ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3973/2015

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1022 din 26.03.2014 a Curții de Apel București a fost admisă în parte acțiunea reclamantelor A. S.R.L., B., C., J., D., E. LTD, E. S.A., G. S.A., H., I. formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Instanța a anulat în parte adresa din 31 iulie 2012 privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății pentru trimestrul II 2012 și valoarea vânzărilor individuale de medicamente suportate din bugetul Ministerului Sănătății, înregistrate în trimestrul II 2012, precum și adresa din 12 septembrie 2012 de soluționare a contestației, sub aspectul includerii TVA în calculul acestor valori. De asemenea, a fost anulată în parte adresa din 31 octombrie 2012 privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății pentru trimestrul III 2012 și valoarea vânzărilor individuale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, înregistrate în trimestrul III 2012, precum și adresa din 27 decembrie 2012 de soluționare a contestației, sub aspectul includerii TVA în calculul acestor valori. În rest a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

2.1 Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate (în continuare CNAS), criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.

Temeiul juridic al cererii de recurs îl reprezintă dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurenta criticând interpretarea instanței de fond cu privire la includerea TVA-ului în consumul individual de medicamente transmis de CNAS către reclamante pentru trimestrele II și III 2012.

A precizat recurenta că, în opinia sa, Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale se aplică numai pentru viitor, întrucât deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt generale și obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial.

Recurenta a arătat că TVA la stabilirea contribuției claw back s-a aplicat exclusiv pentru trimestrele I-III ale anului 2012, iar începând cu trimestrul IV al anului 2012, ca urmare a apariției O.G. nr. 17/2012, această taxă a fost eliminată.

A susținut totodată că la data la care CNAS a emis notificările contestate de reclamante avea obligația legală de a face aplicarea prevederilor legale în vigoare, respectiv a articolului 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 110/2011.

Un alt argument susținut de recurenta pârâtă CNAS este acela că decontările realizate de către casele de asigurări de sănătate se realizează numai pentru medicamentele al căror preț de referință se calculează pornind de la prețul maxim de vânzare cu amănuntul cu TVA, astfel că nu există obligația legală a CNAS de a deduce TVA-ul din consumul de medicamente suportat de FNUASS, iar obligația legală de stabilire a sumei la care se plătește contribuția claw back, precum și calculul și declararea contribuției sunt în sarcina celui care o suportă, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011.

A arătat recurenta CNAS că recurentele reclamante nu au fost prejudiciate prin punerea în aplicare a prevederilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, mecanismul de colectare a taxei pe valoare adăugată fiind cel descris în C. fisc.

În privința reținerilor instanței de fond referitoare la obligația legală a CNAS de comunicare a consumului de medicamente, iar nu a valorii acestui consum, susține recurenta că în formula de calcul menționată la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 legiuitorul nu face deosebire între aceste două noțiuni, iar la calculul contribuției trimestriale se au în vedere datele aferente valorii consumului din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, respectiv medicamentele eliberate asiguraților.

A mai criticat recurenta CNAS greșita aplicare a legii în pronunțarea soluției atacate, susținând că în considerentele sale prima instanță a motivat în baza unor prevederi legale care nu erau aplicabile trimestrelor II și III 2012, respectiv dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, care s-au aplicat cu începere din trimestrul IV al anului 2012.

Referitor la susținerile instanței de fond privind imposibilitatea verificării de către reclamantă a raționamentului CNAS la emiterea notificărilor, având în vedere lipsa motivării acestora, recurenta CNAS a arătat că actele pe care le-a emis sunt motivate atât în fapt, cât și în drept, prin raportare la prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, ce impun doar obligația transmiterii în format electronic a consumului centralizat de medicamente aferent fiecărui DAPP, înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale, și valoarea procentului "p".

2.2 În cauză au formulat recurs incident reclamantele A. S.R.L., B., C., J., D., E. LTD, E. S.A., G. S.A., H., I. (denumite în mod colectiv DAPP- deținător de autorizații de punere pe piață), fiind indicate dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ. ca motive de recurs.

Prin recursul incident reclamantele DAPP au criticat soluția de admitere în parte a actelor administrativ fiscale contestate, în raport de argumentele exprimate de judecătorul fondului în sensul nelegalității în tot a acestor acte, scopul astfel urmărit fiind acela de a determina pronunțarea unei hotărâri de anulare în întregime a notificărilor atacate, conform raționamentului juridic expus în cuprinsul considerentelor.

Referitor la motivarea de către prima instanță a soluției pronunțate, au susținut recurentele reclamante că în conținutul dispozitivului hotărârii atacate nu au fost preluate considerentele favorabile DAPP, privind absența motivării actelor administrative atacate.

Recurentele-reclamante au criticat includerea adaosurilor comerciale în valoarea consumului centralizat de medicamente, arătând că taxarea reclamantelor cu privire la aceste venituri reprezintă o măsură nelegitimă de impunere care încalcă principiile fundamentale privind justa așezare a sarcinilor fiscale și neutralitatea fiscală.

S-au formulat apărări referitoare la determinarea eronată și netransparentă de către CNAS a datelor comunicate către reclamante, cu referire la includerea în mod eronat a unor medicamente care nu au fost comercializate în România în trimestrele II și III 2012, exemplificând astfel situația medicamentelor utrogestan și androgel, având codurile W12320001, W42276001 și W42963001.

De asemenea, reclamantele au făcut referire la reținerea instanței de fond cu privire la inexistența motivării în fapt și în drept a actelor administrative atacate, precum și cu privire la reținerile instanței în ceea ce privește al doilea capăt de cerere.

În susținerea acestor critici au arătat recurentele reclamante că sunt prejudiciate prin faptul că CNAS nu a pus la dispoziția DAPP modul de calcul a obligațiilor reținute în sarcina DAPP, datele comunicate de CNAS fiind extrem de sumare, fiind necesar să fie transmise informații privind valoarea consumului de medicamente, tipul de compensare și procentul specific de compensare, valorile specifice de suportat din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății și furnizorii acestor produse.

Intimatele reclamante DAPP au formulat întâmpinare la recursul declarat de CNAS, solicitând respingerea sa ca nefondat, arătând că, în referire la primul motiv de recurs, vizând includerea TVA în consumul individual de medicamente transmis pentru trimestrele II și III 2012, argumentele Curții Constituționale expuse în decizia nr. 39/2013 sunt pe deplin aplicabile situației de față, interpretarea corectă a prevederilor art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 fiind aceea că formula de calcul nu trebuie să includă și TVA.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1.04.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 23 septembrie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursurile formulate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

4.2 Cu privire la fondul recursurilor. Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recursul declarat de CNAS este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Un prim motiv de recurs îl constituie aplicarea de către prima instanță a Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 în litigiul de față, recurenta opinând că legea în vigoare la momentul emiterii notificărilor contestate a fost respectată, iar deciziile date în controlul constituțional sunt aplicabile doar pentru viitor, adică situațiilor ivite după publicarea unei astfel de decizii în Monitorul Oficial.

Prin decizia nr. 39/2013 Curtea Constituțională a "constatat că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, astfel cum a fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, este neconstituțională."

Decizia nr. 39/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 20 februarie 2013, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, "este general obligatorie și are putere numai pentru viitor".

Norma cuprinsă la art. 147 alin. (4) din Constituție este una imperativă, de ordine publică, iar aplicarea ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca judecata să se întemeieze pe o dispoziție legală inexistentă din punct de vedere juridic, ca urmare a declarării ei ca fiind neconstituțională.

Prin intervenția instanței de contencios constituțional, urmare sesizării acesteia cu o excepție de neconstituționalitate, s-a dat eficientă unui mecanism normal într-un stat democratic, realizându-se controlul a posteriori de constituționalitate.

Fiind chemată să verifice conformitatea actelor administrative atacate cu legea in temeiul căreia au fost emise aceste acte, instanța de contencios administrative este datoare să țină seama de acest control a posteriori de constituționalitate, ceea ce determină nelegalitatea actului ce a fost întemeiat pe o prevedere legală declarată neconstituțională.

De altfel, instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în jurisprudența sa (decizia nr. 223/2012) asupra întinderii efectelor produse ca urmare a declarării ca fiind neconstituționale a unei prevederi legale asupra litigiilor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, în care sunt aplicabile aceste prevederi, efecte cărora prima instanță le-a conferit deplină eficiență.

În ce privește efectele în timp ale deciziei Curții Constituționale, Curtea constată că aplicarea pentru viitor a acestei decizii, prevăzută de art. 147 alin. (4) din Constituție precum și de Legea nr. 47/1992, înseamnă aplicarea ei oricăror raporturi juridice guvernate de dispozițiile legii declarate neconstituționale care nu au fost definitiv consolidate, fiind supuse controlului judiciar, așa cum este și cazul de față. Decizia Curții se aplică tuturor raporturilor juridice care nu sunt stinse la data publicării deciziei, respectiv tuturor cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești și cărora li se aplică în continuare dispozițiile legale declarate neconstituționale, adică tuturor cauzelor pendinte.

Declararea neconstituționalității prevederilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 după data formulării contestației administrative de către reclamante face ca decizia Curții Constituționale să se aplice și cauzei de față în virtutea forței obligatorii pentru viitor a deciziei, care trebuie avută în vedere de către instanța de judecată cât timp raportul juridic, prin efectul contestării lui, nu este epuizat.

Din această perspectivă, critica recurentei referitoare la greșita aplicare a Deciziei nr. 39/2013 în cadrul litigiului pendinte este una nefondată, instanța de fond procedând corect la analiza legalității actelor administrative contestate cu luarea în considerare a efectelor produse de controlul de constituționalitate exercitat asupra sintagmei " care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 110/2011.

Recurenta CNAS se referă în recursul său la reținerile instanței de fond privind comunicarea nelegală de către pârâta CNAS a valorii consumului de medicamente și nu a consumului de medicamente suportate din bugetul FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății, judecătorul fondului apreciind că cele două noțiuni sunt diferite ca înțeles și conținut.

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că, în raport de forma în vigoare a actului normativ la data emiterii notificărilor contestate, temeiul de drept incident cauzei îl reprezintă prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011, nu dispozițiile art. 3 din același act, astfel cum a stabilit prima instanță.

În formula de calcul inserată în cuprinsul art. 31 din O.U.G. nr. 77/2011 se arată, la alin. (1), că, începând cu trimestrul I al anului 2012, contribuția trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor, se calculează printr-o formulă ce nu mai include în conținutul său valoarea procentului "p", singurii indicatori uzitați în stabilirea contribuției clawback fiind următorii:

Vit = valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

Vitr = valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

VTt = valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

VTtr = valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, CNAS transmite persoanelor DAPP valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Distincția făcută de prima instanță referitoare la existența unor diferențe semantice între "valoarea consumului de medicamente" și "consumul de medicamente" nu este susținută de intenția legiuitorului, care, la art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, referindu-se la valoarea procentului "p", face trimitere la comunicarea de către CNAS a consumului trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

Din perspectiva efectelor pe care le produce reținerea acestei similitudini de terminologie legislativă se constată că notificările supuse controlului de contencios administrativ sunt legale, existând un obiect al actului administrativ reprezentat prin valoarea vânzărilor trimestriale, nelegalitatea acestor acte derivând din alte motive de neconformare la legea în baza cărora au fost emise.

Un ultim motiv de recurs al CNAS vizează reținerile instanței de fond asupra nelegalității actelor administrative contestate din perspectiva nemotivării acestora.

Prima instanță a reținut că lipsa unei motivări a notificărilor atacate a condus la imposibilitatea intimatelor reclamante de verificare a raționamentului CNAS la emiterea acestor acte administrativ fiscale, îndeosebi la stabilirea indicilor CTt și Bat, și implicit a procentului "p".

Acest motiv este comun cu cel al recurentelor reclamante DAPP, urmând astfel a fi analizat în mod unitar.

Potrivit art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, "Casa Națională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1, până la finele lunii următoare expirării trimestrului pentru care se datorează contribuția, valoarea aferentă consumului centralizat de medicamente, pe baza raportărilor trimise de casele de asigurări de sănătate, conform datelor înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate."

Așadar, conținutul notificărilor comunicate reclamantelor este unul standard, predefinit prin norma legală, fapt pentru care nu se poate reține un viciu de legalitate al acestor acte administrativ fiscale ce cuprind datele financiare necesare pentru calculul contribuției claw back aferente fiecărui trimestru în care se datorează respectiva taxă.

Prin urmare, contrar opiniei exprimate de judecătorul fondului, se reține în calea controlului judiciar faptul că notificările contestate nu au un caracter nelegal prin prisma lipsei motivelor de fapt care au determinat emiterea lor, intimatele reclamante având suficiente elemente pentru a verifica datele financiare ce le-au fost astfel comunicate, fiind totodată respectate prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011 privind conținutul acestor formulare electronice trimise persoanelor care se încadrează în titulatura DAPP.

În aceste condiții, prin raportare la prevederile art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., se constată caracterul întemeiat al acestui motiv de recurs al CNAS, vizând reținerile eronate ale instanței de fond asupra existenței unei nemotivări a notificărilor atacate, fiind totodată neîntemeiate susținerile recurentelor reclamante din recursul lor privind vătămarea produsă lor prin lipsa unei motivări în fapt a acestor acte administrativ fiscale.

Asupra celorlalte motive de recurs formulate de reclamantele denumite colectiv DAPP:

În privința efectelor pe care le produce declararea ca fiind neconstituțională a sintagmei "care include și taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011, Înalta Curte reține că judecătorul fondului, deși a arătat corect în motivarea sentinței pronunțate că determinarea contribuției în raport de valoarea medicamentelor care include și taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit la impozit, fapt ce atrage nelegalitatea în tot a actelor administrativ fiscale, a reținut în dispozitivul soluției anularea numai în parte a acestor notificări, cu toaste că în considerentele hotărârii a reținut ca fiind întemeiate și alte motive de nelegalitate ce ar conduce la anularea în tot a respectivelor acte.

Aceste neconcordanțe între raționamentul juridic exprimat în considerentele sentinței atacate și dispozitivul hotărârii determină reținerea caracterului întemeiat al motivului de recurs declarat de recurentele reclamante DAPP, întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ.

Notificările comunicate recurentelor reclamante privind valorile vânzărilor totale aferente trimestrelor II și III ale anului 2012, cu includerea în fiecare sumă a TVA-ului aferent prețului de referință suportat din bugetul FNUASS și al Ministerului Sănătății, în aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011, sunt nelegale în tot, în condițiile în care aceste sume determină calcului contribuției clawback cu încălcarea principiului constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale, nelegalitate ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea în întregime a acestor acte administrativ fiscale și emiterea altora cu respectarea dispozițiilor legale.

Celelalte critici din recursul incident sunt neîntemeiate, după cum urmează:

În privința includerii adaosurilor comerciale la valoarea consumului centralizat de medicamente (baza de calcul a contribuției trimestriale), recurentele DAPP au susținut că această modalitate de calcul încalcă principiile fundamentale referitoare la justa așezare a sarcinilor fiscale și neutralitatea fiscală, făcând trimitere la jurisprudența CEDO referitoare la cerința existenței unui "just echilibru"(Cauza Stere și alții împotriva României, parag. (50), cauza Dumitru Daniel și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49), precum și la jurisprudența Curții Constituționale (decizia nr. 176 din 6 mai 2003).

Contrar punctului de vedere exprimat de recurentele reclamante, Înalta Curte reține că aspectele legate de chestiunea includerii adaosurilor comerciale în valoarea consumului au format obiectul mai multor excepții de neconstituționalitate supuse examinării de către instanța constituțională, care a dezvoltat astfel o jurisprudență unitară în sensul reținerii caracterului constituțional al prevederilor din O.U.G. nr. 77/2011 referitoare la formula de calcul cu includerea acestor adaosuri.

Astfel, prin deciziile nr. 484/2014, 665/2014 și 668/2014, Curtea Constituțională a reținut că "această contribuție trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), ceea ce nu este cazul celorlalți subiecți care desfășoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceștia vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru această activitate acești subiecți practică un adaos comercial negociat cu deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, fiind prin urmare firesc ca acest adaos să fie plătit de către deținătorii de APP."

În considerarea respectării principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, conform celor reținute în calea controlului constituțional, se reține că nu există motiv de nelegalitate prin includerea în valoarea consumului a valorii adaosurilor comerciale, fiind respectate prevederile normelor aprobate prin Ordinul MS nr. 75 din 30 ianuarie 2009 privind modul de calcul al prețurilor la medicamentele de uz uman.

În recursul incident al reclamantelor DAPP s-a menționat că au fost comunicate date eronate privind anumite medicamente ce nu au fost comercializate pe teritoriul României începând cu luna ianuarie 2012, fiind indicate aceste medicamente prin codurile W12320001, W42276001 și W42963001.

Din verificarea notificărilor pe care recurentele reclamante le-au contestat în cauză se observă că aceste coduri CIM sunt atribuite pentru un alt deținător de autorizație de punere pe piață a respectivelor medicamente, care însă nu a contestat respectivele valori comunicate, nefiind parte în litigiul pendinte.

Referitor la critica privind soluționarea capătului de cerere prin care reclamantele au solicitat primei instanțe obligarea CNAS la comunicarea datelor primare în baza cărora au fost determinate valorile vânzărilor trimestriale inserate în notificările a căror anulare s-a cerut, Înalta Curte reține că judecătorul fondului a apreciat corect caracterul acestei cereri ca fiind una de administrare probe, prin completarea dovezilor depuse la dosar cu alte înscrisuri care să susțină invocata nelegalitate a actelor administrative contestate.

Este evident că o astfel de cerere nu poate forma obiect al unei acțiuni judiciare, astfel că soluția primei instanțe va fi menținută și în calea de atac.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, fiind întemeiat motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ. pentru recursul declarat de pârâta CNAS și cel reglementat de art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ. pentru recursul incident al reclamantelor DAPP, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile formulate și va casa în parte sentința atacată, iar în rejudecare va dispune anularea în totalitate a notificărilor comunicate cu adresele nr. DG/1971 din 31 iulie 2012 și MS/FD/2375 din 31 octombrie 2012, precum și a celor emise în soluționarea contestațiilor administrativ jurisdicționale, menținând soluția primei instanțe asupra celui de-al doilea petit al acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamantele A. S.R.L., B., C., J., D., E. LTD, E. S.A., G. S.A., H., I. și de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 1022 din 26 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, rejudecând cauza:

Anulează în totalitate adresa din 31 iulie 2012 privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății pentru trimestrul II 2012 și valoarea vânzărilor individuale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, înregistrate în trimestrul II 2012, precum și adresa din 12 septembrie 2012 de soluționare a contestației.

Anulează în totalitate adresa din 31 octombrie 2012 privind comunicarea valorii vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății pentru trimestrul III 2012 și valoarea vânzărilor individuale de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, înregistrate în trimestrul III 2012, precum și adresa din 27 decembrie 2012 de soluționare a contestației.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2015.