CtEDO 16.09.2008 Auto

NIKOVA ET KANEV c. BULGARIE

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
16.09.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
NIKOVA ET KANEV c. BULGARIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4434/05 prezentate de Lozka Yordanova NIKOVA și Kaloyan KANEV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află la 16 septembrie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre; Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 ianuarie 2005, După ce a deliberat, face următoarea decizie FAPT Reclamanții, mamă și fiu, sunt resortisanți bulgari. Dl Lozka Yordanova Nikova s-a născut în 1951 și locuiește în Stara Zagora. Dl Kaloyan Kanev s-a născut în 1982 și locuiește în Arlington, SUA. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura de împărțire judiciară La 8 august 1991, fostul soț al recurentei a înaintat Tribunalului de District (Районен съд) de Stara Zagora o cerere de partajare judiciară a unui apartament care a fost achiziționat de cuplu în cursul căsătoriei și din care a fost acordată reclamantei prin hotărârea de divorț, precum și a unui vehicul și a altor bunuri mobile. Această procedură a fost încheiată la o dată nespecificată pentru necompamentarea părții solicitante. La 18 ianuarie 1995, fostul soț al recurentei a înaintat o nouă cerere de împărțire judiciară în fața Tribunalului Districtual Stara Zagora cu privire la apartamentul în cauză. În cursul procedurii, recurenta a făcut în două rânduri cereri de recuzare a judecătorilor. Acestea au fost respinse din lipsă de motive întemeiate de recuzare. Prin hotărârea din 6 iunie 1995, tribunalul a aprobat împărțirea apartamentului și a fixat partea respectivă la o jumătate de parte pentru fiecare dintre foștii soți. Această hotărâre a devenit definitivă în absența unui recurs. În a doua fază a procedurii, în timpul luării în custodie a 14-a În decembrie 1995, tribunalul de district a constatat că reclamanta nu fusese menționată în mod regulat, ci a examinat în fond cauza. Se pare că alte audieri au avut loc în intervalul din februarie 1996 până în noiembrie 1997. noiembrie 1997, tribunalul de district a atribuit apartamentului la . . ex-soț al reclamantei și l-a condamnat pe acesta să plătească o sumă de 5 878 950 levs bulgare (BGL) la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Recurentei i s-a acordat un recurs în sensul că aceasta trebuia să i se atribuie apartamentul. Prin hotărârea din 27 martie 1998, tribunalul regional (Окръен съд) a confirmat hotărârea și a luat în considerare că nu a formulat în mod valabil cererea sa de atribuire a apartamentului în fața primei instanțe. La o dată care nu a fost precizată în 1998, la mai multe luni a solicitat redeschiderea procedurii pe motiv că, din cauza lipsei unei citații regulate în fața primei instanțe, aceasta nu a putut să își prezinte cererea de atribuire a apartamentului în timp util. Prin hotărârea din 23 februarie 2000, Curtea Supremă de Casație a acceptat cererea sa, a anulat hotărârile din 13 februarie 2000, noiembrie 1997 și 27 martie 1998 și a trimis cauza pentru o nouă examinare începând cu prima ședință în faza după admiterea partajării. În cadrul noii examinări, cele două părți au solicitat atribuirea apartamentului. Prin hotărârea din 3 iunie 2002, tribunalul de district a dispus licitarea apartamentului, în măsura în care condițiile de atribuire a apartamentului la oricare dintre ex Sotul nu au fost reunite. El a constatat într-adevãr cã copiii cuplului n a fost mai mic, ceea ce a reprezentat o condiþie pentru atribuirea de apartament. Recurenta a depus o cerere de recuzare a judecătorilor care susțineau că aceștia erau prezenți în alte cauze care se opuneau fostului său soț. Această cerere a fost respinsă. Prin hotărârea din 13 iulie 2004, tribunalul regional a confirmat decizia tribunalului de district. Prin hotărârea din 25 martie 2005, Curtea Supremă de Casație a confirmat hotărârea Tribunalului Regional. În special în ceea ce privește argumentul întemeiat pe părtinirea judecătorilor, aceasta a constatat că faptul că aceiași judecători au stat în cauze pendinte între aceleași părți nu constituia un motiv de recuzare și că membrii instanței nu țineau de relațiile cu părțile care lăsau să apară îndoieli cu privire la imparțialitatea lor. La o dată care nu a fost precizată în 2003, fostul soț al recurentei a introdus o acțiune în recerere în ceea ce privește suma de 5 879 de noi levs (BGN) pe care o plătise în executarea hotărârii din 13 noiembrie 1997, pronunțată în cadrul procedurii de împărțire judiciară, apoi a anulat la 23 februarie 2000. Prin hotărârea din 14 noiembrie 2003, Tribunalul de District din Stara Zagora a condamnat recurenta să plătească suma de 4 879 BGN pentru reinstaurare și 2 027 BGN cu titlu de dobânzi restante. Prin hotărârea din 8 iulie 2004, Tribunalul Regional Stara Zagora a anulat partea primei hotărâri privind interesele moratorii și a respins cererea fostului soț în această privință. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii de împărțire judiciară. Pe teren de aceeași dispoziție, aceștia se plâng de la data celei de-a doua proceduri de împărțire judiciară în măsura în care reclamanta nu a fost convocată în mod regulat la mai multe audieri și că instanțele nu au acceptat cererile sale de recuzare. Aceștia susțin, de asemenea, că hotărârile instanțelor au avut ca efect încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor, astfel cum este recunoscut prin art. 1 din Protocolul nr Reclamanții se plâng ulterior de la În cele din urmă, reclamanții invocă o încălcare a articolului 13 în măsura în care nu pot face să se examineze încălcările invocate prin intermediul unei acțiuni individuale în fața Curții Constituționale. În temeiul articolului 6 din convenție, recurenta se plânge de durata procedurii de împărțire judiciară. Părțile relevante ale acestei dispoziții se citesc astfel: Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată (...) într-un termen rezonabil (...) În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. În ceea ce privește obiecțiunile pe care le are reclamantul de la art. 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la procedura de împărțire judiciară și la cea în restituire de la data notificării, Curtea constată că acesta nu a fost parte la procedurile în cauză. Prin urmare, reclamantul nu poate pretinde că este victima încălcării presupuse în sensul articolului 34 din convenție și că această parte a cererii trebuie declarată inadmisibilă, în conformitate cu articolele 34 și 35 alineatele (3) și (4) din convenție. În ceea ce privește celelalte obiecțiuni, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu arată nicio încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în lacununa unanimă, amână examinarea ui reclamantei întemeiat pe art. 6 privind durata procedurii de împărțire judiciară Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă