ÎCCJ, Secția penală

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 72 din 26 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar nr. x/2017 s-au dispus următoarele:

"1. În temeiul art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. admite excepția nulității absolute a punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, încuviințate/prelungite prin:

- Încheierea penală nr. 116 din 17 august 2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2015;

- Încheierea penală nr. 122 din 14 septembrie 2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2015;

- Încheierea penală nr. 136 din 13 octombrie 2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2015;

- Încheierea penală nr. 19 din 3 februarie 2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2016;

- Încheierea penală nr. 39 din 4 martie 2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București în Dosarul nr. x/2016, și efectuate în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr. x, emis în faza de urmărire penală în data de 17 august 2015, ora 11:00; a Mandatului de supraveghere tehnică nr. x emis în faza de urmărire penală în data de 14 septembrie 2015, ora 12:00; a Mandatului de supraveghere tehnică nr. x emis în faza de urmărire penală în data de 13 octombrie 2015, ora 13:00; a Mandatului de supraveghere tehnică nr. x emis în faza de urmărire penală în data de 3 februarie 2016, ora 12:00 și a Mandatului de supraveghere tehnică nr. x emis în faza de urmărire penală în data de 4 martie 2016, ora 14:00, ce a fost invocată din oficiu și de către inc. A.

În temeiul art. 102 alin. (2) - (4) C. proc. pen. exclude din materialul probator toate procesele-verbale de consemnare a rezultatului activităților de supraveghere tehnică menționate anterior.

În conformitate cu Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018 a Curții Constituționale dispune îndepărtarea de la dosarul cauzei a acestor mijloace de probă și a suporturilor optice care conțin rezultatul măsurilor de supraveghere tehnică menționate, precum și eliminarea redării conținutului acestor mijloace de probă (excludere fizică) din toate actele procesuale.

În raport de dispozițiile art. 404 alin. (4) lit. (d C. proc. pen. dispune ridicarea măsurii asigurătorii dispuse prin ordonanța Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a corupției din data de 21 iunie 2017 cu privire la suma de 5.500 RON, aflată în contul x deschis la B. pe numele C.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției în data de 2 octombrie 2017 în Dosar penal nr. x/2015 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei A., acuzată de comiterea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare (punctul 3.1. din rechizitoriu) și a fost clasată cauza cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare față de C. (punctul 3.2. din prezentul rechizitoriu).

Ca situație de fapt s-a reținut că inculpata A. "în baza înțelegerii infracționale inițiate la data de 16 aprilie 2015 și perfectată la data de 23 iunie 2015, în perioada 19 august 2015 - 3 noiembrie 2015, cu ocazia a trei întâlniri ce au avut loc în biroul său, i-a dat lichidatorului C., în trei tranșe, suma de 5.500 RON (19 august 2015 - 2.000 RON, 16 septembrie 2015 - 1.750 RON și 3 noiembrie 2015 - 1.750 RON) pentru ca acesta, în exercitarea atribuțiilor de lichidator al debitoarei D. S.R.L. Târgu Mureș aflată în procedura de faliment în Dosarul nr. x/2013 pe rolul Tribunalului Specializat Mureș Falimente, să nu solicite atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului și să faciliteze vânzarea bunurilor debitoarei la prețuri sub valoarea de piață către alte firme din grupul controlat de administrator."

S-a evidențiat că procedura de cameră preliminară a fost parcursă la Curtea de apel Târgu Mureș, care, prin Încheierea penală nr. 37/CP din 7 decembrie 2017 a respins ca nefondate cererile și excepțiile formulate de inculpata A., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției în data de 2 octombrie 2017 în Dosar penal nr. x/2015, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală în cauză și s-a dispus începerea judecății față de inculpată pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, încheiere ce a rămas definitivă prin Încheierea penală nr. 48/CC din 18 ianuarie 2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

La instanța de fond au fost puse în discuție următoarele excepții invocate fie din oficiu de instanță fie de inculpata A.:

S-a solicitat, efect al constatării nulității absolute, excluderea de la dosarul cauzei a mijloacelor de probă constând în suporții optici care stochează rezultatele activităților de supraveghere tehnică dispuse în prezenta cauză, precum și a proceselor-verbale de redare a rezultatelor acestor activități precum și eliminarea fizică de la dosarul cauzei a acestor mijloace de probă.

Referitor la excepțiile invocate s-au evidențiat următoarele:

I. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției comunică prin Adresa nr. x/2015 comunică împrejurarea că:

"Până la data de 15 martie 2016, ora 0730, punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică constând în interceptarea comunicațiilor la distanță a fost făcută de către ofițeri de poliție judiciară din cadrul Serviciului Tehnic al Direcției Naționale Anticorupție, cu sprijinul strict de natură tehnică al Serviciului Român de Informații - U.M. 0894 București, prin intermediul căruia s-a realizat accesarea Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor. După publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016 și a Ordonanței de urgență nr. 6/2016, începând cu data de 17 martie 2016, ora 11:55, punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică constând în interceptarea-comunicațiilor la distanță, a fost făcută de către ofițeri de poliție judiciară din cadrul Serviciul Tehnic al Direcției Naționale Anticorupție, prin accesarea directă a Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor. (În intervalul 15 martie 2016, ora 0730 - 17 martie 2016, ora 11:55, măsurile de supraveghere tehnică constând în interceptarea comunicațiilor la distanță nu au fost puse în executare.

În concluzie, Direcția Națională Anticorupție menționează faptul că a recepționat prin propria structură semnalul de comunicații interceptat, acest lucru făcându-se până la data de 15 martie 2016 cu sprijinul tehnic al Serviciului Român de informații - U.M. X. București, iar ulterior în mod nemijlocit.

La solicitarea procurorului de caz, până la data de 14 martie 2016, Serviciul Român de Informații - U.M. Y. Mureș a avut calitatea de beneficiar secundar; ulterior acestei date Serviciul Român de Informații nu a mai avut calitatea de beneficiar.

În cauză, Serviciul Tehnic al Direcției Naționale Anticorupție a redat următoarele convorbiri (purtate în mediu ambiental):

a. convorbirile din datele de 28 aprilie 2015 și 23 iunie 2015, purtate între A. și C. (înregistrări care, potrivit adresei procurorului de caz, au fost puse la dispoziție de cel din urmă);

b. convorbirile din datele de 19 august 2015, 11 septembrie 2015, 16 septembrie 2015 și 3 noiembrie 2015, purtate între A. și C. (înregistrări care, potrivit adresei procurorului de caz, au fost efectuate de în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză; menționăm că aceste înregistrări nu au fost efectuate de către Serviciul Tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție)".

Am redat conținutul acestui document primit de la DNA-Structura Centrală deoarece în aliniatul precedent se observă lipsa menționării instituției care a efectuat interceptările în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză dar se specifică, ulterior, că aceste înregistrări nu au fost efectuate de către Serviciul Tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție

II. Răspunsul Serviciului Informațiilor Clasificate și de Centralizarea a Datelor privind Corupția (SICCDC), care a fost transmis cauzei împreună cu răspunsul precedent menționat la pct. I, este neconcludent și nu furnizează nicio minimă relație care să permită judecătorului să aprecieze asupra solicitărilor adresate structurii centrale a Direcției Naționale Anticorupție. Se arată că, pentru a furniza informațiile solicitate structurii centrale a DNA este necesară consultarea registrelor de evidența deținute de SICCDC, care au conținut clasificat corespunzător claselor și nivelurilor de secretizare conținute.

III. Răspunsul nr. x/2015 din 20 martie 2019 arată că DNA a redat convorbirile purtate în mediu ambiental din datele de 28 aprilie 2015 și 23 iunie 2015 purtate între A. și C. (înregistrări care, potrivit adresei procurorului de caz, au fost puse la dispoziție de cel din urmă).

Convorbirile din datele de 19 august 2015, 11 septembrie 2015, 16 septembrie 2015 și 3 noiembrie 2015, purtate între A. și C. (înregistrări care, potrivit adresei procurorului de caz, au fost efectuate de în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză; menționează că aceste înregistrări nu au fost efectuate de către Serviciul Tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție). Aceste convorbiri au fost redate în scris de ofițeri de poliție judiciară din cadrul Serviciului Tehnic, urmare solicitării în acest sens din partea procurorului care a instrumentat dosarul. Susțin că nu sunt în măsură să stabilească cine a realizat selecția acestor convorbiri (și folosesc termenul selecția între ghilimele), însă, în lipsa altor elemente, se deduce (arată DNA în răspunsul trimis Curții de apel).

Serviciul Român de Informații a transmis prin Adresa nr. x din 7 februarie 2019 faptul că în cadrul Dosarului penal nr. x/2015 al D.N.A.- Structura Centrală, SRI a acordat sprijin tehnic, prin punerea în aplicare a unor activități autorizate prin mandatele de supraveghere tehnică cu nr. x din 17 august 2015 (valabilitate 18 august 2015 - 16 septembrie 2015), nr. x din 14 septembrie 2015 (prelungire - valabilitate 17 septembrie 2015 - 16 octombrie 2015), nr. x din 13 octombrie 2015 (prelungire - valabilitate 17 octombrie 2015 - 15 noiembrie 2015), nr. x din 3 februarie 2016 (valabilitate 4 februarie 2016 - 4 martie 2016) și nr. x din 4 martie 2016 (valabilitate 5 martie 2016 - 3 aprilie 2016), aspect reiterat și în răspunsul nr. x din 15 martie 2019, aflat la filele x.

Rezultatele activităților de sprijin tehnic au fost comunicate D.N.A. - Structura centrală prin Adresele nr. x din 24 august 2015, nr. x din 16 septembrie 2015, nr. x din 18 septembrie 2015, nr. x din 17 noiembrie 2015, nr. x din 22 februarie 2016 și nr. x din 1 martie 2016, fiind transmise organului de urmărire penală 8 suporți optici conținând date și informații rezultate în urma punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică.

Precizează că SRI a acordat sprijin tehnic DNA - Structura Centrală, în cadrul Dosarului penal nr. x/2015, prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică anterior menționate, activitate ce era permisă de cadrul legal în vigoare la momentul respectiv, acesta abilitând instituția noastră să:

- dea curs dispozițiilor procurorului de a efectua punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, în calitate de "alt organ specializat al statului", autorizat să realizeze activități de supraveghere tehnică, potrivit dispozițiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. în vigoare (până la declararea neconstituțională a acestor dispoziții, de către CCR, prin Decizia nr. 51/2016).

Se comunică prin Adresa nr. x/15 martie 2019, aflată la filele x, că SRI a efectuat activități de redare a comunicațiilor pentru D.N.A. București în Dosarul penal nr. x/2015, notele de redare fiind transmise organului de urmărire penală, în format electronic, prin rețeaua Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor (Rețeaua CENIC).

De asemenea, se arată în adresa SRI că "Rezultatele activităților de sprijin tehnic au fost comunicate D.N.A. - Structura Centrală, prin Adresele nr. x din 24 august 2015, nr. x din 16 septembrie 2015, nr. x din 18 septembrie 2015, nr. x din 17 noiembrie 2015, nr. x din 22 februarie 2016 și nr. x din 1 martie 2016, fiind transmiși organului de urmărire penală 8 suporți optici conținând datele și informațiile rezultate în urma exploatării mandatelor de supraveghere tehnică." (Răspunsul SRI referitor la împrejurarea că au fost "transmiși organului de urmărire penală 8 suporturi optice conținând datele și informațiile rezultate în urma exploatării mandatelor de supraveghere tehnică" a determinat instanța de judecată să solicite comunicarea de către DNA - Structura Centrală a "înregistrărilor audio-video integrale, efectuate în legătură cu inc. A." (dispusă în ședința din 5 aprilie 2019, la fila x/verso, pct. VI dispozitiv încheiere). Răspunsul acuzării se află la dosar curte de apel, este că la urma Dosarului penal nr. x/2015, existentă la Direcția Națională Anticorupție, au fost identificate un total de 5 (cinci) suporturi optice, pe care i-au înaintat Curții de apel, iar pe suporturile optice sigilate sunt stocate înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate în mediul ambiental între numiții C. și A., interceptate în baza Mandatelor de supraveghere tehnică nr. x din 17 august 2015, nr. x din 14 septembrie 2015 și x din 13 octombrie 2015, dispuse prin încheierile emise de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București).

Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul Serviciului Român de Informații deține și administrează infrastructura tehnică destinată interceptării și înregistrării comunicațiilor electronice, unică la nivel național. Drept urmare, pentru recepționarea semnalului de comunicații interceptat în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză, au fost folosite sistemele tehnice administrate de Serviciul Român de Informații prin intermediul Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor.

Art. 33 din Protocolul de colaborare din nr. 750 din 4 februarie 2009 prevede procedura administrativă prin care actul de autorizare, emis conform legii, era pus în executare de către Serviciul Român de Informații.

Pentru lămurirea sintagmei "a efectuat activități de redare a comunicațiilor", utilizată de SRI în documentul anterior menționat s-au solicitat detalii acestei instituții, care, prin Adresa nr. x din 13 mai 2019, a comunicat faptul că activitățile de redare constau în transcrierea convorbirilor interceptate în baza actelor de autorizare obținute de organele de urmărire penală, Serviciul Român de Informații efectuând activitatea de redare doar dacă unitatea de parchet beneficiară solicita expres ca această activitate să fie realizată de instituția SRI.

Sintagma "notele de redare transmise în format electronic" (...) semnifică faptul că redările în cauză, rezultate ca urmare a punerii în exploatare a mandatelor de supraveghere tehnică, au fost comunicate direct beneficiarului prin intermediul unor suporți optici (DVD) puși la dispoziție de organele de urmărire penală și transmiși cu adrese clasificate "Secret de Serviciu", respectiv Adresele cu nr. x din 24 august 2015, nr. x din 16 septembrie 2015, nr. x din 18 septembrie 2015, nr. x din 17 noiembrie 2015, nr. x din 18 februarie 2016 și nr. x din 26 februarie 2016.

Au specificat expres că nu dețin conținutul notelor de redare și suporții optici, care se regăsesc la nivelul unității de parchet destinatare, respectiv Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală.

Curtea de apel a relevat faptul că cele două instituții (Serviciul Român de Informații și Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală) folosesc în răspunsurile transmise o serie de termeni tehnici, ce se impun a fi structurați în continuare pentru evitarea unor confuzii de termeni și exprimare:

- "beneficiar" și "beneficiar secundar" -menționat de Direcția Națională Anticorupție în adresa nr. x/2015 și de Serviciul Român de Informații în Adresa nr. x din 13 mai 2019 = "Persoană, colectivitate sau instituție care are un folos din ceva./Destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii." (dex);

- " sprijin tehnic" - sintagmă menționată de Direcția Națională Anticorupție în Adresa nr. x/2015 și de Serviciul Român de Informații în Adresele nr. x din 7 februarie 2019 și nr. y din 15 martie 2019 = "sprijin s. n. 1. Ceea ce servește să susțină, să sprijine (1), să prindă ceva (ca să nu cadă). 2. Fig. Ajutor, asistență, ocrotire. ? (Concr.) Susținător, ocrotitor, sprijinitor (dex);

- "punerii în exploatare a mandatelor de supraveghere tehnică"- sintagmă menționată de Serviciul Român de Informații în Adresele nr. x din 13 mai 2019, nr. y din 13 mai 2019;

- " activități de redare" - sintagmă menționată de Serviciul Român de Informații în Adresele nr. x din 15 martie 2019, aflată la filele x, și nr. 152191 din 13 mai 2019 -sintagmă explicată de însăși instituția care a folosit termenii;

- " note de redare"- sintagmă menționată de Serviciul Român de Informații în adresele Adresa nr. x din 15 martie 2019, aflată la filele x și nr. 152191 din 13 mai 2019, explicată conform mențiunilor anterioare.

Termenii și limitele interpretării acestora au fost lămuriți de către instituțiile menționate anterior și au permis CONCLUZIONAREA FAPTULUI CĂ: Serviciul Român de Informații a dat curs dispozițiilor procurorului de a efectua punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică și a acordat sprijin tehnic, prin punerea în aplicare a unor activități autorizate prin Mandatele de supraveghere tehnică cu nr. x din 17 august 2015 (valabilitate 18 august 2015 - 16 septembrie 2015), nr. x din 14 septembrie 2015 (prelungire - valabilitate 17 septembrie 2015 - 16 octombrie 2015), nr. x din 13 octombrie 2015 (prelungire - valabilitate 17 octombrie 2015 - 15 noiembrie 2015), nr. x din 3 februarie 2016 (valabilitate 4 februarie 2016 - 4 martie 2016) și nr. x din 4 martie 2016 (valabilitate 5 martie 2016 - 3 aprilie 2016).

Rezultatele activităților de sprijin tehnic au fost comunicate de către Serviciul Român de Informații D.N.A. - Structura Centrală, prin Adresele nr. x din 24 august 2015, nr. x din 16 septembrie 2015, nr. x din 18 septembrie 2015, nr. x din 17 noiembrie 2015, nr. x din 22 februarie 2016 și nr. x din 1 martie 2016, fiind transmiși organului de urmărire penală 8 (opt) suporturi optice conținând datele și informațiile rezultate în urma exploatării mandatelor de supraveghere tehnică.

(N.I.-DNA-Structura Centrală a identificat un total de 5 (cinci) suporturi optice, pe care i-au înaintat Curții de apel, iar pe suporturile optice sigilate sunt stocate înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate în mediul ambiental între numiții C. și A., interceptate în baza Mandatelor de supraveghere tehnică nr. x din 17 august 2015, nr. x din 14 septembrie 2015 și nr. x din 13 octombrie 2015.

În adresa transmisă Curții de apel Alba Iulia ulterior strămutării dosarului penal, sunt menționate 7 (șapte) suporturi optice și un suport optic tip DVD-R, cu mențiunile de pe adresa aflată la fila x în vol. I al Curții de Apel).

Direcția Națională Anticorupție a susținut că a recepționat prin propria structură semnalul de comunicații interceptat, acest lucru făcându-se până la data de 15 martie 2016 cu sprijinul tehnic al Serviciului Român de informații - U.M. X. București, iar ulterior în mod nemijlocit.

La solicitarea procurorului de caz, până la data de 14 martie 2016, Serviciul Român de Informații - U.M. Y. Mureș a avut calitatea de beneficiar secundar; ulterior acestei date Serviciul Român de Informații nu a mai avut calitatea de beneficiar.

Convorbirile din datele de 19 august 2015, 11 septembrie 2015, 16 septembrie 2015 și 3 noiembrie 2015, purtate între A. și C. (înregistrări care, potrivit adresei procurorului de caz, au fost efectuate de în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză; menționăm că aceste înregistrări nu au fost efectuate de către Serviciul Tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție).

Serviciul Român de Informații a efectuat activități de redare a comunicațiilor pentru D.N.A. București în dosarul penal nr. x din 2015, notele de redare fiind transmise organului de urmărire penală, în format electronic, prin rețeaua Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor (Rețeaua CENIC).

Centrul Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul Serviciului Român de Informații deține și administrează infrastructura tehnică destinată interceptării și înregistrării comunicațiilor electronice, unică la nivel național. Drept urmare, pentru recepționarea semnalului de comunicații interceptat în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză, au fost folosite sistemele tehnice administrate de Serviciul Român de Informații prin intermediul Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor.

Art. 33 din Protocolul de colaborare din nr. 750 din 4 februarie 2009 prevede procedura administrativă prin care actul de autorizare, emis conform legii, era pus în executare de către Serviciul Român de Informații.

Activitățile de redare constau în transcrierea convorbirilor interceptate în baza actelor de autorizare obținute de organele de urmărire penală, Serviciul Român de Informații efectuând activitatea de redare doar dacă unitatea de parchet beneficiară solicita expres ca această activitate să fie realizată de instituția SRI.

Sintagma "notele de redare transmise în format electronic" (…) semnifică faptul că redările în cauză, rezultate ca urmare a punerii în exploatare a mandatelor de supraveghere tehnică, au fost comunicate direct beneficiarului prin intermediul unor suporți optici (DVD) puși la dispoziție de organele de urmărire penală și transmiși cu adrese clasificate "Secret de Serviciu", respectiv Adresele cu nr. x din 24 august 2015, nr. x din 16 septembrie 2015, nr. x din 18 septembrie 2015, nr. x din 17 noiembrie 2015, nr. x din 18 februarie 2016 și nr. x din 26 februarie 2016.

S-a arătat că acuzarea nu a confirmat în niciun moment aspectele despre care instanța de judecată a fost informată de către Serviciul Român de Informații dar nu a negat sau combătut oficial conținutul acestor documente, astfel încât s-a apreciat că nu există motive justificate obiectiv pentru a înlătura aceste informații din ansamblul probator. Totodată, deși i s-au transmis aceleași întrebări ca și Serviciului Român de Informații, DNA - Structura Centrală nu a furnizat la solicitarea instanței de judecată datele care i-au fost solicitate, exceptând răspunsul parțial transmis prin Adresa nr. x din 2015 din 21 martie 2019.

Ce relevă acuzarea în răspunsurile transmise este: Convorbirile din datele de 19 august 2015, 11 septembrie 2015, 16 septembrie 2015 și 3 noiembrie 2015, purtate între A. și C. (înregistrări care, potrivit adresei procurorului de caz, n-au transmis-o și instanței de judecată, au fost efectuate în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză; menționează că aceste înregistrări nu au fost efectuate de către Serviciul Tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție) și susțin procurorii au fost redate în scris de ofițeri de poliție judiciară din cadrul Serviciului Tehnic, sens în care au transmis o copie cu mențiunea conformității cu originalul a Ordonanței procurorului nr. 582/P/2015 din 20 iunie 2017, prin care s-a dispus delegarea unui ofițer de poliție judiciară din cadrul DNA în vederea redării comunicărilor purtate în mediul ambiental la data de 12 noiembrie 2015, între A. și C., interceptate și înregistrate în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr. x din 13 octombrie 2015 și o copie în conformitate cu originalul Procesului-verbal de redare nr. x din P/2015 din 21 iunie 2017(ce conține redarea comunicărilor purtate în mediu ambiental la data de 12 noiembrie 2015 între A. și C., ce au fost identificate la urma dosarului nr. x din 2015 .

S-a evidențiat că, având în vedere adresele nr. x emisă la data de 7 februarie 2019 de către Serviciul Român de Informații - U.M. Z. București, nr. 92961 emisă la data de 15 martie 2019 de către Serviciul Român de Informații - U.M. Z. București, nr. 152191 emisă la data de 13 mai 2019 de către Serviciul Român de Informații - U.M. Z. București, nr. 606/II/I/2015 emisă la data de 11 ianuarie 2019 de către Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției, nr. 582/P/2015 emisă la data de 19 aprilie 2019 de către Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției, s-a invocat excepția nulității absolute, prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. a punerii în executare: a Mandatului de supraveghere tehnică nr. x emis în faza de urmărire penală în data de 17 august 2015, ora 11:00 în baza Încheierii penale nr. 116 din 17 august 2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București în Dosarul nr. x din 2015; a Mandatului de supraveghere tehnică nr. x emis în faza de urmărire penală în data de 14 septembrie 2015, ora 12:00 în baza Încheierii penale nr. 122 din 14 septembrie 2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București în Dosarul nr. x din 2015; a Mandatului de supraveghere tehnică nr. x emis în faza de urmărire penală în data de 13 octombrie 2015, ora 13:00 în baza Încheierii penale nr. 136 din 13 octombrie 2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București în Dosarul nr. x din 2015; a Mandatului de supraveghere tehnică nr. x emis în faza de urmărire penală în data de 3 februarie 2016, ora 12:00 în baza Încheierii penale nr. 19 din 3 februarie 2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București în Dosarul nr. x din 2016, a Mandatului de supraveghere tehnică nr. x emis în faza de urmărire penală în data de 4 martie 2016, ora 14:00 în baza Încheierii penale nr. 39 din 4 martie 2016 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București în Dosarul nr. x din 2016, care s-au materializat în interceptarea convorbirilor sub toate aspectele în sensul autorizat de judecătorul de drepturi și libertăți în încheierile penale și în mandatele de supraveghere tehnică indicate anterior; excepția nulității absolute a proceselor-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor ambientale ce au avut loc între A. și C. (cu referire la convorbiri, întâlniri, ș.a.) și a tuturor activităților de supraveghere tehnică autorizate și efectuate în baza mandatelor de supraveghere tehnică menționate anterior, în sensul și limitele prevăzute de Decizia nr. 302 din 4 mai 2017 a Curții Constituționale.

Inculpata A. a susținut excepția nulității absolute a punerii în executare a mandatelor de supraveghere, constatarea nulității absolute a procedeului probator al interceptării dispusă în prezenta cauză în faza de urmărire penală, autorizate prin încheierile Curții de Apel București nr. x din 17 august 2015, nr. x din 14 septembrie 2015, nr. x din 13 octombrie 2015, nr. x din 3 februarie 2016 și nr. x din 4 martie 2016, precum și a mijloacelor de probă constând în suporții optici care stochează rezultatele activităților de supraveghere tehnică dispuse în prezenta cauză, precum și a proceselor-verbale de redare a rezultatelor acestor activități întrucât au fost administrate de către un organ lipsit de competență materială sau funcțională; a tuturor proceselor-verbale de consemnare a rezultatelor activităților de supraveghere tehnică autorizate prin Mandatele de supraveghere tehnică: nr. x din 17 august 2015, nr. x din 14 septembrie 2015, nr. x din 13 octombrie 2015, nr. x din 3 februarie 2016 și nr. x din 4 martie ca și mijloace de proba din dosarul cauzei.

A solicitat, efect al constatării nulității absolute, excluderea de la dosarul cauzei a mijloacelor de probă constând în suporții optici care stochează rezultatele activităților de supraveghere tehnică dispuse în prezenta cauză, precum și a proceselor-verbale de redare a rezultatelor acestor activități precum și eliminarea fizică de la dosarul cauzei a acestor mijloace de probă.

S-a constatat în raport de conținutul răspunsurilor primite de la cele două instituții (Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Corupției și Serviciul Român de Informații), că toate măsurile de supraveghere din prezenta cauză au fost puse în executare cu suportul tehnic al Serviciului de Informații, care a asigurat infrastructura necesară punerii în aplicare a respectivelor măsuri de supraveghere tehnică, ceea ce echivalează cu implicarea Serviciului Român de Informații în activitatea de cercetare penală, respectiv în obținerea probelor prin procedeul probatoriu de interceptare și înregistrare a convorbirilor/comunicărilor telefonice și în mediul ambiental. Mai mult, Serviciul Român de Informații a pus la dispoziție procurorilor transcrierea convorbirilor interceptate în baza actelor de autorizare obținute de organele de urmărire penală, prin intermediul unor suporți optici (DVD) puși la dispoziția organelor de urmărire penală și transmiși cu adrese clasificate "Secret de Serviciu"/prin rețeaua Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor (Rețeaua CENIC).

Au fost redate ambele variante din răspunsurile Serviciului Român de Informații deoarece sunt fundamental diferite, dar se completează și echivalează cu folosirea ambelor variante de comunicare cu unitatea de parchet. În niciun moment DNA nu a recunoscut aceste împrejurări care echivalează cu efectuarea de acte de cercetare penală de către un organ ce nu are atribuții legale potrivit legii.

În ciuda relațiilor minimale puse la dispoziția instanței de judecată de către DNA-Structura centrală, aceasta menționează expres că, convorbirile din datele de 19 august 2015, 11 septembrie 2015, 16 septembrie 2015 și 3 noiembrie 2015, purtate între A. și C. că ceste înregistrări nu au fost efectuate de către Serviciul Tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție).

Nici convorbirea din 12 noiembrie 2015 între A. și C., interceptată și înregistrată în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr. x din 13 octombrie 2015 nu poate fi apreciată ca legal obținută, pe de o parte pentru că adresele Serviciului Român de Informații sunt clare sub aspectul măsurilor de supraveghere care au fost puse în executare cu suportul său tehnic iar împrejurarea dispunerii de către procurorul de caz prin Ordonanța nr. 582/P/2015 din 20 iunie 2017 a obligației de redare a comunicărilor purtate în mediul ambiental la data de 12 noiembrie 201 de către ofițeri de poliție judiciară din cadrul Serviciului Tehnic, nu poate acoperi nelegalitatea obținerii probelor, pe fondul răspunsurilor date de Serviciul Român de Informații și al aprecierii că organele de urmărire penală dețineau deja transcrierea convorbirilor purtate de inculpată primite de la Serviciul Român de Informații, actele procesuale de transcriere/redare efectuate ulterior datei de 17 martie 2016 având caracter pro causa.

DNA recunoaște faptul că au beneficiat de suportul tehnic al Serviciului Român de Informații cu nuanțările efectuate în răspunsurile transmise instanței de judecată și în contextul redat anterior.

Potrivit jurisprudenței deja consolidate, încălcarea dispozițiilor privind competența de punere în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, inclusiv din punct de vedere al concursului tehnic realizat de alte organe specializate, se sancționează cu nulitate absolută, iar Decizia Curții Constituționale nr. 51/2016 poate fi invocată în condițiile art. 281 C. proc. pen., care reglementează nulitățile absolute.

Conform prevederilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen." Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției ori de alte organe specializate ale statului." De asemenea, se reține că, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curții Constituționale (publicată în M.Of. nr. 190 din 14 martie 2016) s-a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul art. 142 alin. (1) C. proc. pen. este neconstituțională.

Punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică din prezenta cauză s-a efectuat în circumstanțe în care dispoziția care menționa "ori de alte organe specializate ale statului" a fost apreciată ca atribuind Serviciului român de informații abilitatea de efectuare a actelor de urmărire penală la solicitarea procurorilor de caz (cum subliniază acest serviciu în corespondența comunicată Curții de apel), ceea ce excede dispozițiilor Legii speciale nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, respectiv competențelor.

Problema se pune nu numai din perspectiva caracterului de normă generală a dispoziției procesual penale cuprinsă în C. proc. pen., care nu își găsește corespondența în norma specială (Legea organică de constituire și funcționare a Serviciului român de informații nr. 51/1991), ci și în completarea printr-o normă cu grad subsecvent celei pe care îl are o lege a cadrului legal prin încheierea protocoalelor de colaborare între unitățile de parchet și serviciul român de informații.

Mandatele de supraveghere din prezenta cauză au fost emise și puse în executare înainte de publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016 (publicată în M.Of. nr. 190 din 14 martie 2016). Din punct de vedere al efectelor acestei decizii a instanței de contencios administrativ ea se aplică și măsurilor de supraveghere tehnică dispuse la data publicării acesteia în M.Of și puse deja în executare.

Explicația acuzării în sensul că ajutorul oferit de Serviciul Român de Informații a avut caracter pur tehnic doar presupunând, până la data de 15 martie 2016, recepționarea semnalului de comunicații prin intermediul Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor, ofițerii poliției judiciare din cadrul ST ai DNA interceptând comunicațiile la distanță, este respinsă ca nefondată raportat la calitatea de beneficiar și intermediar al acestor demersuri de culegere de probe, care a comunicat instanței actele efectiv executate, ce țin de interceptarea și înregistrarea convorbirilor/comunicațiilor telefonice și în mediu ambiental.

Rolul și atribuțiile Serviciului Român de Informații se limitează la dispozițiile Legii nr. 51/1991 și nu la implicarea sa în efectuarea de acte de cercetare penală, prin obținerea probelor prin procedeul probatoriu de interceptare și înregistrare a convorbirilor/comunicațiilor telefonice și în mediu ambiental.

Menționează Curtea Constituțională, în paragraful 20 al Deciziei nr. 383/2015, publicată în M.OF. nr. 535 din 17 iulie 2015, că legea procesual penală delimitează conceptual cele trei noțiuni: probă, mijloc de probă și procedeu probatoriu. Cu toate că, deseori, în limbajul juridic curent noțiunea de probă, în sens larg, include atât proba propriu-zisă, cât și mijlocul de probă, sub aspect tehnic procesual, cele două noțiuni au conținuturi și sensuri distincte. Astfel, probele sunt elemente de fapt, în timp ce mijloacele de probă sunt modalități legale folosite pentru dovedirea elementelor de fapt. De asemenea, trebuie subliniată diferența între mijloacele de probă și procedeele probatorii, noțiuni aflate într-o relație etiologică. Arată, în continuarea demersului său explicativ că Curtea constată că o probă nu poate fi obținută nelegal decât dacă mijlocul de probă și/sau procedeul probatoriu prin care este obținută este nelegal, aceasta presupunând nelegalitatea dispunerii, autorizării sau administrării probei și că nelegalitatea acestora este sancționată prin aplicarea regimului nulității absolute sau relative.

Prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, s-a reținut că realizarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator, cu încălcarea condițiilor legale prevăzute la art. 138 - 146 din C. proc. pen., inclusiv a celor referitoare la organele abilitate să pună în executare mandatul de supraveghere, are ca efect nulitatea probelor astfel obținute și, în consecință, imposibilitatea folosirii lor în procesul penal, conform art. 102 alin. (3) din C. proc. pen.

Activitatea de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică prevăzută la art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este realizată prin acte procesuale/procedurale (paragr. 33). Actele îndeplinite de organele prevăzute la art. 142 alin. (1) teza a II-a din C. proc. pen. reprezintă procedee probatorii care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activității de supraveghere tehnică, ce constituie un mijloc de probă. Pentru aceste motive, organele care pot participa la realizarea acestora sunt numai organele de urmărire penală. Acestea din urmă sunt cele enumerate la art. 55 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv procurorul, organele de cercetare penală ale poliției judiciare și organele de cercetare penală speciale.

Referitor la asigurarea suportului tehnic pentru realizarea activității de supraveghere tehnică, sunt obligate să colaboreze cu organele de urmărire penală, la punerea în executare a mandatului de supraveghere, persoanele prevăzute la art. 142 alin. (2) din C. proc. pen., iar acestea sunt specificate în mod clar și neechivoc în cuprinsul dispoziției legale anterior referite, prin sintagma "furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului sau de orice tip de comunicare ori de servicii financiare".

Practic, legalitatea punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică are legătură directa cu procedeul probatoriu, astfel cum acesta este definit prin dispozițiile art. 97 alin. (3) C. proc. pen. și, implicit, produce efecte asupra validității intrinseci a probei însăși, astfel obținute. În raport de aceste împrejurări, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. este neconstituțională.

Raportat la conținutul Deciziei nr. x din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial 566 din 17 iulie 2017, nerespectarea dispozițiilor de competență a organului de urmărire penală este sancționată cu nulitatea absolută, efectele fiind cele reglementate în art. 281 C. proc. pen. În consecință, punerea în executare a măsurilor de supraveghere pe baza dispozițiilor art. 142 alin. (1) C. proc. pen. de către alte organe decât procurorul sau organele de cercetare penală ale poliției judiciare atrage nulitatea absolută a actelor astfel efectuate, prin aplicarea dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în forma stabilită prin decizia instanței de contencios constituțional.

Constatând nulitatea absolută a procedeului probator, s-a constatat și nulitatea probelor obținute prin folosirea unui procedeu probator nelegal (autorizate prin Mandatele de supraveghere tehnică nr. x din 17 august 2015, nr. x din 14 septembrie 2015, nr. x din 13 octombrie 2015, nr. x din 3 februarie 2016 și nr. x din 4 martie 2016), potrivit dispozițiilor art. 102 alin. (2) - (4) C. proc. pen. și, implicit, excluderea din materialul probator a tuturor proceselor-verbale de consemnare a rezultatelor activităților de supraveghere tehnică menționate anterior, efect al Deciziei nr. 22/2018 (publicată în M.Of. nr. 177 din 26 februarie 2018), pentru a se asigura în mod efectiv prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil persoanei inculpate în prezenta cauză (paragr. 24 din decizia invocată).

A fost evidențiat și analizat materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.

Astfel s-a evidențiat că a fost audiat în calitate de martor numitul C., propus de acuzare.

S-a arătat că declarația acestui martor apare ca singulară în raport de lipsa unor dovezi sustenabile, legal administrate, cu care să fie coroborate informațiile puse la dispoziție de acesta. S-a arătat că s-a constatat contrarietatea între susținerile acestuia și starea de fapt rezultată din acte și fapte reținute de judecătorul sindic în dosarul de insolvență, pe de o parte, dispoziția legală invocată de martor și conținutul efectiv al legii, pe de altă parte, dar și împrejurarea că aspectele susținute nu sunt fundamentate de norme juridice speciale.

Acest ultim aspect a format instanței convingerea intenției martorului de a preconstitui probe prin eludarea legii care-l obligă pe lichidator să aducă la cunoștința judecătorului sindic și comitetului creditorilor constatările sale, deși legea insolvenței prevede atribuțiile lichidatorului și modul de operare al acestuia în procedura falimentului.

Instanța de fond a exclus varianta acuzării care, în demersul său, a apreciat că înregistrările audio efectuate de martorul-denunțător au calitatea de probe în procesul penal pentru următoarele considerente:

S-a arătat că la solicitarea instanței s-a depus la dosar suportul original primit de la martorul-denunțător în data de 12 august 2015, respectiv "un suport optic tip DVD+R, marca x, cu seriile x și x, având mențiunea olografă "148", cu culoare neagră, cu privire la care a declarat că, ar conține înregistrări ale unor convorbiri purtate de acesta în mediu ambiental în datele de 28 aprilie 2015 și 23 iunie 2015 cu numita A., avocat în cadrul Baroului Mureș, în legătură cu faptele care fac obiectul cauzei. Suportul optic predat a fost datat 12 august 2015 și semnat spre neschimbare de către C., fiind atașat procesului-verbal întocmit."

Martorul însuși a declarat instanței la termenul din 21 septembrie 2019 că s-a hotărât să se protejeze și să înregistreze întâlnirile pe care le aveam cu inculpata și, din proprie inițiativă, a înregistrat întâlnirea avută la E. cu ocazia preluării documentelor firmei și întâlnirea din 23 iunie care a fost anterioară formulării denunțului. S-a arătat că martorul s-a protejat astfel deoarece are și calitatea de detectiv particular, acesta fiind motivul pentru care în declarația sa de la urmărire penală se face mențiune că a hotărât ca următoarele discuții pe care le va avea cu avocata să le înregistrez."

De asemenea, la întrebarea apărării: "Unde se regăsesc suporții originali ai primelor două înregistrări efectuate de dumneavoastră din inițiativa dumneavoastră?, răspunsul martorului a fost:

"Am efectuat înregistrările cu un reportofon, apoi am salvat înregistrările pe două CD-uri și am șters din memoria reportofonului înregistrările. Consider că din momentul în care am predat CD-ul DNA, am predat și probele. Eu am apreciat că nu constituie probe ci doar începutul unei probe."

Martorul este ambiguu în teoria avansată; pe de o parte, susține că a salvat înregistrările pe două suporturi optice numite de el CD-uri iar, pe de altă parte a predat un singur suport optic organelor de cercetare penală. Evaluează de plano caracterul înregistrărilor efectuate și, totuși, nu le depune odată cu denunțul! Mai mult, nici nu le menționează în conținutul denunțului, deși, s-ar presupune că le avea la acea dată!

La solicitarea Curții de apel, DNA a transmis cu adresa din 21 martir 2019, un singur suport optic tip DVD+R, care este suportul predat de martorul-denunțător.

S-a apreciat că lipsa suportului original cu care martorul a efectuat înregistrările (un reportofon) nu permite verificarea înregistrărilor depuse de martor și analizarea caracterului original și al continuității convorbirilor.

Inclusiv exprimarea existenței a două suporturi optice, și nu a unuia singur, cu alt format decât cel primit de la DNA (CD/DVD) nu este justificată nici de acuzare și nu poate fi acceptată ca eroare materială de exprimare a martorului, date fiind cunoștințele juridice pe care martorul denunțător le are (susține în declarație că este jurist de meserie) și specializările acestuia (inclusiv de detectiv particular).

S-a evidențiat că depunerea înregistrării (în 12 august 2015) la o diferență temporală apreciabilă de momentul efectuării înregistrărilor (28 aprilie 2015 și 23 iunie 2015) dar și al efectuării denunțului (30 iunie 2015) apare ca nejustificată și raportat la data când susține acesta că a acceptat formal să formuleze denunț (30 iunie 2015) date fiind explicațiile punctuale oferite atât în declarația de la urmărire penală cât și instanței, din care rezultă că deținea aceste înregistrări la momentul efectuării denunțului: " Înainte de a formula denunțul și după prima întâlnire la care doamna mi-a sugerat colaborarea la care m-am referit la începutul declarației, m-am hotărât să mă protejez și să înregistrez întâlnirile pe care le aveam cu aceasta și din proprie inițiativă am înregistrat întâlnirea avută la E. cu ocazia preluării documentelor firmei și întâlnirea din 23 iunie cu dna avocat care a fost anterioară formulării denunțului" (extras din declarația dată în instanță). Din datele informatice rezultate de pe suportul transmis de DNA rezultă că la data denunțului acesta deja inscripționase înregistrările pe suportul optic de tip DVD, astfel încât nu există nicio explicație rezonabilă sau care să rezulte din actele dosarului, pentru care martorul-denunțător a pus la dispoziția organelor de anchetă acest suport optic la aproape trei luni de la data inscripționării (ultima inscripționare pe suportul optic intitulată 23 iunie 2015, fiind creată în 24 iunie 2015);

S-a reliefat că împrejurarea că în denunțul