ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.12.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2594/2020

HOTĂRÂRE
15.12.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2594/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 15 decembrie 2020

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 22 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Liceul de Coregrafie "Floria Capsali" la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 de euro, pentru afectarea imaginii reclamantei prin anumite fapte săvârșite de către pârât în derularea raporturilor de serviciu.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Prin sentința civilă nr. 8915 din 3 decembrie 2018, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Liceul de Coregrafie "Floria Capsali".

Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 3127 din 10 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta a declarat recurs, fără să indice în drept motivele de casare pe care își întemeiază recursul.

În motivare, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de apel a preluat în decizia atacată considerentele din hotărârea primei instanțe.

Totodată, aceeași parte a menționat că a depus în apel certificate medicale cu privire la starea sa de sănătate, însă în decizia atacată nu s-a făcut nicio referire la aceste certificate.

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului iar, prin încheierea din 28 iulie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurenta - reclamantă a formulat punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu întocmit în cauză.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, urmează să respingă ca inadmisibil recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1 lit. p) și i) din Legea dialogului social nr. 62/2011, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele: conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părți prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă ori raportul de serviciu.

În aplicarea acestui text de lege, se constată că acțiunea are ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 de euro, pentru afectarea imaginii reclamantei prin anumite fapte săvârșite de către pârât în derularea raporturilor de serviciu.

Așadar, reclamanta a învestit instanța cu un conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. p) și (i) din Legea nr. 62/2011.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", iar conform art. 214 din același act normativ, "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului".

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prevede că hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflicte de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Având în vedere prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia atacată în speță, având ca obiect un litigiu de muncă, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunțarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile stabilite de aceasta.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, având în vederea dispozițiile legale evocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 3127 din 10 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 3127 din 10 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 807/2020
. Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 4616/05.06.2018, pronunțată de Tribuna
ÎCCJ 2020-01-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 64/2020
. B. S.A., ca neîntemeiată; s-a luat act că pârâta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată. Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 2196/2018
ÎCCJ 2024-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1799/2024
A. a formulat apel, solcitând anularea în tot a hotărârii apelate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces în suma de 5000 RON. Prin decizia nr. 292/2023 din 19.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/
ÎCCJ 2020-02-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 438/2020
a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, în sensul că a obligat reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000 RON, reprezentând onorariu avocațial redus. 8. Prin decizia civilă
ÎCCJ 2022-03-02
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 492/2022
Ședința publică din data de 2 martie 2022 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la 20 ianuarie 2020, pe rolul Tribunalului Bucur
Sursă