Stanescu împotriva României

Secțiunea a treia Cerere nr. 7101/04 prezentată de Gheorghe STANESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 16 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 14 noiembrie 2003, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Reclamantul, dl Gheorghe Stanescu, este un resortisant român, născut în 1935 și rezident în Ployești.

El este reprezentat în fața Curții de către domnul Luminita Culinaru, avocat în Slobozia. Guvernul român ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 iunie 2003, reclamantul și cei doi frați ai săi au introdus, în fața Tribunalului de Primă Instanță din Slobozia, o acțiune împotriva societății C.C. de a obliga această societate să le plătească valoarea de 5 200 kg de grâu reprezentând prețul pentru anii 2002 și 2003 din contractul de închidere. Tribunalul a constatat că acțiunea era scutită de taxa de timbru. Pe fond, el a respins acțiunea din cauza calamităților agricole din ultimii doi ani, ceea ce, conform contractului de închidere, reprezenta un caz de forță majoră care exonera societatea de orice răspundere.

Recurentul a introdus o acțiune împotriva acestei hotărâri. Tribunalul județean d.Ialomița a solicitat reclamantului plata dreptului de timbru aferent hotărârii în fața primei instanțe și în fața instanței de apel, respectiv 3 2331 000 de lei românești (ROL) și, respectiv, 1 615 500 ROL, precum și plata timbrului judiciar de 60 La 18 septembrie 2003, reclamantul a informat instanța că, în opinia sa, era scutit de plată și a susținut că instanțele au considerat deja că acțiuni similare anterioare erau scutite de taxa de timbru. Cu toate acestea, printr-o hotărâre definitivă din 6 octombrie 2003, tribunalul departamental a anulat recursul reclamantului.

Invocând articolele 6 și 13 din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1, recurentul se plângea de respingerea de către tribunalul departamental din Ialomița, prin necunoașterea previziunilor legislative naționale privind scutirea de la plata taxei de timbru, a acțiunii sale de condamnare a pârâtului la plata daunelor-interese în temeiul contractului de închidere pe care îl încheiaseră. ÎN SPECIAL Cu r ț ii a arătat că nu mai este necesar să se examineze obiec ț ii reclamantului din următoarele motive. Prin scrisoarea din 1 iunie 2008, reclamantul a informat grefa că nu mai dorește să-și mențină cererea în f a ț a Cu r ț ii. Această scrisoare a fost adusă la cunoștința guvernului pârât, care, printr-o scrisoare datată 1 În aprilie 2008, Curtea a precizat că nu se opune ca Curtea să șteargă cererea de rol, ignorând nici un motiv care impune continuarea examinării sale.

În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu intenționează să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că … Premier Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 7101/04 présentée par Gheorghe STANESCU contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 16 septembrie 2008 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, juges, et de Santiago Quesada, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 14 novembre 2003, Vu la décision de la Cour d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Gheorghe Stanescu, est un ressortissant roumain, né en 1935 et résidant à Ploiești.

Il est représenté devant la Cour par M e Luminita Ciulinaru, avocate à Slobozia. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 17 juin 2003, le requérant et ses deux frères introduisirent, devant le tribunal de première instance de Slobozia, une action contre la société C.C. visant à obliger cette société à leur payer la valeur de 5 200 kilogrammes de blé représentant le prix pour les années 2002 et 2003 du contrat de fermage. Le tribunal constata que l’action était exonérée du droit de timbre. Sur le fond, il rejeta l’action en raison des calamités agricoles des deux dernières années, ce qui représentait, selon le contrat de fermage, un cas de force majeure exonérant la société de toute responsabilité.

Le requérant introduisit un recours contre ce jugement. Le tribunal départemental d’Ialomița exigea de la part du requérant le paiement du droit de timbre afférent au jugement devant la première instance et devant la juridiction de recours, respectivement 3 231 000 anciens lei roumains (ROL) et 1 615 500 ROL ainsi que le paiement du timbre judiciaire de 60 000 ROL. Le 18 septembre 2003, le requérant informa le tribunal qu’à son avis il était exempté du paiement. Il fit valoir que les tribunaux avaient déjà considéré que des actions similaires précédentes étaient exonérées du droit de timbre. Cependant, par un arrêt définitif du 6 octobre 2003, le tribunal départemental annula comme non timbré le recours du requérant.

GRIEFS Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention et 1 du Protocole n o 1, le requérant se plaignait du rejet par le tribunal départemental de Ialomița, en méconnaissance des prévisions législatives nationales sur l’exonération du droit de timbre, de son action visant à faire condamner la partie défenderesse au paiement des dommages-intérêts en vertu du contrat de fermage qu’ils avaient conclu. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a plus lieu d’examiner les griefs du requérant pour les motifs suivants. Par un courrier du 1 er juin 2008, le requérant a informé le greffe qu’il ne souhaitait plus maintenir sa requête devant la Cour. Cette lettre a été portée à la connaissance du Gouvernement défendeur, qui, par une lettre datée du 1 er avril 2008, a indiqué qu’il ne s’opposait pas à ce que la Cour raye la requête du rôle, n’y voyant aucun motif qui exige la poursuite de son examen.

A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Santiago Quesada Josep Casadevall Greffier Président