Secțiunea a treia Cerere n 26146/03 prezentată de Hans Kurt WELTHER împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 16 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 23 iulie 2003, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum se permite la art. 29 alineatul (3) din convenție și având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, Hans Kurt Welther, este un resortisant român, născut în 1943 și rezident în Schondorf, Germania. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Agripina Dârzu, avocată în Sibiu. Guvernul român ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 mai 1981, S.W., mama reclamantului, a decedat, lăsând reclamantul ca unic moștenitor al unei clădiri din Sibiu. La 6 iulie 1981, statul a preluat proprietatea și la 19 martie 1982, l-a închiriat G.C. și familiei sale. În iulie 1998, reclamantul a acceptat succesiunea mamei sale și-a întocmit certificatul de ereditate, iar apoi și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză la registrul funciar. La 2 octombrie 2001, tribunalul de primă instanță din Sibiu a respins acțiunea chiriașilor în vederea anulării certificatului de ereditate al reclamantului. O primă cerere din partea reclamantului împotriva chiriașilor a fost respinsă ca fiind prematură, la 25 mai 1999, tribunalele care au pronunțat prelungirea contractelor de închiriere în temeiul ordonanței de urgență a guvernului nr. 40/1999. O a doua cerere a fost respinsă și printr-o hotărâre definitivă din 17 aprilie 2003 a instanței judecătorești din Albania Iulia. La 20 iunie 2006, tribunalul departamental din Sibiu a acceptat o nouă acțiune introdusă de reclamant și a retras chiriașii. Chiriașii au părăsit clădirea, care a fost vândută de reclamant la o dată nespecificată, în cursul anului 2006. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) numai și coroborat cu art. 14 din convenție, reclamantul se plânge că nu a avut acces la o instanță pentru a-și face auzită cauza în mod echitabil și fără discriminare, în cadrul celei de a doua cereri de expulzare a chiriașilor din imobilul pe care l-a moștenit. Pe baza articolului 1 din Protocolul nr. 1, acesta a declarat încălcarea dreptului său de proprietate asupra imobilului. Prin scrisoarea din 20 iunie 2008, reclamantul a informat grefa că nu mai dorește să își mențină cererea în fața Curții, deoarece a intrat în posesia imobilului și a putut să-l vândă în mod liber unui terț. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Președintele
Requête n
o
26146/03
présentée par Hans Kurt WELTHER
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 16 septembre 2008 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 23 juillet 2003,
Vu la décision de la Cour d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention et
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Hans Kurt Welther, est un ressortissant roumain, né en 1943 et résidant à Schondorf, Allemagne. Il est représenté devant la Cour par M
e
Agripina Dârzu, avocate à Sibiu. Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M.
Răzvan-Horațiu
Radu, du ministère des Affaires étrangères.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 9
mai 1981, S.W., la mère du requérant, décéda, laissant le requérant comme seul héritier d’un immeuble sis à Sibiu.
Le 6
juillet 1981, l’Etat prit possession de l’immeuble et le 19
mars 1982, il le loua à G.C. et à sa famille.
Le 29
juillet 1998, le requérant accepta la succession de sa mère et fit établir son certificat d’hérédité. Il fit ensuite inscrire son droit de propriété sur l’immeuble en cause au livre foncier.
Le 2
octobre 2001, le tribunal de première instance de Sibiu rejeta l’action des locataires visant à l’annulation du certificat d’hérédité du requérant.
Une première demande d’expulsion initiée par le requérant contre les locataires fut rejetée comme étant prématurée, le 25
mai 1999, les tribunaux constatant la prolongation des contrats de bail en vertu de l’ordonnance d’urgence du gouvernement n
o
40/1999.
Une deuxième demande fut elle aussi rejetée par un arrêt définitif du 17
avril 2003 de la cour d’appel d’Alba Iulia.
Le 20 juin 2006, le tribunal départemental de Sibiu fit droit à une nouvelle action introduite par le requérant et ordonna l’évacuation des locataires.
Les locataires ont quitté l’immeuble, lequel a été vendu par le requérant à une date non précisée, au cours de l’année 2006.
1.
Invoquant l’article 6 § 1 seul et combiné avec l’article 14 de la Convention, le requérant se plaint de ne pas avoir eu accès à un tribunal pour faire entendre sa cause équitablement et sans discrimination, lors de sa seconde demande d’expulsion des locataires de l’immeuble qu’il a hérité.
2.
Se fondant sur l’article 1 du Protocole n
o
1, il allègue la violation de son droit de propriété sur l’immeuble litigieux en raison de l’impossibilité d’utiliser celui-ci à la suite de l’arrêt définitif du 17
avril 2003 et de l’application de l’ordonnance n
o
40.
La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par le requérant pour les motifs suivants.
Par un courrier du 20 juin 2008, le requérant a informé le greffe qu’il ne souhaite plus maintenir sa requête devant la Cour car il est entré en possession de l’immeuble et a pu le vendre librement à un tiers.
A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président