ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1871/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 204/27.03.2019, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și, în consecință, a respins acțiunea pe care reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat-o în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe, S.C. A. S.R.L. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 537/03.07.2019 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei și a sentinței tribunalului și trimiterea cauzei la prima instanță, spre o nouă judecată.

În motivare, recurenta a arătat că s-a adresat instanțelor de judecată, pentru a obține de la pârâți plata sumei de 950.000 RON, reprezentând cheltuielile judiciare pe care le-a efectuat cu conservarea a 48,7 kg mercur metalic, ce a constituit mijloc material de probă în dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina. A mai precizat că respectiva cantitate de mercur, identificată cu ocazia percheziției efectuate la S.C. B. S.A. Slatina, a fost ridicată de către organele de poliție și i-a fost predată, pentru depozitare, până la soluționarea definitivă a cauzei. De asemenea, recurenta a mai susținut că nu a reușit recuperarea sumei avansate în cadrul procedurii penale, motiv pentru care a inițiat prezentul demers judiciar.

După ce a prezentat în mod amplu hotărârile judecătorești pronunțate în etapele devolutive ale procesului, care au reținut, în esență, că pârâții chemați în judecată nu au calitate procesuală pasivă (în considerarea art. 223 și 224 C. civ.), recurenta a apreciat că în apel au fost greșit aplicate dispozițiile art. 36 C. proc. civ., deoarece pricina dedusă judecății este una în pretenții, formulată de către un terț față de procesul penal, care a efectuat cheltuieli izvorâte din desfășurarea procesului penal, neacoperite în cauză.

În această ordine de idei, recurenta a precizat că potrivit art. 3 din O.G. nr. 14/2007, bunurile supuse confiscării speciale sunt proprietatea privată a statului, iar conform art. 272 alin. (1) C. proc. pen.., cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaților precum orice alte cheltuieli ocazionate cu desfășurarea procesului penal, se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părți. De asemenea, a susținut că prevederile art. 272 și art. 276 C. proc. pen.. nu sunt aplicabile în cauză, deoarece nu are calitate de parte în procesul penal, iar Statul Român, prin Ministerul de Interne, nu a efectuat cheltuieli judiciare pentru depozitarea celor 48,7 kg mercur.

Recurenta a mai arătat că prin decizia nr. 440/2017, Curtea Constituțională a reglementat situația juridică a terțului care a făcut cheltuieli în procesul penal, statuând că în situația ipotezelor nereglementate în mod expres de art. 276 alin. (1)-(5) C. proc. pen.., instanța de judecată stabilește obligația de restituire potrivit legii civile.

La 30.09.2019, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, act de procedură la care recurenta a prezentat un răspuns, la 22.10.2019.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; doar recurenta și-a prezentat punctul de vedere.

Recursul a fost admis în principiu la 06.05.2020, stabilindu-se un termen în ședință publică, în vederea soluționării lui.

Analizând actele dosarului și decizia atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În mod prioritar, se cuvine menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Situația de fapt reținută în etapele devolutive ale procesului presupune efectuarea unei percheziții la sediul S.C. B. S.A. Slatina, ocazie cu care organele de poliție au ridicat 48,7 kg mercur metalic (material de probă în dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina), cantitate predată spre depozitare recurentei până la soluționarea definitivă a cauzei.

De asemenea, s-a mai reținut că în dosarul penal nr. x/2016, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina a dispus, prin ordonanța din 27.12.2017, renunțarea la urmărirea penală, sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea confiscării speciale a cantității de mercur ridicate și, în temeiul art. 276 alin. (6) C. proc. pen.., suportarea cheltuielilor judiciare avansate de către S.C. A. S.R.L., în sumă de 950.000 RON, de către suspecții S.C. B. S.A. și C.. Aceștia din urmă au formulat o plângere împotriva ordonanței, adresată procurorului ierarhic superior, care prin ordonanța nr. 6/II/2/12.02.2018 a infirmat dispoziția privitoare la cheltuielile judiciare. Și această din urmă ordonanță a fost atacată, de către S.C. A. S.R.L., însă plângerea societății a fost respinsă la 23.03.2018 de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, care a reținut că dispozițiile art. 276 alin. (6) C. proc. pen.. vizează restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal și că autorul plângerii nu a avut calitatea de parte în procesul penal.

Prin încheierea nr. 440/26.04.2018, judecătorul de cameră preliminară a confirmat ordonanța din 27.12.2017 cu privire la soluția de renunțare la urmărirea penală dispusă față de S.C. B. S.A., a desființat însă soluția de renunțare la urmărirea penală față de suspectul C., a dispus clasarea cauzei față de suspectul persoană fizică și a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva ordonanței nr. 6/II/2/12.02.2018 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina și a ordonanței din 23.03.2018 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

Instanțele de fond au mai notat că recurenta a susținut că a avansat suma de 950.000 RON, în vederea conservării mercurului încredințat, dar și că, întrucât aceasta nu a reușit recuperarea sumei avansate în cadrul procedurii penale, a inițiat prezentul demers judiciar.

În aceste circumstanțe factuale, prima instanță a reținut că pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt sunt lipsiți de calitate procesuală pasivă, iar curtea de apel a confirmat acest raționament.

Înalta Curte constată că potrivit art. 272 alin. (1) C. proc. pen.., "cheltuielile necesare pentru (...) conservarea mijloacelor materiale de probă (...) se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părți".

În speță, succesiunea actelor de procedură efectuate în procesul penal, astfel cum a fost prezentată în cele ce preced, este de natură a conduce spre concluzia că asemenea cheltuieli urmează a fi acoperite de către stat, iar nu de către părțile din procesul penal.

Dacă art. 276 alin. (1)-(5) C. proc. pen.. reglementează procedura de plată a cheltuielilor judiciare făcute de către părți, stabilindu-se recuperarea acestora de către persoana vătămată, partea civilă, inculpat și partea responsabilă civilmente, alin. (6) al aceluiași articol se referă la ipotezele nereglementate în mod expres de alin. (1)-(5), în care alte persoane, care nu au calitatea de părți în procesul penal, ar putea avea anumite pretenții financiare izvorâte din desfășurarea procesului penal prevăzând că într-o atare situație, instanța stabilește obligația de restituire conform legii civile.

Așa fiind, calitatea procesuală pasivă se conturează prin raportare la art. 223 alin. (1) C. civ., care instituie regula potrivit căreia "în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular de drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice (...)".

Înalta Curte subliniază că dispozitivul încheierii nr. 440/26.04.2018 a judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Slatina nu cuprinde măsura confiscării cantității de mercur în discuție, depozitată la societatea recurentă.

De aceea, statul nu poate să participe în proces prin Ministerul Finanțelor Publice, el nefiind, așadar, în nume propriu, titular de drepturi și obligații.

Regula prevăzută de art. 223 alin. (1) C. civ. nu este însă aplicabilă nu numai în considerarea argumentului expus anterior, ci și pentru că în speță este aplicabilă situația de excepție indicată de partea finală a textului în discuție, care cuprinde sintagma "afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens".

În aceste condiții, verificarea măsurii în care există un alt organ, prin care statul să participe la judecată impune un examen al dispozițiilor art. 272 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora "cheltuielile judiciare prevăzute la alin. (1), avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției, al Ministerului Public, precum și al altor ministere de resort".

Așadar, în considerarea predării cantității de mercur către recurentă, pe bază de proces-verbal, de către Inspectoratul de Poliție Județean Olt, Înalta Curte reține că în sarcina Ministerului de Interne revine obligația de restituire. De altfel, prima instanță a ajuns la aceeași concluzie.

Cu toate acestea, acțiunea pe care reclamanta a înțeles să o configureze ca fiind îndreptată, în esență, împotriva statului a fost respinsă, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Esențial este însă că, independent de ministerul de resort în al cărui buget trebuie cuprinse cheltuielile judiciare efectuate în procesul penal, sumele avansate pentru conservarea mijloacelor materiale de probă trebuie să fie suportate de către stat.

De aceea, includerea în bugetul unui minister a sumelor care urmează a fi plătite cu titlu de cheltuieli judiciare nu trebuie privită în sensul în care regula instituită de art. 272 alin. (1) C. proc. pen.. ar putea fi golită de conținut, în favoarea celei cuprinse în art. 224 C. civ., ci trebuie interpretată ca dând deplin efect obligației statului, în a cărui reprezentare acționează toate ministerele, de a suporta aceste cheltuieli.

În aceste condiții, pentru a da eficiență obligației de restituire care incumbă statului, prima instanță ar fi trebuit ca, reținând că raportul dedus judecății o impune, să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a Ministerului de Interne.

Cum punerea în discuție a introducerii forțate, din oficiu, a altei persoane este o obligație a judecătorului, iar nu o facultate, și cum o asemenea procedură nu poate avea loc decât în fața primei instanțe, Înalta Curte, în temeiul art. 496 și 497, cu aplicarea art. 480 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa atât decizia atacată, cât și sentința tribunalului și va trimite cauza, spre o nouă judecată, primei instanțe, care va parcurge procedura prevăzută de art. 78 C. proc. civ., în sensul dezlegărilor oferite prin prezenta decizie. Numai în măsura în care ar fi incidente dispozițiile art. 78 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., respectiv dacă niciuna dintre părți nu ar cere introducerea în cauză a ministerului de resort, cererea ar putea fi respinsă, fără a fi cercetată în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 537/03.07.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și sentința nr. 204/27.03.2019, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, trimite cauza, spre o nouă judecată, primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 7 octombrie 2020.