fi vorba despre o confuzie creată de interpretarea eronată a actelor normative adoptate în urma reorganizării la nivelul administrației publice centrale din 2012; în condițiile în care recurentei reclamante îi revenea, după cum a arătat și instanța de fond, sarcina probei relative la predarea către MECT a titlurilor de participare pe care le avea înregistrate la cele 16 societăți.

De altfel, din evidențele financiar contabile ale ANT, rezultă că în balanța de verificare la 31.12.2014 și în Situațiile financiare anuale la 31.12.2014, valoarea acțiunilor societăților era de 96.740.590 RON, adică valoarea la care au fost preluate titlurile de participare la data de 15.03.2013.

Rezultă, așadar, că obligația recurentei reclamante era aceea de înregistra și recupera dividendele cuvenite bugetului de stat, pentru societățile care au realizat profit în perioada 2012-2013 (situație constată în cazul a 4 societăți la care statul este acționar majoritar).

Și, nu în ultimul rând este de remarcat diferența de 2.115.304,32 RON, între valoarea titlurilor de participare - 96.740.590 RON și cea înregistrată la OR.C. - 98.855.894,32 RON; aspect avut în vedere de pârâta intimată la stabilirea măsurilor dispuse prin decizie.

Referitor la măsura I.7 din decizie - "(...) monitorizarea derulării investițiilor pentru proiectele din domeniile sale de activitate, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 9/2013 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Turism (...) "; - Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile recurentei reclamante, pentru următoarele considerente:

Recurenta reclamantă apreciază că această măsură este nelegală, și că ar contraveni actelor normative specifice organizării și funcționării ANT; însă trebuie remarcat că prevederile art. 2 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 9/2013 (citate, de altfel, de către recurentă) prevăd în mod neechivoc că "Autoritatea exercită următoarele atribuții principale, în conformitate cu reglementările în vigoare: … r) monitorizează derularea investițiilor pentru proiectele din domeniile sale de activitate pe care ministerul le finanțează…".

Rezultă, așadar, că atribuțiile de monitorizare ce revin ANT, după cum au fost prezentate de aceasta, sunt circumscrise următoarelor activități: primește și centralizează solicitările de cofinanțare pentru proiectele prevăzute în Anexa nr. 1 A la Hotărârii Guvernului nr. 120/2010 privind aprobarea Listei cuprinzând programele șl proiectele de investiții în turism și a surselor de finanțare a documentațiilor tehnice și a lucrărilor de execuție a programelor și obiectivelor de investiții în turism, precum și pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate a programelor și proiectelor de investiții în turism, cu modificările și completările ulterioare; verifică cererile de cofinanțare și propune ordonatorului principal defalcarea sumelor alocate anual de la bugetul de stat, prin transferuri de la bugetul Ministerului Economiei, Comerțului și Turismului, pentru Autoritatea Națională pentru Turism, către bugetele locale, pentru finanțarea proiectelor de investiții în turism aflate în derulare; aduce la cunoștința unităților administrativ-teritoriale sumele alocate de ordonatorul principal și documentele care trebuie prezentate pentru decontare; încheie contractele de finanțare cu unitățile administrativ-teritoriale și urmărește derularea acestora; efectuează plata către unitățile administrativ-teritoriale, în limita fondurilor alocate.

Deși recurenta reclamantă a susținut că a monitorizat derularea investițiilor pentru proiectele de turism, pentru un număr de 57 de unități ale administrației teritoriale, respectiv 161 contracte de lucrări în valoare totală de 1.647.557.243,93 RON (din care: lucrări finalizate la 45 unități ale administrației teritoriale, respectiv 149 contracte de lucrări, în valoare totală de 654.377.505,41 RON din care ANT a plătit suma de 544.414.822,60 RON și, respectiv, lucrări în derulare la 12 unități ale administrației teritoriale, respectiv 12 contracte de lucrări, în valoare de 993.179.738,52 RON din care ANT a decontat suma de 247.812.501,08 RON), Înalta Curte apreciază că modul defectuos de monitorizare al investițiilor este imputabil acesteia, în condițiile în care reclamanta nu a fost în măsură să justifice o stare de fapt contrară celei reținute, și probate, de către intimata pârâtă.

Astfel, s-a constatat că reclamanta nu a monitorizat derularea investițiilor pentru un număr de 57 lucrări de investiții, finanțate de la bugetul de stat, în valoare de 1.647.557,234 RON (TVA inclus), după cum urmează:

- au fost finalizate lucrări de investiții/obiective de investiții în valoarea totală de 1.077.986.595 RON (decontat din fonduri de bugetul de stat - 595.256.474 RON), iar pentru un număr de 17 obiective de investiții nu deține informații privind sumele decontate;

- se află în derulare lucrări de investiții/obiective de investiții în valoare de 442.453.300 RON (din care: decontat de la bugetul de stat - 142.524.491 RON), în condițiile în care durata de implementare a proiectului, conform studiului de fezabilitate/contractului de execuție, a fost depășită, situație constată în cazul a 9 lucrări de investiții;

- nu deține informații privind stadiul de realizare pentru lucrările de investiții/obiective de investiții în valoare de 127.117.348 RON (din care decontate de la bugetul de stat - 54.446.358 RON).

Or, nu se poate susține, cu suficient temei, că intimata pârâtă ar fi stabilit în sarcina recurentei reclamantei măsuri nelegale, în condițiile în care, s-a stabilit în sarcina ANT tocmai obligația de a respecta obligațiile legale ce-i revin prin prisma prevederilor art. 2 alin. (1) lit. r) din H.G. nr. 9/2013.

Pe de altă parte, deși s-a susținut faptul că durata de execuție a proiectelor a fost depășită ca urmare ala alocărilor bugetare reduse, pentru anii 2013, respectiv lipsei de fonduri pentru anii 2014, 2015, aceste aspecte sunt nerelevante, pentru că ceea ce interesează în cauză, din perspectiva modului de îndeplinire a atribuțiilor reclamantei, este respectarea prevederilor legale incidente și, nicidecum, o eventuală realizare a obiectivelor de investiții la termenul de execuție.

În aceeași măsură, referirea recurentei reclamante la activitățile punctuale întreprinse în cadrul activității de monitorizare (aprobarea ordinelor Președintelui ANT nr. 438/2006 și nr. 480/2016, deplasările în teren, emiterea adreselor x/27.01.2017 și nr. y/26.01.2017) este nerelevantă, în condițiile în care nu au fost monitorizate un număr de 57 lucrări de investiții, finanțate de la bugetul de stat, în valoare de 1.647.557,234 RON (TVA inclus).

Potrivit pct. I.9 din decizie, s-a stabilit în sarcina intimatei reclamante, "(...) reținerea la sursă a impozitului pe veniturile persoanelor nerezidente și plata acestuia la termen, la bugetul de stat (...)", întrucât ANT nu a calculat, reținut și virat în termen, la bugetul de stat, impozitul de veniturile persoanei juridice nerezidente, realizate de acestea pe teritoriul României, urmare a derulării contractului de prestări servicii nr. x/28.03.2013, în perioada 2013-2014.

În opinia recurentei pârâte, sentința atacată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 și, cu aplicarea greșită a următoarelor prevederi legale: art. 116 și art. 118 din Codul fiscal și dispozițiile art. 1401 pct. 13 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, raportat la art. 7, art. 12 alin. (1) - (4) din Convenția pentru evitarea dublei impuneri încheiat cu guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, ratificată prin Decretul nr. 26/1976.

Astfel, a arătat că aplicarea Convenției de evitare a dublei impuneri la care face referire instanța de fond este eronată întrucât: a) din documentele prezentate nu rezultă faptul că în momentul realizării venitului (02.09.2013, 31.12.2013 și 10.04.2014) și la momentul efectuării plăților de către ANT (18.10.2013, 21.02.2014 și 04.07.2014), nerezidentul a prezentat certificatul de rezidență fiscală eliberat de către autoritatea competentă și nici declarație pe propria răspundere în care se indică îndeplinirea condiției de beneficiar al Convenției de evitare a dublei impuneri; b) ANT nu a făcut dovada depunerii declarației privind calcularea și reținerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent; c) certificatul de rezidență fiscală așa cum s-a reținut în considerentele hotărârii recurate, nu atestă că acesta a fost rezident în statele