ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor în casație declarate de inculpatul A. și de partea responsabilă civilmente Consiliul Local al Comunei Berislăvești împotriva Deciziei penale nr. 370/A din 8 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2017, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 185 din 28 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., primar al comunei Berislăvești, județul Vâlcea, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen.

(două acte materiale) la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., ca pedeapsă complementară, executorie conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. (dreptul de a ocupa funcția primar) ca pedeapsă accesorie pe durata executării. În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit termen de supraveghere de 4 ani, conform disp. art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Vâlcea.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei Berislăvești, județul Vâlcea, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare. În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 397 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă promovată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și a fost obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente Consiliul Local Berislăvești la plata sumei de 1.637.582,1 RON la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile calculate conform Codul fiscal.

În temeiul art. 403 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen., s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța nr. 245/P/2014 din data de 16 februarie 2017 de DNA - Serviciul Teritorial Pitești asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A. până la concurența sumei de 1.637.582,1 RON. În temeiul art. 256 din C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc.

pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare prin anularea următoarelor înscrisuri false: cererile unice de plată pe suprafață înregistrate la APIA - Centrul Județean Vâlcea sub nr. x din 25 martie 2008 și VL - 29984 din 15 mai 2009; registrul lucrărilor de agromediu pentru fermierii care au aplicat pachetul 1 - pajiști cu înaltă valoare națională și pachetul 2 - practici agricole tradiționale aferentă cererii unice de plată pe suprafață nr. 47 din 25 martie 2008; declarație - Anexa nr. 31 aferentă cererii unice de plată pe suprafață VL - 29984 din 15 mai 2009; situație tabelară cu crescătorii de animale de pe raza comunei Berislăvești din anul 2009, aferentă cererii unice de plată pe suprafață VL - 29984 din 15. mai 2009. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc.

pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 alin. (1) din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale. În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 4500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/2014 din 24 martie 2017, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., primar al comunei Berislăvești, județul Vâlcea, pentru comiterea în concurs real, în formă continuată, a infracțiunilor de obținere ilegală de fonduri europene, respectiv deturnare de fonduri europene, prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

(4 acte materiale) și art. 5 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul A., în calitate de primar al comunei Berislăvești, județul Vâlcea, a declarat la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, în campaniile 2008 și 2009, aspecte necorespunzătoare adevărului prin cererile de sprijin financiar și declarațiile anexă cererii de sprijin financiar cunoscând că nu îndeplinește condițiile de eligibilitate, întrucât terenurile au fost utilizate de locuitorii comunei deținători de animale, iar Consiliul Local Berislăvești nu a desfășurat propria activitate agricolă și de a folosi în cadrul dosarului cererii de plată pe anul 2009 documente false/inexacte - tabelul cu deținătorii de animale ce conține și date nereale, având drept urmare obținerea ca sprijin financiar a sumei totale de 1.647.135,07 RON din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, Fondul European pentru Garantarea în Agricolă și bugetul național.

De asemenea, inculpatul mai este acuzat că, în calitate de primar al comunei Berislăvești, în perioada august 2009 - decembrie 2010, prin acțiunile realizate și materializate în expunerile de motive și aprobarea plăților ulterioare, a determinat utilizarea sumei totale de 1.366.863,69 RON contrar dispozițiilor O.U.G. nr. 125/2006, schimbând astfel destinația fondurilor primite ca sprijin financiar pe suprafață de la APIA.

Coroborând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, tribunalul a reținut că în campania 2008, contrar dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R nr. 704 din 23 august 2007, fermierul Consiliul Local Berislăvești, prin intermediul inculpatului A., a depus cerere unică de plată pe suprafață la APIA - Centrul Județean Vâlcea, cu toate că fermierul respectiv nu a utilizat pentru propria activitate agricolă terenurile pentru care a solicitat și obținut sprijin financiar pe suprafață, acestea fiind utilizate efectiv de locuitorii comunei Berislăvești deținători de animale, care au și realizat lucrările de întreținere a pășunilor conform hotărârii de Consiliu Local Berislăvești nr. 16 din 28 februarie 2008. Astfel, inculpatul A., cu rea-credință, a făcut declarații necorespunzătoare adevărului la APIA cu prilejul depunerii cererii de sprijin pe suprafață aferentă campaniei 2008, în sensul că izlazurile comunale ar fi fost utilizate de către Consiliul Local Berislăvești.

În fapt, așa cum s-a menționat anterior, izlazurile comunale au fost utilizate de către locuitorii comunei Berislăvești, care au achitat taxă de pășunat și au efectuat lucrări de curățire a izlazurilor proporțional cu numărul de animale deținute în proprietate, aceștia fiind îndreptățiți să solicite și să obțină sprijin financiar în calitate de utilizatori ai respectivelor suprafețe de teren. În data de 15 mai 2009, inculpatul A., primar al comunei Berislăvești, în calitate de reprezentant al Consiliului Local Berislăvești, județul Vâlcea, a depus la APIA Vâlcea o nouă cerere unică de plată pe suprafață aferentă campaniei 2009, înregistrată sub nr. VL - 29984 din 15 mai 2009, declarând că utilizează o suprafață de 786,57 ha pășune, cererea fiind autorizată la plată.

Tot în cadrul acestei campanii inculpatul A. a depus o declarație - Anexa nr. 31 semnată de acesta în numele Consiliului Local Berislăvești, conform căreia Consiliul Local Berislăvești a fost de acord ca sus-numitul să depună la APIA cerere unică de plată pe suprafață în campania 2009, în numele consiliului, pentru pajiștile comunale pe care le are în administrare, declarând că pentru aceste suprafețe de teren nu au fost încheiate contracte de arendă, concesiune, închiriere etc., nu se încasează taxe de pășunat și consiliul desfășoară propria activitate agricolă. La dosarul cererii de plată pentru anul 2009 se regăsește și un tabel în care sunt menționate mai multe persoane fizice - fermieri cu domiciliul în comuna Berislăvești, județul Vâlcea, codul numeric personal, numărul de animale deținute în proprietate de fiecare persoană în parte și semnătura fiecărui fermier.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că semnăturile de pe tabelul respectiv aferente unora dintre fermieri au fost falsificate, nefiind executate de către titulari. Practic acest tabel conține o situație a crescătorilor de animale din comuna Berislăvești, județul Vâlcea, aferentă anului 2009. De asemenea, inculpatul A., cu rea-credință, a făcut declarații necorespunzătoare adevărului la APIA cu prilejul depunerii cererii de sprijin pe suprafață aferentă campaniei 2009, în sensul că izlazurile comunale ar fi fost utilizate de către Consiliul Local Berislăvești, afirmații necorespunzătoare fiind făcute și în declarația - anexa 31 prin care menționat că pe suprafețele pentru care solicită sprijin prin cererea unică de plată pe suprafață pe anul 2009 va fi desfășurată propria activitate a Consiliului Local Berislăvești, fapt nereal, deoarece și în anul 2009 izlazurile comunale au fost utilizate de către locuitorii comunei Berislăvești.

Practic locuitorii comunei Berislăvești deținători de animale care au utilizat izlazurile comunale erau singurii îndreptățiți să solicite și să obțină sprijin financiar în calitate de utilizatori ai respectivelor suprafețe de teren. Actele de urmărire penală efectuate în cauză au mai relevat faptul că inculpatul A. nu a fost împuternicit de Consiliul Local Berislăvești să depună cereri unice de plată pe suprafață în campaniile 2008 și 2009 și nici să facă vreo declarație în numele consiliului. Ca urmare a aprobării cererilor de plată pentru schema de sprijin pe suprafață pentru campaniile 2008 și 2009 depuse de inculpatul A., Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vâlcea a emis decizii prin care i-au fost stabilite drepturi de plată în sumă totală de 1.647.135,07 RON.

Pentru campania 2008, urmare aprobării cererii de sprijin pe suprafață formulată de inculpatul A., în calitate de reprezentant al Consiliului Local Berislăvești și a documentelor depuse de acesta, fermierul Consiliul Local Berislăvești a fost autorizat la plată potrivit Deciziei 2652926 din 1 iulie 2009 cu suma totală de 869.496,48 RON care a fost plătită cu ordine de plată în perioada 31 iulie 2009 - 31 august 2009. Din această sumă, în baza expunerii de motive a inculpatului A., în calitate de primar al comunei Berislăvești, județul Vâlcea, Consiliul Local Berislăvești, prin Hotărârea nr. 33 din 31 august 2009, a aprobat modul de folosire a sumei de 752.200 RON provenită din subvenția APIA, respectiv pentru reparații capitale la Căminul Stoenești, construirea unui dispensar, studii geotehnice pentru canalizare, dotare centru de lapte, expertiză poduri, sisteme de supraveghere video la primărie, materiale construcție locuință persoană fizică, amenajare drumuri și poduri.

Se constată astfel faptul că suma de 752.200 RON obținută ca sprijin financiar pe suprafață a fost utilizată în alte scopuri decât cele pentru care a fost solicitată și plătită, cu încălcarea destinației stabilită de O.U.G. nr. 125/2006. În acord cu dispozițiile art. 17 alin. (1) din O.U.G.

nr. 125/2006 "Utilizarea sprijinului financiar pentru alte scopuri decât cel pentru care a fost solicitat este interzisă și se consideră sprijin financiar necuvenit". De asemenea, urmare cererii de plată pe suprafață pentru anul 2009 formulată de inculpatul A., în calitate de reprezentant al Consiliului Local Berislăvești și a documentelor depuse de acesta, fermierul Consiliul Local Berislăvești a fost autorizat la plată potrivit Deciziei 1934702/25 noiembrie 2009 cu suma 159.816,27 RON care a fost plătită cu Ordinul de plată x din 27 noiembrie 2009. În legătură cu această sumă de bani, în baza expunerii de motive a inculpatului A., în calitate de primar al comunei Berislăvești, județul Vâlcea, s-a adoptat Hotărârea de Consiliu Local nr. 1 din 29 ianuarie 2010, prin care s-a stabilit ca aceasta să fie utilizată pentru amenajare drumuri comunale, achiziționare anvelope, revizie tehnică, achiziționare becuri economice, organizare pom de crăciun, reparații utilitară, branșamente electrice, modernizare cămin cultural Rădăcinești, consumabile și doar o parte, respectiv suma de 71.300 de RON pentru activități de curățire și amenajare pășuni și drum acces pășune.

Prin urmare, suma de 88.516,27 RON a fost utilizată contrar destinației pentru care a fost solicitată și încasată cu încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 125/2006. Totodată, aferent campaniei 2009, fermierului Consiliul Local Berislăvești prin Decizia 3236824 din 11 mai 2010 i s-a plătit suma totală de 688.647,42 RON, achitată cu ordine de plată în perioada 1 iunie 2010 - 9 august 2010. Ulterior, în baza expunerii de motive a inculpatului A., în calitate de primar al comunei Berislăvești, județul Vâlcea, s-au adoptat Hotărârile de consiliu local 36 din 11 iunie 2010 și 47 din 18 august 2010, privind modul de utilizare a sumei de 688.647,42 RON obținută cu titlu de sprijin financiar pe suprafață de la APIA.

S-a constatat faptul că din această sumă, doar 162.500 de RON au fost destinați a fi utilizați pentru lucrări de curățire și amenajare a pășunilor comunale, restul de 526.147,42 RON fiind utilizați pentru lucrări de construcție la centrul de lapte, mobilier și veselă la căminele culturale, lucrări de reparații la biserici, ajutoare de urgență, materiale de construcție, reparații curente, organizare manifestare ziua comunei, studii de fezabilitate, documentații tehnice pentru drumuri agricole, sponsorizare Consiliu Județean. Prin urmare suma de 526.147,42 RON a fost utilizată contrar destinației pentru care a fost solicitată și încasată cu încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 125/2006.

S-a apreciat că rezultă din ansamblul situației de fapt dedusă judecății că scopul urmărit de inculpatul A. a fost acela de a da o aparență de legalitate și legitimitate asupra cererilor și declarațiilor de suprafață, în campaniile 2008 - 2009, pentru care s-au încasat necuvenit subvenții pe suprafață. Aceste fonduri urmau să fie utilizate numai pentru efectuarea de lucrări pe pășuni, între care întreținerea pajiștilor permanente prin asigurarea unui nivel minim de pășunat și prin cosirea lor cel puțin odată pe an, arderea vegetației uscate a pajiștilor permanente nefiind permisă decât cu acordul autorității competente pentru protecția mediului și nefiind permisă tăierea arborilor solitari și/sau a grupurilor de arbori.

De asemenea, s-a apreciat că este cert faptul că inculpatul A. este cel care a depus la partea civilă documentația cu conținut fals despre care știa sau dacă nu știa, în orice caz putea și trebuia să știe, întrucât purta răspunderea întregii activități de obținere a finanțării, așa încât el nu poate să susțină în prezenta cauză că nu este vinovat de crearea situației de fapt deduse judecății sau să sugereze că alte persoane au falsificat sau creat documente cu conținut fals pentru a fi depuse la partea civilă, existând în cauză cel puțin o intenție indirectă a inculpatului pe care a desfășurat-o în perioada 2008 - 2010, intenție care se subsumează noțiunii de rea-credință despre care face vorbire art. 181 alin. (1) din legea nr. 78/2000.

Astfel, prima instanță a reținut în drept că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și, reținând vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a procedat la condamnarea lui, potrivit legii și a dispus în consecință. Prin încheierea din 2 octombrie 2019, tribunalul a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător, din art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen. art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 5 alin. (1) C. pen., în art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

1969 și art. 5 alin. (1) C. pen. art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 și art. 5 alin. (1) C. pen., reținând că legea nouă este mai favorabilă inculpatului atât sub aspectul condițiilor de incriminare cât și al limitelor de pedeapsă. În consecință, constatându-se dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, că a fost săvârșită de către inculpatul A., tribunalul a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., ca pedeapsă complementară, executorie conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

și art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale). Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești, inculpatul A. și partea responsabilă civilmente Consiliul Local Berislăvești. Prin Decizia penală nr. 370/A din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul teritorial Argeș și inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 185 din 28 octombrie 2019 a Tribunalului Vâlcea, pe care a desființat-o sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 404 alin. (2) din C. proc.

pen. și a dispozițiilor art. 272 alin. (2) din C. proc. pen. și, rejudecând cauza în aceste limite: În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul A., pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 80 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei Berislăvești sau Primăriei Sălătrucel, ambele situate în jud. Vâlcea. În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 272 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului 4.500 RON, din care 2000 RON cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și 2.500 RON cheltuieli judiciare la instanța de fond. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc.

pen., s-a respins apelul declarat de partea responsabilă civilmente Consiliul Local Berislăvești împotriva aceleași sentințe. În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 217 RON, se achită din fondul Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a obligat pe partea responsabilă civilmente să plătească statului suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel și în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului. Cu privire la apelul parchetului, Curtea a reținut că fapta comisă de inculpat, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.

Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală. Cu privire la primul motiv de apel al parchetului, care este în favoarea inculpatului, aplicarea dispozițiilor art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., respectiv indicarea a două entități unde inculpatul poate efectua muncă neremunerată în folosul comunități, s-a apreciat că profită inculpatului, întrucât pe baza evaluării inițiale, care implică persoana inculpatului, consilierul de probațiune, va decide în care dintre cele două instituții din comunitate menționate în hotărârea judecătorească urmează a se executa obligația și tipul de activitate. Prin indicarea unei singure entități, care contravine dispozițiile art. 404 alin. (2) din C. proc.

pen., nu se poate stabili de către consilierul de probațiune, în funcție de tipul de activitate, raportat la persoana inculpatului, care este potrivită pentru acesta, pentru aceste considerente primul motiv de apel al parchetului fiind întemeiat și constituie și motiv de admitere a apelului inculpatului, dar pentru alt motiv decât cele indicate de acesta. În ceea ce privește al doilea motiv de apel al parchetului, Curtea a arătat că potrivit dispozițiile art. 272 alin. (2) din C. proc. pen.

"cheltuielile judiciare prevăzute la alin. (1), avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli ale Ministerului Justiției, al Ministerului Public, precum și al altor ministere de resort". Prin menționarea în mod global al cheltuielilor judiciare avansate de stat, în faza de urmărire penală și la instanța de fond, în dispozitivul hotărârii, având în vedere că aceste cheltuieli au un circuit distinct, privind bugete separate a două instituții publice, în mod corect instanța de fond trebuia să menționeze cheltuielile din faza de urmărire penală și cheltuielile ocazionate cu procesul penal la judecata în fond, pentru aceste motive al doilea apel al parchetului fiind fondat.

Cu privire la al treilea motiv de apel al parchetului, Curtea a reținut că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de judecată este corectă, fiind întrunite condițiile prevăzute la art. 91 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. În ceea ce privește apelul părții responsabile civilmente, prin care se invocă intervenirea prescripției răspunderii penale, cu raportare la Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, Curtea a reținut că: Pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), ultima tranșă de plată a fost în data de 9 august 2010 pentru campaniile 2008 - 2009, pedeapsa prevăzută de legea specială este de la 2 la 7 ani, cu mențiunea că instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă este Noul C. pen., soluție însușită și de instanța de apel.

Potrivit art. 154 alin. (1) lit. c), alin. (2) teza a II-a din C. pen. termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) este de 8 ani. Calculând termenul de 8 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 155 alin. (4) din C. pen. de la Ordonanța nr. 245/P/2014 din data de 13 decembrie 2016 prin care s-a dispus continuarea urmăririi penale față de suspectul A., căruia i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile, precum și Ordonanța nr. 245/P/2014 din data de 15 februarie 2017 prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A., termenul de prescripție a răspunderii penale s-ar împlini la data de 9 august 2026, apreciind astfel acest motiv de apel că este nefondat.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel al părții responsabile civilmente, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea analizării conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în caz contrar apelanta ar fi privată de un grad de jurisdicție, Curtea a reținut că drepturile și obligațiile părți responsabile civilmente sunt prevăzute la art. 87 C. proc. pen. raportat la art. 81 C. pen. Curtea a arătat că prima instanță a constatat prescripției răspunderii penale a inculpatului A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, prescripția răspunderii penale fiind personală, iar inculpatul A. nu a solicitat continuarea procesului penal potrivit dispozițiilor art. 18 C. proc.

pen., astfel cum rezultă și din Încheierea de ședință din 21 octombrie 2019 a Tribunalului Vâlcea, când au avut loc dezbaterile asupra cauzei - filele x, astfel că apelul părții responsabile civilmente este nefondat. În ceea ce privește motivele de apel invocate de inculpat, un prim motiv vizează nulitatea absolută prevăzută de art. 281 lit. a) din C. proc. pen., respectiv compunerea completului de judecată, respectiv completul nu era specializat în soluționarea cauzelor de corupție. Curtea a reținut că prin Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019 a Curții Constituționale s-a soluționat conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte.

În motivarea decizie Curtea Constituțională reține că " Din răspunsul primit de la Consiliul Superior al Magistraturii rezultă că tribunalele și curțile de apel s-au preocupat în sensul aplicării art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, solicitând Consiliului Superior al Magistraturii aprobarea înființării de completuri specializate cu privire la judecarea cauzelor ce au ca obiect infracțiuni stabilite prin Legea nr. 78/2000" - paragraful 140. Totodată Curtea a reținut că operează specializarea tuturor judecătorilor de la Tribunalul Vâlcea, secția penală în soluționarea în primă instanță a cauzelor de corupție, completurile fiind alcătuite și supuse aprobării Colegiului de Conducere al Tribunalului Vâlcea, pentru fiecare din cele două decade ale anului, prima decadă implicând ianuarie - iunie, inclusiv, a doua decadă fiind septembrie - decembrie, inclusiv, hotărârea fiind comunicată Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că acest motiv de apel este nefondat.

Al doilea motiv de apel al inculpatului vizează achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., fapta nu este prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege. Contrar apărării inculpatului, Curtea a reținut că, probatoriul amplu administrat în faza de judecată, precum și cel din faza de urmărire penală au condus în mod corect la stabilirea vinovăției inculpatului de către instanța de fond. Curtea, în acord cu judecătorul fondului, a reținut că potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de Plată Unică pe Suprafață (SAPS) erau "persoane fizice și/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociaților în participațiune, locatari sau altele asemenea" și care îndeplineau condițiile prevăzute în art. 7 alin. (1) din O.U.G.

nr. 125/2006, printre care și pe cele de a înscrie sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor și de a respecta bunele condiții agricole și de mediu, reglementate prin legislația națională, pe toată suprafața agricolă a exploatației.

Consiliul Local Berislăvești nu îndeplinea condițiile de eligibilitate pentru depunerea cererii de plată pe suprafață pentru anul 2008 și autorizarea la plată, întrucât prin Hotărârea Consiliului Local Berislăvești nr. 16 din 28 februarie 2008 s-au repartizat trupurile de pășune comunală pentru animalele din comuna Berislăvești, s-au stabilit lucrările ce se vor efectua pe fiecare trup de pășune de către proprietarii de animale care utilizează izlazurile comunale în anul 2008 și s-a stabilit cuantumul taxei pentru pășunatul animalelor pe izlazul comunal, respectiv pentru o bovină 15 RON, pentru o cabalină 30 RON și pentru cinci ovine 15 RON.

Totodată, conform chitanțelor emise de Primăria comunei Berislăvești, pentru anul 2008, în baza Hotărârii Consiliului Local Berislăvești nr. 16 din 28 februarie 2008, s-a încasat taxă de pășunat de la un număr de 449 proprietari de animale de pe raza localității, în sumă totală de 15.741 RON, taxa de pășunat fiind încasată inclusiv în perioada iulie - august 2008, care erau cunoscute inculpatului, în calitate de primar al comunei, dar cu toate acestea a formulat cereri la APIA, în campaniile 2008 și 2009. Pentru campaniile din 2008 și 2009, pentru care B. nu a mai putut concesiona pășunile naturale ale Consiliului Local Berislăvești, organele de conducere ale asociației fiind în imposibilitate de a-și realiza atribuțiile determinat de probleme medicale grave, Consiliul Local nu a mai încheiat nici un contract de concesionare a pășunilor, fiind percepute taxe de pășunat proprietarilor de animale de pe raza localității.

Cu toate acestea, inculpatul, în calitate de reprezentant al Consiliului Local a depus la APIA Vâlcea cerere unică de plată pe suprafață înregistrată sub nr. x din 25 martie 2008, aferentă campaniei 2008, cerere care a fost autorizată la plată. La solicitarea reprezentanților APIA, cu ocazia controlului din 13 iulie 2009, inculpatul a depus documente necorespunzătoare prin care atesta că întreținerea pășunii s-a realizat prin pășunat cu 600 bovine și 1000 ovine, care în realitate erau animalele proprietatea locuitorilor din comună și nicidecum ale Consiliului Local.

Cei care foloseau terenul în suprafață de 778,38 ha pășune în realitate erau locuitorii localității, pe baza taxei de pășunat percepută de Consiliul Local, fapt dovedit fără echivoc conform chitanțelor emise de Primăria comunei Berislăvești pentru anul 2008 și declarațiile martorilor audiați (C., D., E., F., G., H., I.), care au declarat că pe lângă taxa de pășunat percepută de Primărie, lucrările de întreținere și curățire a pășunilor au fost efectuate de locuitorii comunei Robaia. Și pentru campania din 2009, inculpatul a formulat o nouă cerere unică de plată la data de 15 mai 2009 pentru pajiștile comunale pe care le are în administrare, depunând la dosar un tabel în care erau menționate persoane fizice cu domiciliul în comuna Berislăvești, cod numeric personal, număr de animale și semnăturile persoanelor din tabel, cu toate că aceste pajiști nu erau folosite de Consiliul Local, ci de locuitorii din comună.

În ceea ce privește teza a II a art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., lipsește vinovăția prevăzută de lege, Curtea a reținut că și acest motiv este neîntemeiat, întrucât inculpatul, în calitate de Primar al comunei Berislăvești, avea cunoștință că pentru anii 2008 și 2009 nu a fost încheiat contract de concesiune cu B., nici nu a fost mandatat de Consiliul Local să depună cereri unice de plată și nici să facă vreo declarație în numele consiliului. Relevantă în stabilirea vinovăției inculpatului, respectiv intenția de a obține pe nedrept fonduri de la APIA este și declarația martorei J., inspector registru agricol în cadrul Primăriei Berislăvești care a precizat că la solicitarea inculpatului a întocmit o parte din tabelul depus la APIA pentru campania din 2009 pe baza mențiunilor din registrul agricol cu deținătorii de animale de pe raza comunei Berislăvești.

S-a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că "inculpatul este cel care a depus la partea civilă documentația cu conținut fals despre care știa sau dacă nu știa, în orice caz putea și trebuia să știe, întrucât purta răspunderea întregii activități de obținere a finanțării, așa încât el nu poate să susțină în prezenta cauză că nu este vinovat de crearea situației de fapt deduse judecății sau să sugereze că alte persoane au falsificat sau creat documente cu conținut fals pentru a fi depuse la partea civilă, existând în cauză cel puțin o intenție indirectă a inculpatului pe care a desfășurat-o în perioada 2008 - 2010, intenție care se subsumează noțiunii de rea-credință despre care face vorbire art. 181 alin. (1) din legea nr. 78/2000", opinie însușită și de instanța de control judiciar.

În ceea ce privește al treilea motiv de apel al inculpatului, faptul că a intervenit prescripția răspunderii penale, Curtea a arătat că acest motiv de apel a fost analizat cu ocazia analizei motivelor de apel formulate de partea responsabilă civilmente, astfel că în vederea evitării tautologiei se mențin aceleași considerente.

Decizia penală nr. 370/A din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost comunicată astfel: inculpatului A. la data de 7 august 2020, părții responsabile civilmente Consiliul Local Berislăvești la data de 10 august 2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție la 30 iulie 2020 și Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale APIA la 6 august 2020. Împotriva Deciziei penale nr. 370/A din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 7 septembrie 2020 și partea responsabilă civilmente Consiliul Local Berislăvești la data de 8 septembrie 2020. Cererile de recurs în casație au fost comunicate către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție la data de 14 septembrie 2020, 14 septembrie 2020, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale APIA la 14 septembrie 2020, 14 septembrie 2020. La dosar, au fost transmise concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție la data de 24 septembrie 2020 în ceea ce privește recursurile în casație formulate de inculpat și partea responsabilă civilmente.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 septembrie 2020. Prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 17 noiembrie 2020. Prin cererea de recurs în casație, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., arătând că instanța de fond, cât și cea de apel au pronunțat soluții în cauza de față, încălcând dispozițiile legii penale, soluții ce au avut implicații și în soluționarea acțiunii civile.

Ca atare, faptei săvârșite îi lipsește un element de tipicitate, respectiv chiar latura obiectivă, ceea ce se subsumează noțiunii de neprevedere a faptei în legea penală, aspect învederat atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței apel, în baza căruia s-a solicitat achitarea pentru lipsa laturii obiective, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. În acest context, a solicitat să se constate că faptei îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii (chiar latura obiectivă cerută de lege pentru existența infracțiunii) de folosire sau prezentare de declarații false, inexacte sau incomplete, cu rea credință, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene sau bugetele administrate de acestea sau în numele lor prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Sub acest aspect, a apreciat că instanța de fond, cât și instanța de apel au evaluat cauza greșit prin aprecierea asupra întrunirii tuturor elementelor constitutive, ale infracțiunii, în urma evaluării greșite a tuturor probelor administrate. Un prim argument neavut în vedere de către instanțe îl constituie dispozițiile europene cuprinse în Regulamentul (CE nr. 1782/2003 și 73/2000) de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori.

În susținerea argumentului de încălcarea legii de către instanță pentru infracțiunea continuată de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, în forma continuată, prevăzută și pedepsită de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a arătat că în cadrul Uniunii Europene, normele pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune sunt prevăzute, în mod expres, în Regulamentul CE nr. 1782 din 29 septembrie 2003. Actul normativ condiționează plata subvențiilor către agricultori de respectarea normelor în materie de terenuri, de producție și de activitate agricolă.

Aceste norme urmăresc integrarea în organizarea comună a pieței europene, a standardelor de mediu și de siguranță a produselor alimentare, de sănătate animală, precum și cele de bune condiții agricole și de mediu. După cum se poate observa activitatea agricola așa cum este definită în Regulamentele Europe presupune doua componente: producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole, inclusiv recoltarea, mulsul, creșterea și deținerea de animale în scopuri agricole; menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu, astfel cum sunt stabilite la articolul 6". Sintagma "sau" din definiția activității agricole înseamnă că cele două componente pot subzista separate fără să fie obligatorie cumularea celor două pentru a putea dovedi că desfășori propria activitate agricola.

După cum se poate constata deținerea de animale în scopuri agricole este anterioara sintagmei "sau" ceea ce certifica odată în plus că menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu nu presupune a fi deținător de animale, atât în legislația europeană, cât și în legislația națională activitate agricolă înseamnă menținerea terenurilor în bune condiții agricole și de mediu prin asigurarea unui nivel minim de pășunat sau prin cosirea lor cel puțin o dată pe an - GAEC 7. În esență, a menționat că fapta reținută în sarcina sa, nu este una specifică inducerii în eroare a reprezentanților APIA, lipsind elementul material al infracțiunii, așa cum cere textul de lege, atâta timp cât toți reprezentanții Consiliului Local au cunoscut aceste aspecte din instruirile funcționarilor A.P.I.A., care i-au îndrumat să acceseze subvenții pentru pășunatul comunal, chiar în modalitatea descrisă prin rechizitoriu, și știind că beneficiază de suport tehnic din partea funcționarilor, și nefăcând altceva, decât să efectueze toate activitățile la vedere și doar în calitatea sa de edil al localității.

A mai susținut și faptul că a fost de notorietate publică la acea vreme, la nivelul tuturor comunelor din țară, că există posibilitatea accesării de astfel de fonduri pentru întreținerea și îmbunătățirea pășunilor, astfel că funcționarii A.P.I.A., responsabili de accesarea și aprobarea obținerii de fonduri europene destinate pășunilor, au procedat la efectuarea de campanii de informare pentru reprezentanții autorităților locale, informându-i pe aceștia că pot desemna o persoană ce poate accesa subvenția pentru toată pășunea comunală. Astfel, acești funcționari au sugerat autorităților locale ce demersuri trebuie să facă în vederea obținerii documentației pentru obținerea fondurilor, iar ulterior au efectuat o serie de controale pentru a observa dacă indicațiile lor sunt respectate întocmai.

Plecând de la analiza cerințelor impuse de principiul prezumției de nevinovăție și translatând analiza către infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru care s-a dispus condamnarea, a solicitat să se constate că din punct de vedere al laturii obiective, elementul material al infracțiunii trebuie să poarte asupra folosirii cu rea credință de documente false, inexacte sau incomplete sau în omisiunea de a furniza cu știință datele cerute potrivit legii, pentru a obține fonduri europene.

Împrejurarea că a folosit acele înscrisuri (tabele) cunoscând că sunt false, în lipsa unor probe certe care să demonstreze că acesta a cunoscut că înscrisurile sunt false și inexacte, în condițiile în care a procedat la întreținerea pășunilor și amenajarea acestora, în condițiile în care aceste documente nu au fost întocmite de către inculpat, ci de către alte persoane (în urma aprobării unor hotărâri de Consiliu Local) s-a apreciat că nu acoperă cerința dispoziției textului de lege. Inculpatul trebuia să aibă reprezentarea că acele tabele (ce se presupun a fi false), sunt false, în alte circumstanțe nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Din punctul său de vedere, în cauză, din întreg materialul administrat s-a constatat că a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală, deoarece nu există concordanță între trăsăturile faptei concrete și trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare, adică, cu alte cuvinte, nu au fost realizate toate elementele constitutive ale infracțiunii. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea Deciziei penale nr. 370/A din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de apel Pitești și achitarea sa, ca o consecință a faptului că infracțiunii prev. de art. 181 din Legea 78/2000 pentru care aceasta a fost condamnat - îi lipsește un element de tipicitate, lipsă fiind atât sub aspectul obiectiv, cât și subiectiv.

Prin cererea de recurs în casație formulată de partea responsabilă civilmente Consiliul Local al Comunei Berislăvești a invocat cazul de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. S-a susținut, în esență, că hotărârea atacată prin prezentul recurs în casație este supusă casării în temeiul art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., în sensul că inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală. Sintagma fapta nu e prevăzută de legea penală a fost reglementată și dezbătută și prin prisma Deciziei nr. 631/2014 a Curții Constituționale, care reține în considerentele deciziei, pe scurt, referitor la prevederea faptei de legea penală, că trăsătura esențială a infracțiunii aceasta este, în primul rând, o expresie a principiului legalității incriminării, prevăzut atât la nivel constituțional - art. 23 alin. (12), cât și la nivel convențional - art. 7 parag.

1. Astfel, prevederea faptei de legea penală presupune existența unui model legal de incriminare care să descrie fapta interzisă sau ordonată, existența unei fapte concrete și tipicitatea (corespondența dintre trăsăturile acesteia, ale faptei concrete, și cele ale modelului legal de incriminare). Cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale consacrat de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, se reține atunci când nu există concordanță (tipicitate) între fapta concretă comisă și modelul legal de incriminare prevăzut de legea penală. A mai menționat că noțiunea de tipicitate se referă atât la elementele obiective, cât și la elemente subiective din structura normei de incriminare.

Ambele sunt elemente prin prisma cărora se analizează concordanța între modelul descris de legiuitor în norma de incriminare și fapta concret săvârșită. Pentru a interveni răspunderea penală trebuie să existe o concordanță între trăsăturile faptei concrete și trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare, adică, cu alte cuvinte, când au fost realizate toate elementele constitutive ale infracțiunii. Astfel, absența oricărui element constitutiv al infracțiunii lipsește acțiunea penală de temeiul său de drept, putându-se afirma că lipsa de corespondență între trăsăturile faptei concrete și trăsăturile modelului abstract prevăzut de norma de incriminare determină neprevederea faptei de către legea penală.

În concluzie, față de cele susținute s-a susținut că în cauză sunt pe deplin întrunite condițiile prev. de art. 440 pct. 4 din C. proc. pen., referitoare la admiterea în principiu a prezentei cereri de recurs în casație, urmând ca instanța, pe cale de consecință, să trimită cauza în vederea judecării recursului în casație. Sub aspectul fondului cererii, s-a apreciat că se impune dincolo de orice dubiu, admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului. La data de 24 septembrie 2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție a depus concluzii scrise privind recursul în casație formulat de inculpatul A., precum și recursul în casație formulat de partea responsabilă civilmente Consiliul Local Berislăvești.

Cu privire la condițiile de admisibilitate în principiu, în esență, s-a susținut că din punct de vedere formal, cererile îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respectiv a fost atacată cu recurs în casație o decizie pronunțată de Curtea de Apel Pitești, cererea de recurs în casație este formulată de către inculpat/partea responsabilă civilmente în ceea ce privește latura penală și latura civilă a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului, fiind indicat în mod formal cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Indicarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casație.

În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate. Rezultă, așadar, că față de soluția reglementată prin dispozițiile art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din noua reglementare a C. proc. pen., sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" conținută în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

- care reglementează unul din cazurile de casare, vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la " vinovăția prevăzută de lege ". Analiza în această cale extraordinară de atac este cantonată exclusiv asupra problemelor de drept. Cazul de casare invocat nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

Altfel spus, acesta vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv). În condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc.

pen., Înalta Curte va analiza dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund tiparului obiectiv de incriminare al infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. Analizând, însă, pe fond motivele invocate în susținerea cererii de recurs în casație prin raportare la motivul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. invocat de către recurent în susținerea căii de atac, s-a solicitat respingerea recursului în casație ca nefondat.

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei sau modificare a unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune.

Starea de fapt prezentată în Rechizitoriul nr. x/2014 din 24 martie 2017 și pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului A. prezintă pe de-o parte acțiunile inculpatului, primar al comunei Berislăvești de a declara la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, în campaniile 2008 și 2009, aspecte necorespunzătoare adevărului prin cererile de sprijin financiar și declarațiile anexă cererii de sprijin financiar cunoscând că nu îndeplinește condițiile de eligibilitate, întrucât terenurile au fost utilizate de locuitorii comunei deținători de animale, iar Consiliul Local Berislăvești nu a desfășurat propria activitate agricolă și de a folosi în cadrul dosarului cererii de plată pe anul 2009 documente false/inexacte - tabelul cu deținătorii de animale ce conține și date nereale, având drept urmare o