Decizia nr. 2880/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 149/2017 a Curții de Apel Constanța

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 149/CA din 14 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P Galați - Serviciul de Soluționare Contestații prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța și Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.A.M.C - Activitatea de Inspecție Fiscală, având ca obiect actelor administrative atacate. 1.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. art. 488 pct. 4 și 8 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele: 1. Referitor la T.V.A în cuantum de 841.394,49 RON aferentă serviciilor de consultanță specializată în marketing, facturate de B. S.R.L., se poate observa, cu claritate, faptul că obiectul studiului/promovării îl reprezintă, în primul rând, "produsul" distribuit de A. S.R.L. și că, activitățile de promovare (marketing/publicitate) a produselor primite în portofoliul A. S.R.L. sunt direct și nemijlocit legate de activitatea de distribuție derulată de aceasta (activitate taxabilă), contribuind la accelerarea vânzărilor și menținerea nivelului de notorietate al portofoliului primit spre gestionare și dezvoltare, rezultând o creștere substanțială a vânzărilor cantitative și valorice a produselor. În baza contractului din data de 01.04.2013 semnat cu C. S.A., A. S.R.L. a refacturat către C. S.A., cheltuielile generate de serviciile de marketing și promovare efectuate de către B. în valoare de 32.000 Euro/lună (fără T.V.A.), facturile fiind la dispoziția inspectorilor; astfel că, la o eventuală reconsiderare a deductibilității T.V.A. aferente serviciilor primite de la B. S.R.L. trebuia să se țină cont și de sumele refacturate cu T.V.A. colectat către C. S.A. Pe de altă parte, interpretarea dată art. 145 alin. (2), lit. a) din Legea nr. 571/2003 este subiectivă, forțată și chiar eronat aplicată deoarece legiuitorul nu indică și nici nu declină calitatea pe care contribuabilul trebuie să o dețină la momentul în care efectuează cheltuieli cu promovarea unor produse aflate în portofoliul sau. Dacă cele reținute de către echipa de inspecție fiscală ar fi reale, ar însemna ca niciunui atent economic să nu îi fie recunoscută T.V.A aferentă activității de promovare pe motiv că unuia nu-i aparține marca, că altul nu vinde direct către consumator sau nu este producător (deși deține marca), etc. In concluzie, în mod legal, societatea și-a dedus T.V.A. în sumă de 841.394,49 RON aferentă serviciilor de consultanță specializată în marketing, facturată de B. S.R.L respectând prevederile art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, coroborat cu art. 126, alin. (1) lit. a), art. 127 alin. (2) și art. 21 din Legea nr. 571/2003 2. Referitor la T.V.A. în sumă de 186.225,94 RON aferentă serviciilor facturate de D. S.R.L., a apreciat că, în mod eronat Curtea a reținut că pentru ca aceste cheltuieli făcute de reclamantă în baza contractului încheiat cu D. S.R.L. să fie considerate ca fiind efectuate în folosul unor operațiuni taxabile, era necesar ca aceasta să fi avut și beneficii din acest contract. Însă, în baza contractului încheiat în 01.09.2013 cu D. S.R.L., reclamanta solicita personal pentru prestarea de servicii strict necesare desfășurării activității sale în condițiile în care A. S.R.L. are un număr limitat de angajați, deține puncte de lucru, coordonează activitatea de distribuție la nivel național pentru produsele din portofoliu; si, în plus, se ocupă de organizarea/managementul activităților agricole presupuse de cultivarea vitei de vie/obținerea si vânzarea producției obținute. În acest sens, au fost întocmite solicitări lunare către partenerul D. S.R.L. privind numărul de persoane necesar A. pentru categoriile de servicii ce urmau a fi prestate, ia la finele fiecărei luni au fost întocmite situații cu numărul de persoane care au lucrat pentru A. precum și cu numărul de ore aferente, documente agreate/semnate de ambele părți, cuprinse în anexele la facturile de prestări de servicii emise de D. S.R.L., rezultând că activitățile au fost efectiv desfășurate în scopul realizării obiectului de activitate al reclamantei (deși modelul raportului aferent facturii și informațiile cuprinse în acesta, nu este prevăzut de nici un act normativ). Activitățile necesare operativității în condiții optime a afacerii A. S.R.L. fapt ce se reflectă și în cifra de afaceri, necesitatea apelării la astfel de servicii determinându-se în funcție de volumul și diversitatea activității reclamantei, prin alocarea de către prestator a unui număr de persoane cu diverse specializări astfel încât sa se realizeze obiectul contractului. 3. Referitor la T.V.A. în sumă de 156.000 RON aferentă serviciilor de mercantizare facturate de E. S.R.L., s-a arătat că, contractul de prestări servicii x/01.03.2013 încheiat de către reclamantă cu societatea E. S.R.L., are ca obiect prestarea de către aceasta din urmă a serviciilor de mercantizare în locațiile key-account agreate și menționate în anexa aferentă contractului. Aceste servicii (prezentate in cadrul anexei de definire a termenilor contractuali) necesare și solicitate în locațiile key-account, nefiind, însă, și prestate/suportate de această rețea, ci sunt lăsate a fi efectuate/suportate de către cei interesați în impulsionarea vânzărilor (in cazul de față, A.) Necesitatea acestor servicii rezultă din faptul că, clienții de tip KAI sunt foarte importanți pentru derularea strategiei de dezvoltare a A. S.R.L., iar lipsa serviciului de mercantizare la locația de vânzare generează diminuarea drastică a vânzărilor; fiind, de altfel, îndeplinite, cumulativ, cele două condiții referitoare la prestarea efectivă și necesitatea efectuării cheltuielilor, în acest sens, fiind prezentate echipei de inspecție fiscală documente justificative/informații: contractul x/01.03.2013 cu anexele aferente acestuia, facturile fiscale emise în baza contractului, anexele la facturile emise potrivit celor de mai sus. În plus, rezultatul activităților de mercantizare s-a concretizat în creșterea volumului de vânzări, nefiind re relevantă compararea creșterea veniturilor pe o perioada foarte scurtă (3 luni) cu avantajele economice obținute ca urmare a activității de promovare, fără a se ține cont și de alți factori obiectivi (putere de cumpărare, sezonalitate, concurență, piața specifică, etc), precum și de modalitatea concretă de "a vinde".

Referitor la T.V.A. în sumă de 14.400 RON aferentă serviciilor facturate de F. S.R.L., în mod eronat Curtea a apreciat că nu se poate retine că serviciile achitate sunt în favoarea activității de distribuție en gros pe care o desfășoară reclamanta conduc la aplicarea art. 145. alin. (2) lit. g) Codul fiscal și la beneficiul deducerii T.V.A. deoarece: Potrivit contractului de prestări servicii nr. x/01.04.2013, prestatorul a desfășurat activității " … de vizitare a altor tipuri de magazine" și a analizat mercantizarea produselor similare cu cele din portofoliul A. S.R.L.; achiziția de servicii referitoare la cheltuielile cu vizitarea magazinele aferente diviziei de retail - franciza "G." au fost refacturate către C. în baza contractului din 01.04.2013 cu C. pentru divizia retail - franciza "G.". Ca atare, T.V.A.-ul din amonte se regăsește în cel din aval (Decizia CEJ C-104/I2 Finanzamt Koln-Nord împotriva H.), fiind susținută afirmația recurentei potrivit căreia această operațiune este destinată utilizării în folosul operațiunii taxabile potrivit art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 iar factura cuprinde toate informațiile prevăzute la art. 155 alin. (19).

Referitor la T.V.A. în sumă de 10.747,54 RON, aferentă serviciilor facturate de I. S.R.L., în mod eronat Curtea a reținut că aceste servicii nu au legătura cu activitatea de distribuție en gros a societății reclamante, aceasta neavând raporturi comerciale cu J. S.A., întrucât taxa de marketing nu este în legătură cu operațiunea taxabilă a reclamantei. Recurenta a justificat încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/13.01.2014 cu I. S.R.L. (furnizor agreat J.), în vederea intrării/prezenței anumitor produse și în rețeaua de benzinării J., cumpărătorul neavând dreptul de a refactura vânzătorului niciun alt cost, exceptând cel de mai sus, privind orice alte taxe, tarife, renumeratii, etc.; politici comerciale instituite de către rețeaua de benzinării J.. Astfel, niciun act normativ nu interzice inițierea unor activități cu caracter de promovare a produselor de către orice persoană din lanțul de distribuție, indiferent de calitatea acestuia (producător, comerciant, prestator, etc), prezența anumitor categorii de produse negociate în prealabil cu J. aducând un plus valoare cifrei de afaceri.

Referitor la T.V.A. în sumă de 9.144 RON aferentă serviciilor facturate de K. S.R.L., s-a arătat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 45 alin. (2) Codul fiscal, A. S.R.L. procedând, în mod legal la deducerea T.V.A. în suma de 9.144 RON, aferentă serviciilor facturate; Curtea, în mod eronat, reținând că nu rezultă legătura între serviciile derulate de prestatorul K. S.R.L. și activitatea derulată de A. S.R.L. Contract de prestări servicii încheiat cu K. S.R.L, viza prestația acestei din urmă părți referitoare la promovarea produselor premium din portofoliul A. S.R.L. și intermedierea/cooptarea de parteneri în vederea dezvoltării portofoliului și creșterii vânzărilor. A precizat că locația de prezentare nu se identifică cu persoana juridică deținătoare; că locațiile respective reprezintă simple locuri/modalități de promovare în scopul cooptării clientelei pe segmentul premium. Aceste produse premium trebuie, în mod adecvat și continuu, prezentate și promovate în piață sub acest concept în scopul fidelizării și administrării clienților, A. S.R.L. fiind cel care semnează contracte cu astfel de clienți.

Referitor la T.V.A în sumă de 12.914 RON, aferentă serviciilor facturate de L. S.R.L., s-a susținut că relația comerciala dintre reclamantă și L. S.R.L. este mai vasta, între cele doua partenere existând diverse contracte, între care și cel în baza căruia intermediază și cooptează clienți în vederea fidelizării acestora pe segmentul premium. Afirmația echipei de inspecție fiscală, precum că, clienții atrași nu sunt în portofoliul de clienți ai A. S.R.L.; și că, pentru clienții precum M. și N. s-au efectuat livrări sporadice si nesemnificative în perioada verificată este eronată, pentru că face referire numai la perioada verificata (3 luni) și la clienții cooptați, iar în ceea ce privește afirmația că acești clienți nu figurează printre locațiile vizitate, a susținut că N., M., etc, nu reprezintă locații de vizitare, ci parteneri cooptați ca urmare a promovării efectuate în locațiile vizitate.

Referitor la T.V.A. în sumă de 38.710 RON, aferentă serviciilor facturate de O. S.A. s-a susținut că prin semnarea contractului, reclamanta are acces/acceptul de conectare la pachetul de servicii integrate P. oferit, de a cărei întreținere și actualizare se ocupa prestatorul. Prin specificul lor, unele servicii cum sunt și cele prestate de O. S.A. presupun o obligație de "rezultat" și nu una de "diligenta", iar consemnarea cu regularitate în documente a serviciilor de acest gen nu numai că este foarte greu/imposibil, este chiar în afara uzanțelor comerciale. Utilizarea și accesul la aplicație reprezintă starea de fapt fiscală, ca urmare sunt înregistrate în scopul realizării de venituri, deci deductibile, pentru că, contractul se referă la un serviciu complex care cuprinde inclusiv punerea la dispoziția A. S.R.L. a sistemului integrat P. și accesul la acesta, situație ce rezultă din contractul aflat la dispoziția inspectorilor și din practică. Referitor la T.V.A colectată, s-au susținut următoarele: l. Pentru reconsiderarea T.V.A. în sumă de 165.386,81 RON, în conformitate cu facturile nr. x, 1052, 1053, 1054 din data de 30.06.2014 A. S.R.L. a stornat produsele - vin Q., acestea reintrând în proprietatea sa, fiind ulterior comercializate la preturi aliniate. Operațiunea efectuată nu este sub incidența unei dispoziții legale care să conducă la aplicarea măsurii prevăzute la pct. 1 cap. II din R.I.F. - T.V.A. colectat, iar T.V.A. este un impozit indirect care se calculează asupra sumelor care reprezintă prețul de vânzare al produselor, in cazul nostru prețul aliniat. Totodată, în mod eronat Curtea a menținut opinia organului fiscal, deoarece subscrisa nu a procedat la acordarea unui discount/rabat, caz în care se emite o factura cu minus; ci, a stornat produsele, ceea ce presupune o reintrare a acestora în proprietatea sa, acestea fiind ulterior comercializate, în noile condiții. 2. Cu privire la suma de 45.614 RON, reprezentând refacturare "Taxa cinema, taxa sănătate" pentru care s-a stabilit că trebuie colectat T.V.A. în sumă de 10.947 RON, s-a susținut că societatea a aplicat prevederile art. 137 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 571/2003 și H.G. nr. 44/2003, considerând că suma nu este inclusă în baza de impozitare. In plus, societatea nu și-a exercitat dreptul de deducere a T.V.A. aferentă facturii emise inițial de B. S.R.L., aceasta fiind emisă fără T.V.A. în baza acelorași prevederi legale sus menționate. Societatea a aplicat art. 137 alin. (3) lit. e) și alin. (5) Codul fiscal, întrucât art. 137 alin. (2) lit. a) Codul fiscal menționat de inspectorii fiscali reprezintă regula generală aplicabilă dacă legea nu prevede altfel, însă în speță exista dispoziții exprese privind tratamentul fiscal al T.V.A. (așa cum rezultă din anexa la factura seria x nr. x#1522/04.04.2014 suma de 45.614 RON reprezintă refacturare către R. S.R.L. din factura primită de la B. S.R.L. nr. 6/31.01.2013 și nu din factura nr. x/30.06.2014 menționată în R.I.F.). In concluzie, cu privire la întreaga speță s-a arătat că - operațiunile derulate de societate sunt necesare, reale și efectuate strict în scopul operațiunilor taxabile realizate, T.V.A.-ul fiind deductibil întrucât: au fost efectuate în baza unor contracte scrise și facturi ce respectă prevederile art. 155 Codul fiscal, au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății în conformitate cu Ordinul nr. 3055/2009, reprezintă activități economice în sensul art. 127 alin. (2) Codul fiscal, reprezintă operațiuni taxabile în sensul art. 126 alin. (1) lit. d) Codul fiscal, activitatea societății constă în operațiuni taxabile în sensul art. 126 alin. (1) și alin. (9) lit. a) Codul fiscal pentru care exista drept de deducere a T.V.A. aferentă achizițiilor în conformitate cu art. 145 alin. (2) lit. a) Codul fiscal, reprezintă cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri în sensul art. 21 Codul fiscal, operațiunile au legătura cu activitatea curenta a societății, fiind necesare în derularea optimă a acesteia, tranzacțiile au avut la bază buna-credință a părților, tranzacțiile au fost/sunt necesare, reale, efectiv prestate în scopul operațiunilor taxabile realizate. - calcularea de către inspectorii fiscali a T.V.A. (obiect al cap. II - T.V.A. colectat din R.I.F.) nu s-a realizat în conformitate cu prevederile legale aplicabile speței și ca urmare suma pretinsă nu este datorată. In plus, cu privire la expertiza realizată, aprecierea Curții este subiectivă, deși expertul desemnat în cauză a realizat raportul în baza prevederilor legale aplicabile spetei deduse judecății, după analiza documentelor justificative. 1.4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, pârâta D.G.R.F.P GALAȚI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CONSTANȚA a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Relativ la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ., solicită respingerea, în principal, ca inadmisibil și, în subsidiar ca, neîntemeiat, întrucât acesta poate fi invocat cu succes de recurent doar dacă necompetența de ordine publică a fost invocată "în condițiile legii" în fata instanței a cărei hotărâre este atacată, în raport de prevederile art. 130 alin. (1) și (2) C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicită respingerea pentru următoarele argumente: 1. Cu privire la serviciile de "consultanță specializată în marketing" achiziționate de de la S.C. B. S.R.L a arătat că anexele la facturile prezentate organelor de control în această perioadă fac referire exclusivă la produsele vândute sub mărcile mai sus prezentate în care nu apare niciun material de promovarea imaginii și numele A. S.R.L., ci doar a mărcilor produselor comercializate precum și alte cheltuieli care nu sunt de natură a promova imaginea și numele S.C. A. S.R.L. 2. Referitor la serviciile logistice prestate de către D. S.R.L. s-a susținut că din anexele la facturile prezentate nu rezultă activitățile prestate, ci doar enumerarea serviciilor - categoria A, B și C, cu prețurile aferente, fără însă a se preciza în ce constau respectivele categorii de servicii și fără alte documente din care să reiasă serviciile prestate. Astfel, societatea petentă nu prezintă documente (situații de lucrări, rapoarte de lucru, etc), din care să rezulte natura serviciilor prestate de un număr de 40 de persoane lunar, deși, organele de inspecție fiscală au constatat că 90% din livrările contestatarei sunt efectuate către S. S.A., cu care are încheiat contractul de distribuție nr. x/10.01.2014. Relativ la susținerea cu privire la faptul că "prestatorul acoperă toată gama de activități necesare operativității în condiții optime a afacerii", nu poate fi reținută, în condițiile în care, din constatările organelor de inspecție fiscală s-a reținut că serviciile prestate de D. S.R.L. nu se diferențiază cu nimic de cele prestate de T. S.R.L.; și mai mult, pentru cei doi prestatori (U. S.R.L., T. S.R.L.), societatea A. S.R.L., a prezentat documente justificative privind prestarea efectivă a acestora. 3. Cu referire la serviciile efectuate de E. S.R.L, în calitate de prestator, în baza contractului x/01.03.2013, având ca obiect prestarea serviciilor de mercantizare în locațiile de tip key account agreate la semnarea contractului și ulterior facturate de S.C .E. S.R.L. Din documentele prezentate nu reiese însă că produsele beneficiare ale serviciilor de mercantizare erau marca petentei sau erau proprietatea acesteia, ci erau produse deținute de către E. S.R.L. și distribuite către clienții acesteia (V., W. și X.), clienți care nu se află în portofoliul A. S.R.L. și în consecință cheltuiala cu serviciile respective nu poate fi asimilată ca fiind efectuată în scopul realizării de operațiuni taxabile. 4. Serviciile facturate de S.C. F. S.R.L. privind mercantizarea produselor din portofoliu conform contractului nr. x/01.04.2013 au fost efectuate în locații de desfacere cu amănuntul, care nu se regăsesc în portofoliul de clienți al A. S.R.L și nu sunt enumerate nici în anexele atașate facturilor, acestea rezumându-se la un număr de locații vizitate în diferite localități: București, Buzău, Slobozia, Brăila, Sibiu, Mediaș, Alba-Iulia, Giurgiu, în condițiile în care principalii clienți ai A. S.R.L. au fost în perioada verificată. E. S.R.L. și S. S.A. și nu magazinele key-account. Cu privire la refacturarea cheltuielilor cu serviciile prestate de F. S.R.L, în baza contractului din data de 01.04.2013 încheiat C. S.A, trebuie reținut că nu au fost prezentate documente care să ateste respectiva afirmația nici organelor de inspecție fiscală și nici organelor de soluționare, fapt ce demonstrează că serviciile de mercantizare facturate de F. S.R.L nu au fost efectuate în folosul realizării de operațiuni taxabile. 5. În ceea ce privește facturarea de către I. S.R.L, a taxei marketing privind listare produse - apă Biborțeni și listare produse - sucuri Y. către S.C. A. s-a susținut de către pârâtă că, în fapt, conform prevederilor contractuale, capitolul V, pct. 5.2 și pct. 5.5 serviciile au fost prestate în locațiile J., pentru mărfuri care la momentul taxării nu mai aparțineau A. S.R.L., ci erau în proprietatea cumpărătorului, respectiv I. S.R.L și în consecință, serviciile nu au fost efectuate în folosul operațiunilor taxabile, neavând legătură cu activitatea de distribuție a contestatarei. 6. Referitor la T.V.A. pentru care nu s-a admis deducerea, aferentă serviciilor facturate de K. S.R.L. pârâta a arătat că serviciile prestate au constat în prezentări de vinuri, derularea de campanii de promovare pe new media (platforme sociale, site etc.) pe divizia premium, toate aceste locații de prezentare neregăsindu-se în portofoliul de clienți ai petentei; și, mai mult, a fost imposibil a se cuantifica legătura între serviciile derulate de prestatorul K. S.R.L. și activitatea derulată A. S.R.L.- vânzarea en-gros de vinuri, băuturi alcoolice, ape minerale și băuturi răcoritoare, precum și prestarea acestor servicii în folosul activităților acesteia. Referitor la afirmația petentei cu privire la contractele încheiate cu clienți cooptați de K. S.R.L., respectiv Z., AA., BB., se reține că societățile enumerate nu se regăsesc în portofoliul A. S.R.L. Din documentele prezentate de societate organelor de inspecție fiscală și din cele depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că produsele din gama premium aparțin portofoliului A. S.R.L.și nici faptul că serviciile prestate au fost efectuate în scopul realizării de operațiuni taxabile în interesul acesteia. 7. Referitor la serviciile prestate și facturate de către L. S.R.L., s-a susținut că din documentele prezentate, rezultă că, clienții enumerați ca fiind locații vizitate de prestator nu figurează în portofoliul de clienți ai contestatarei, neregăsindu-se în lista de clienți a acesteia; serviciile facturate de L. S.R.L. au fost servicii pentru activitatea și instruirea forței de muncă a distribuitorilor contractați de A. S.R.L care nu sunt cheltuieli în sprijinul activității contestatoarei de vânzare en-gros, ci a colaboratorilor săi aflați în etapa următoare de distribuție. 8. Referitor la prestările de servicii IT de către O. S.A., petenta nu a prezentat documente justificative, în condițiile în care A. S.RL nu deține în patrimoniul său servere și licențe P.. De asemenea, pentru perioada verificată, organele de inspecție fiscală au constatat că societatea contestatară a achiziționat servicii IT și de la CC. S.R.L. care constau, nu numai în mentenanță echipamente IT așa cum afirmă petenta, ci și în, raportări, dezvoltări aplicații vânzări, pentru care a prezentat rapoarte de activitate detaliate. În anexele aferente facturilor emise de către O. S.A. este precizată doar lista serviciilor efectuate (întreținere plan conturi, setare profile utilizatori finali, proiectare și realizare rapoarte, etc), fără a se preciza concret, în ce constau aceste servicii, astfel petenta nu poate justifica cheltuielile prestate cu serviciile respective, ca fiind destinate în folosul realizării de operațiuni taxabile. În ceea ce privește la T.V.A. colectată, s-au susținut următoarele: 1. Referitor la cele 4 facturi emise de către S.C. A. S.RL sub numerele 1051, 1052, 1053, 1054 din data de 30.06.2014, către E. S.R.L., prin care a fost stornată suma de 854.498,30 RON cu T.V.A. aferentă de 165,386,81 RON, nu au fost depuse documente justificative în susținere, iar referitor la mențiunea petentei precum că respectivele mărfuri au reintrat în gestiunea societății(note de recepție), nu există nici un temei legal în baza căruia societatea contestatoare a procedat la diminuarea T.V.A. colectată cu suma de 165.387 RON. Diminuarea prețului nu a fost efectuată la data livrării așa cum prevede pct. 19 alin. (1) din Normele Metodologice în aplicarea art. 137 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 și, în ceea ce privește afirmația reclamantei cu privire la faptul că produsele respective (vin Q.) au reintrat în proprietatea sa, nu poate fi reținută, deoarece din Decizia nr. 61/07.03.2014 emisă de contestatară rezultă clar că respectivele produse nu au reintrat în proprietatea petentei, ci au rămas în proprietatea clienților respectivi. 2. Cu privire la refacturare taxă de cinema și taxă de sănătate în sumă de 45.614 RON, din factura nr. x/04.04.2014 către R. S.R.L., petenta nu a prezentat nicio dovadă referitoare la suma refacturată și în consecință, sunt aplicabile prevederile art. 37 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 coroborate cu cele ale pct. 18 alin. (7) din Normele Metodologice. II. Procedura de soluționare a recursului Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 20 noiembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 26 iunie 2020. III. Soluția instanței de recurs 1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta a contestat sumele impuse la plată cu titlu de T.V.A. nedeductibilă aferentă relațiilor comerciale derulate cu B. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., I. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., O. S.R.L. dar și măsura de recalculare a T.V.A. colectată. 1. În ceea ce priveste T.V.A. deductibilă s-a retinut că A. S.R.L., a încheiat cu B. S.R.L., contractele de consultanță de marketing nr. x având ca obiect prestarea de servicii "constând în consultanță specializată în domeniul marketingului, desfășurată în vederea promovării imaginii clientului, respectiv a mărcilor și a produselor acestuia, precum și în asistarea efectivă și reprezentarea clientului în activitatea de promovare a imaginii și a produselor acestuia" (anexa nr. 7 la raportul de inspecție fiscală). Urmare contractelor menționate mai sus, B. S.R.L. a emis către A. S.R.L facturi însoțite de anexe în care sunt înscrise tipurile de servicii prestate. In perioada 01.04.2014-30.06.2014, A. S.R.L. a dedus T.V.A. în sumă de 841.394,49 RON aferentă serviciilor prestate de S.C. B. S.R.L. în valoare de 4.381.965,60 RON, serviciile de consultanță specializată în domeniul marketingului care fac obiectul celor trei contracte sunt aceleași, diferențele fiind reprezentate de produsele la care fac referire și care sunt prezentate în anexa nr. 1 a fiecărui contract. Prin documentele prezentate, respectiv facturile și rapoartele de activitate, nu s-a putut determina o legătură directă și imediată între finanțarea acestor campanii de publicitate și marketing și volumul vânzărilor A. S.R.L., respectiv a veniturilor obținute și a rezultatelor financiare ale acesteia și, mai mult, din informațiile obținute din vizualizarea și difuzarea spoturilor, reclamelor, sampling-urilor organizate nu s-au regăsit numele și marca A. S.R.L., acestea fiind servicii prestate exclusiv în favoarea mărcilor comercializate de societate - C., Biborțeni, Sankt Petersburg, DD. etc. 2. A. S.R.L. a înregistrat în evidența contabilă un număr de 3 facturi emise de D. S.R.L., în valoare totală de 962.167,37 RON pentru care a dedus T.V.A. de 186.225,94 RON, cu încălcarea prevederilor contractuale (capitolul IV), în baza unor situații generice referitoare la servicii de tip a, b, c care nu au permis stabilirea necesității prestării acestor servicii în folosul activităților taxabile ale A. S.R.L. în condițiile în care aproximativ 90% din volumele de marfă comercializate sunt vândute către S. S.A. cu care derulează contractul de distribuție nr. x/10.01.2014. Servicii similare cu acest prestator au desfășurat în aceeași perioadă pentru A. S.R.L. și alți prestatori, respectiv: U. S.R.L., T. S.R.L., pentru serviciile facturate de acești prestatori, contribuabilul verificat a prezentat documente justificative privind prestarea efectivă a acestora. 3. A. S.R.L., a încheiat cu E. S.R.L., în calitate de prestator, contractul x/01.03.2013, având ca obiect prestarea serviciilor de mercantizare în locațiile de tip key account agreate la semnarea contractului; A. S.R.L., a dedus T.V.A. în valoare de 156.000 RON aferentă facturii nr. x/15.04.2014, emisă pentru luna februarie 2014 de către E. S.R.L. pentru serviciile de mercantizare desfășurate în locațiile V. S.A., W., X., însă s-a constatat că A. S.R.L., în calitate de distribuitor en-gros de mărfuri, situat la mijlocul lanțului de distribuție, finanțează activitatea de promovare a unor mărfuri care nu mai sunt în proprietatea sa și care se adresează unui consumator final care nu îi este client. 4. A. S.R.L., a încheiat cu F. S.R.L., contractul nr. x/01.04.2013, pentru care T.V.A. a fost de 14.400 RON, însă serviciile de mercantizare facturate au fost efectuate în locații de desfacere cu amănuntul, care nu se regăsesc în portofoliul de clienți al S.C. A. S.R.L. și nu sunt enumerate nici în anexele atașate facturilor. Locațiile key account vizitate și mercantizate de prestator nu sunt identificate în anexele la facturi pentru a justifica astfel cuantumul serviciilor la volumele de marfă vândute prin acele locații care necesită servicii de mercantizare și nu oferă posibilitatea verificării faptului că, aceștia sunt clienții direcți A. S.R.L. respectiv dacă societatea verificată a beneficiat direct de aceste servicii. 5. A. S.R.L. a încheiat cu I. S.R.L. contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.01.2014 însă, derularea contractului s-a constatat că, I. S.R.L. a facturat către A. S.R.L. taxa marketing-listare produse-apă Biborțeni și taxa marketing-listare produse sucuri Y. în valoare de 55.528,94 RON pentru care contribuabilul verificat a dedus T.V.A. în sumă de 10.747,54 RON, deși I. S.R.L., figurează în perioada verificată în Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul T.V.A. la încasare și ca urmare a înregistrat în suma taxa aferentă facturilor decontate în această perioadă. Ca urmare, întrucât taxele de marketing listare de produse facturate de I. S.R.L. au fost efectuate în locațiile J. pentru mărfuri care prin însuși esența contractului încheiat între cei doi parteneri se recunoaște că nu mai aparțineau A. S.R.L., la momentul taxării erau în proprietatea cumpărătorului, respectiv I. S.R.L., aceste servicii nu au legătură cu activitatea de distribuție a contribuabilului verificat. 6. A. S.R.L. a încheiat cu K. S.R.L., contractul de prestări servicii x/01.04.2013, pentru care au fost înregistrate servicii în sumă totală de 47.144 RON, cu T.V.A. aferent dedus în valoare de 9.144 RON, dar din verificarea rapoartelor de lucru anexate la facturile pentru care a fost dedusă T.V.A., s-a constatat că serviciile prestate au constat în prezentări de vinuri la locații de prezentare care nu s-au regăsit în portofoliul de clienți al contribuabilului verificat si nu s-a putut cuantifica legătura între serviciile derulate de prestatorul K. S.R.L. și activitatea derulată de A. S.R.L.- vânzarea en-gros de vinuri, băuturi alcoolice, ape minerale și băuturi răcoritoare precum și prestarea acestor servicii în folosul activităților acestuia. 7. A. S.R.L. a încheiat cu L. S.R.L. contractul de prestări servicii nr. x/01.04.2013 valoarea serviciilor facturate fiind de 66.723 RON din care s-a dedus T.V.A. în sumă de 12.914 RON, însă clienții enumerați ca fiind locații vizitate de prestator sunt în portofoliul de clienți ai distribuitorilor S. S.A. și E. S.R.L., pentru că numele acestora nu se regăsesc în lista clienților A. S.R.L., astfel că serviciile facturate de L. S.RL. au fost servicii pentru activitatea și instruirea forței de muncă a distribuitorilor contractați de A. S.R.L. care nu sunt cheltuieli în sprijinul activității contribuabilului verificat de vânzare en-gros, ci a colaboratorilor săi aflați în etapa următoare de distribuție. 8. A. S.R.L. a încheiat cu O. S.A., contractul de prestări servicii IT nr. 1/07.01.2013 și actul adițional din data de 23.12.2013 valoarea negociată de cele două părți fiind de 1.440.000 RON (T.V.A. inclus) pentru perioada 01.01.2014- 31.12.2014. O. S.A. este plătitor de T.V.A. înscris în Registrul persoanelor impozabile care aplică sistemul T.V.A. la încasare și, ca urmare, T.V.A. dedusă a fost aferentă unor servicii prestate (întreținerea și utilizarea P. și servere-hardware), deși A. S.R.L. nu deține în patrimoniu ca și imobilizări corporale și necorporale servere și licențe de lucru P.. Pentru aceste servicii, A. S.R.L. nu a justificat prestarea acestora prin prezentarea unor rapoarte de lucru, situații de lucrări care să conțină o enumerare, prezentare, descriere detaliată a serviciilor prestate cu precizarea timpului alocat, tarifele practicate, în condițiile în care în perioada verificată, A. S.R.L. a achiziționat servicii informatice și de la CC. S.R.L. din care rezultă conform rapoartelor de activitate anexate la facturi că a executat - servicii IT, respectiv mentenanță echipamente IT, raportare, dezvoltare aplicații vânzări. În ceea ce privește T.V.A. colectată, relativ la relația comercială a reclamantei cu E.., s-a reținut că pentru anumite cantități de mărfuri, în special vinuri au fost reașezate prețurile în sensul diminuării prețurilor unitare deși produsele la care s-a decis reașezarea prețurilor în sensul diminuării acestora, la 30.06.2014, nu erau în proprietatea contribuabilului verificat, diminuarea bazei de impozitare a T.V.A. fiind efectuată nejustificat contrar prevederilor art. 137 alin. (1) și 140 alin. (1) din Legea 571/2003, ceea ce atrage colectarea suplimentară de T.V.A. în sumă de 165.386,81 RON. A. S.R.L. a facturat către R. S.R.L. în luna aprilie 2014 cheltuieli efectuate cu difuzarea materialului "Alegerea Președintelui" în valoare totală de 515.724,24 RON din care TVA 90.089 RON (factura nr. x/04.04.2014), din baza de impunere fiind exclusă valoarea de 45.614 RON, considerată neimpozabilă în mod eronat. Organul fiscal a reținut că în conformitate cu prevederile art. 137, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codul fiscal această taxă este impozabilă. Din analiza documentației care a stat la baza emiterii actelor administrativ fiscale contestate, a înscrisurilor depuse și a raportului de expertiză contabilă s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada că serviciile ce fac obiectul contractelor și a facturilor pentru care s-a utilizat dreptul de deducere sunt în legătură cu marca și imaginea A. S.R.L. Referitor la serviciile facturate de D. S.R.L., pentru care nu a fost admisă la deducere T.V.A., s-a reținut că pentru ca aceste cheltuieli făcute de reclamantă să fie considerate ca fiind efectuate în folosul unor operațiuni taxabile era necesar ca aceasta să fi avut și beneficii din acest contract ori acest aspect nu a fost dovedit de către societate, aceasta neadministrând nicio probă in acest sens. Așa cum s-a reținut în prezenta cauză, A. S.R.L., în calitate de distribuitor en-gros de mărfuri, se situează la mijlocul lanțului de distribuție, însă, prin serviciile contractate rezultă că finanțează activitatea de promovare a unor mărfuri care nu mai sunt în proprietatea sa (la momentul promovării erau deja proprietatea S.C. E. S.R.L.) și care se adresează unui consumator final care nu îi este client. Aceeași situație s-a reținut și în ceea ce privește T.V.A. aferentă serviciilor rezultate din contractul nr. x/01.04.2013 încheiat de reclamantă cu F. S.R.L., întrucât serviciile de mercantizare a produselor au fost efectuate in locații de desfacere cu amănuntul care nu se regasesc in activitatea societății reclamantei care are ca obiect de activitate distributie en gros iar magazinele key account vizitate nu figurează printre clienții cu care societatea a avut relații comerciale. În ceea ce privește T.V.A. aferentă serviciilor facturate de I. S.R.L., Curtea a reținut că A. S.R.L. a încheiat cu S.C. I. S.R.L. contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.01.2014 însa, taxele de marketing listare de produse facturate de I. S.R.L. au fost efectuate în locațiile J. pentru mărfuri care nu mai aparțineau A. S.R.L. deoarece la momentul taxării, erau în proprietatea cumpărătorului, respectiv I. S.R.L., astfel că aceste servicii nu au legătură cu activitatea de distribuție en gros a societatii. De asemenea și T.V.A. aferentă serviciilor facturate de K. S.R.L. a fost în mod corect apreciată ca nedeductibilă, pentru că, din înscrisurile depuse nu rezultă legătura între serviciile derulate de K. S.R.L. și activitatea derulată de A. S.R.L., promovarea în piață a produselor din portofoliul de produse premium nu a arătat nicio legătură cu numele și marca S.C. A. S.R.L. A. S.R.L a dedus T.V.A. în sumă de 12.914 RON aferenta serviciilor facturate conform contractului încheiat cu L. S.R.L., însă, în rapoartele de activitate depuse nu se face referire la realizarea serviciilor de instruire a forței de muncă aparținând reclamantei, ci a distribuitorilor cu care reclamanta era in raporturi contractuale pentru distribuția en gros a produselor. În aceste condiții, ca și în cazul celorlalte servicii facturate ca fiind prestate pentru societate beneficiarii fiind, în fapt, alți distribuitori, Curtea a apreciat că dreptul de deducere nu operează întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a) Codul fiscal. Expertiza contabilă efectuată nu a fost valorificată întrucât expertul nu exprimă decât o opinie, în sensul deducerii T.V.A., dar fără a o argumenta în fapt și în drept, raportat la contractele și modul în care au fost prestate serviciile. În ceea ce priveste T.V.A dedusă pentru serviciile facturate de către O. S.R.L., concluzia instanței a fost concordantă cu opinia organului fiscal, întrucât nu rezultă din niciun înscris realitatea utilizarii serviciilor informatice contractate, factura emisă nu echivalează și cu utilizarea serviciului în scopul operațiunii taxabile, în condițiile în care s-a constatat că A. S.R.L. nu deține în patrimoniu servere și licențe de lucru P.. În ceea ce privește T.V.A. colectată, s-a reținut că organul fiscal a stabilit că societatea a colectat în mod greșit suma de 165.386,81 RON rezultată din discountul acordat cumpărătorului E. S.R.L. întrucât diminuarea prețurilor a avut loc ulterior vânzării mărfii și nu în momentul livrării pentru a fi posibilă diminuarea bazei de impozitare. Acest aspect este confirmat de expert care stabilește în urma analizei documentelor justificative că marfa nu a reintrat în gestiunea A. S.R.L., ci se afla la momentul emiterii facturilor de stornare pe parcursul lanțului de comercializare. În ceea ce privește suma de 45.614 RON reprezentând taxa cinema și sănătate s-a constatat că opiniile societății sunt contradictorii cu privire la facturile din care rezultă dreptul de a colecta T.V.A. și, iar pe de altă parte, expertul a opinat că de fapt această sumă ar rezulta din alte facturi care nu au fost invocate de către reclamantă în susținerea contestației administrativ fiscale și nici a acțiunii. 2. Analiza motivelor de casare Examinând hotărârea atacată, din perspectiva motivelor de casare invocate de către recurenta reclamantă - art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ. - Înalta Curte reține următoarele: Ținută fiind să se pronunțe, cu prioritate, asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că excepția nulității, invocată de intimata pârâtă, în ceea ce privește lipsa oricărei argumentări a motivului de casare indicat în recurs, prevăzut de pct. 4 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., este întemeiată, pentru considerentele următoare. Deși recurenta reclamantă a invocat în susținerea nelegalității sentinței atacate motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., este de observat că niciunde în cuprinsul considerentelor declarației de recurs nu au fost făcute referiri, dezvoltate argumente care să permită exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs. În același sens, sunt statuările instanței supreme, care a apreciat că "a motiva un recurs înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat. Nu orice nemulțumire a unei părți cu privire la soluția pronunțată poate constitui motiv de recurs, instanța fiind ținută să examineze numai acele critici privitoare la decizia atacată care pot fi încadrate în prevederile dispozițiilor menționate." (Decizia nr. 554 din data de 23 martie 2017 pronunțată în recurs de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție). În aceste condiții, excepția nulității, ca urmare a nemotivării pct. 4 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocat de recurentă ca motiv de casare a sentinței atacate, va fi admisă, urmând ca nelegalitatea sentinței atacate să fie examinată strict prin prisma motivului de casare invocat de recurenta reclamantă, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. I.1. În ceea ce privește TVA în cuantum de 841.394,49 RON (aferentă serviciilor de consultanță specializată în marketing, facturate de B. S.R.L.), din perspectiva modului de aplicare a prevederilor legale avute incidente în cauză - art. 145 alin. (2) lit. a), art. 126 alin. (1) lit. a), art. 127 alin. (2) și art. 21 Codul fiscal - Înalta Curte reține următoarele: Anterior examinării legalității deducerii TVA-ului de către recurenta reclamantă, se impune a fi precizat rolul acesteia, în raport de activitatea de distribuție a produselor din portofoliu; reclamanta fiind, în opinia Înaltei Curți, comerciant engros, care vinde, către alți comercianți endetail/engros și oferă o gamă completă de servicii, fiind specializată pe comercializarea unei anumite părți dintr-o linie de produse, prin raportare la prevederile art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 99/2000, potrivit cărora, comerțul cu ridicata/de gros este "activitatea desfășurată de comercianții care cumpără produse în cantități mari în scopul revânzării acestora în cantități mai mici altor comercianți sau utilizatori profesionali și colectivi". Nu poate fi acceptată calitatea acesteia de distribuitor coordonator activ, așa cum se susține de către recurentă, întrucât în contractele încheiate cu C. S.A. și EE. S.A. nu este precizată, prin clauze, o asemenea îndrituire, activitatea desfășurată fiind, așa cum s-a arătat, circumscrisă activității de comerț cu ridicata. Este cert rolul reclamantei în activitatea de distribuție a produselor din portofoliu - acela de intermediar în lanțul de distribuție și, nicidecum acela de coordonator activ, așa cum s-a susținut - însă, sub acest aspect, din perspectiva art. 21 alin. (1) "Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile (subl. ns.)...", este nerelevantă calitatea avută de contribuabil la momentul realizării cheltuielii, ci doar cerința impusă ce legiuitor, aceea de a scopului pentru care aceste cheltuieli au fost făcute, respectiv obținerea de venituri impozabile. În aceste sens, este lipsită de temei susținerea recurentei, potrivit căreia instanța de fond ar fi făcut o aplicare greșită a legii - art. 145 alin. (2) lit. a) Codul fiscal, "Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile"; întrucât cheltuielile efectuate de reclamantă au fost apreciate strict prin prisma dispozițiilor art. 21 alin. (2) lit. d) Codul fiscal, în raport de care, 2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri (subl. ns.) și: ... d) cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă și publicitate și bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor și demonstrații la punctele de vânzare, precum și alte bunuri și servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor". Astfel, chiar dacă serviciile de consultanță specializată în marketing, la care se referă contractele nr. x/2013, y/2013 și 5/2013 nu s-au concretizat în materiale promoționale care să promoveze exclusiv imaginea și denumirea reclamantei, nedeductibilitatea cheltuielilor cu aceste servicii a fost apreciată prin prisma faptului că materialele publicitare se referă la fie la denumirea și sigla mărcilor comercializate - C., FF. și G. (și, nicidecum la produsele aflate în portofoliul reclamantei, care să aparțină acestor mărci) - fie la produse care nu au legătură cu imaginea reclamantei (DD., GG., etc.). Or, în condițiile în care obiectul promovării este reprezentat de produsele distribuite de reclamantă, fără a aparține acesteia, în mod firesc, cheltuielile de natura celor de mai sus nu pot fi apreciate ca fiind circumscrise ipotezei legale avute în vedere de prevederile art. 21 alin. (2) lit. d) Codul fiscal. Cu atât mai puțin pot fi considerate cheltuieli deductibile cele reprezentând contravaloarea materialelor publicitare cu sigla C., a reclamelor aferente unor sortimente de vinuri aparținând brandului C., a degustărilor și promovărilor de vinuri; refacturarea unor cheltuieli de sponsorizare sau de deplasare în străinătate, fără a fi indicate persoanele beneficiare din cadrul societății reclamante. Și, în fine, revenind la cerința deductibilității cheltuielilor aferente contractelor încheiate de reclamantă, impusă de art. 21. alin. (1) -, ... numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile" - este de observat că reclamanta nu a fost în măsură să justifice o creștere reală a profitului, consecința acestor servicii achiziționate, care să fie reflectată în rezultatele financiare declarate organelor fiscale. I.2. În ceea ce privește TVA în cuantum de 186.225,94 RON (aferentă serviciilor logistice facturate de D. S.R.L.), prin prisma prevederilor art. 145 alin. (2) lit. a) Codul fiscal, avute în vedere de instanța de fond - "Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile" - Înalta Curte reține următoarele: S-a susținut de către recurentă că principalul motiv pentru care nu s-a acordat deductibilitatea TVA-ului a fost modelul raportului aferent facturii emise de prestatorul serviciilor și a informațiilor incluse în acesta; însă Înalta Curte apreciază ca relevante prevederile contractuale (cap. IV pct. 4.2. din contractul de prestări de servicii), potrivit cărora anexa la factura emisă de prestator trebui să detalieze activitățile prestate în folosul beneficiarului; or, în cauză, au fost indicate categoriile de servicii prestate (enumerate cu A, B și C) și prețurile aferente, fără alte detalii relative la natura acestor servicii. Justețea acestei susțineri se impune a fi însă apreciată din perspectiva prevederilor pct. 48 din H.G. nr. 44/2004 de aplicare a Normelor metodologice privind Codul fiscal, potrivit cărora, "Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau