CASE OF CUC PASCU v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- No violation of Art. 10
CASE OF CUC PASCU v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2008)
Sec
ț
ia a treia
CAUZA CUC PASCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
(Cererea nr. 36157/02)
Hot
ă
râr
e
Strasbourg
16 septembrie 2008
Definitiv
ă
16/12/2008
Aceast
ă
hot
ă
râre poate suferi modific
ă
ri de form
ă
.
În cauza Cuc Pascu împotriva României,
Curtea Europea
n
ă
a Drepturilor Omului (Sec
ț
ia a treia), reunit
ă
într-o camer
ă
compus
ă
din
Josep Casadevall,
pre
ș
edinte
, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Egbert Myjer, Ineta
Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power,
judec
ă
tori,
ș
i Santiago Quesada,
grefier de sec
ț
ie
,
Dup
ă
ce a deliberat în camera de consiliu la 26 august 2008,
pronu
n
ță
prezenta hot
ă
râre, adopta
t
ă
la aceea
ș
i dat
ă
:
Procedur
a
La originea cauzei se afl
ă
cererea nr. 36157/02 îndreptat
ă
împotriva României, prin care
un resortisant al acestui stat, domnul Florian Cuc Pascu („reclamantul”), a sesizat Curtea la 23
august 2002 în temeiul art. 34 din Conven
ț
ia pentru ap
ă
rarea drepturilor omului
ș
i a
libert
ăț
ilor fundamentale („conven
ț
ia”
)
.
Reclamantul este reprezentat de D.C. Rusu, avocat din Oradea. Guvernul român
(„Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul R
ă
zvan-Hor
a
ț
iu Radu, din
cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
La 7 noiembrie 2005, Curtea a decis s
ă
comunice cererea Guvernului. Întemeindu-se pe
dispo
zi
ț
iile art. 29 § 3 din conven
ț
ie, aceasta a hot
ă
rât c
ă
admisibilitate
a
ș
i temeinicia cauzei
vor fi examinate împreun
ă
.
În fapt
I. Circumstan
ț
ele cauzei
Reclamantul s-a n
ă
scut în 1961
ș
i locuie
ș
te în Oradea.
Prin hot
ă
rârea din 14 decembrie 2001, Judec
ă
toria Oradea a condamnat reclamantul
pentru insul
t
ă
(infrac
ț
iune pedepsit
ă
de art. 205 din Codul penal român) la o amend
ă
pena
l
ă
de 18 milioane de lei române
ș
ti (ROL)
ș
i la plata de daune-interese pentru daune morale în
valoare de 70 de milioane ROL (de pl
ă
tit în solidar cu un ziar local)
ș
i l-a achitat de
infrac
ț
iunea de calomnie (art. 206 C. pen.). Aceasta a constatat c
ă
reclamantul, ziarist de
profesie, a emis mai multe afirma
ț
ii jignitoare fa
ță
de I.M., membru al Parlamentului
ș
i decan
al Facult
ăț
ii de Medicin
ă
din cadrul Universit
ăț
ii din Oradea, într-un articol publicat într-un
ziar local, care erau redactate dup
ă
cum urmeaz
ă
:
„Ziarul Z.A. continu
ă
seria de dezv
ă
luiri privind escrocheriile noului deputat de Mure
ș
.”
„Acest tic
ă
los a fost ales în Parlament [...]”
„Nelegali
t
ăț
ile acestui doctora
ș
care î
ș
i arog
ă
cu impertinen
ță
titlul de academician [...] a fondat o banc
ă
de
sper
m
ă ș
i de organe, care este ilegal
ă
,
ș
i prin intermediul c
ă
reia face trafic de organe [...]”
„Minciunile lui I.M. [...]”
„Una din cele mai mari escrocherii din înv
ăță
mântul românesc [...].”
„I.M. este autorul unor albume de anatomie pe care le-a plagiat de la profesorul B. [...]”
„Un grup de studen
ț
i str
ă
ini acuz
ă
Universitatea din Oradea de complicitate la furt, prin Internet, pe motiv c
ă
decanul Facult
ăț
ii de Medicin
ă
, I.M., a lansat un proiect de înscriere pe Internet în scopul racol
ă
rii de studen
ț
i
din Asia, America
ș
i Africa. În acest proiect, oricine de
ț
ine o diplom
ă
de absolvire a liceului oriunde în lume
poate deveni, f
ă
r
ă
examen, student la Facultatea de Medicin
ă
din Oradea, cu condi
ț
ia s
ă
pl
ă
teas
c
ă
suma de 2 500
de dolari americani pentru un loc în cadrul facult
ăț
ii. Chiar dac
ă
actele cu antetul «Oradea University»
garantea
z
ă
restituirea banilor în cazul în care studentul abandoneaz
ă
cursurile, nimeni nu a v
ă
zut niciun cent
înapoi din banii depu
ș
i în conturile lui I.M. din America – New Jersey. Aceia
ș
i studen
ț
i str
ă
ini sus
ț
in c
ă
li s-au
furat mai multe zeci de mii de dolari americani în modul descris mai sus.”
Instan
ț
a l-a audiat pe E.S., fost student,
ș
i pe P.S., ziarist. Acesta din urm
ă
a afirmat c
ă
i-
a permis reclamantului s
ă
se inspire din anumite documente, utilizate la publicarea, în 2000, a
dou
ă
articole de pres
ă
privind acela
ș
i subiect. De asemenea, acesta a ad
ă
ugat c
ă
afirma
ț
iil
e
privind acuza
ț
iile de plagiat nu au fost niciodat
ă
publicate
ș
i nu erau con
ț
inute în articolele
ap
ă
rute în 2000. În fa
ț
a judec
ă
toriei, reclamantul a recunoscut c
ă
a utilizat, dup
ă
ce a ad
ă
ugat
rezultatele propriilor cercet
ă
ri, o parte din baza documenta
ț
iei folosite la publicarea de c
ă
tre
P.S. a celor dou
ă
articole ap
ă
rute în 2000. Instan
ț
a a apreciat c
ă
reclamantul nu a respectat
deontologia profesiona
l
ă
pe motiv c
ă
a preluat
ș
i a publicat, f
ă
r
ă
s
ă
verifice personal
,
infor
ma
ț
ii
ș
i afirma
ț
ii privind admiterea la Facultatea de Medicin
ă
din Oradea publicate
anterior de c
ă
tre P.S. În privin
ț
a elementului subiectiv, judec
ă
toria a apreciat c
ă
argume
ntul
bunei-credi
n
ț
e a reclamantului nu poate fi re
ț
inut. De asemenea, aceasta a apreciat c
ă
reclamantul a utilizat numai informa
ț
ii oferite, dar nepublicate de c
ă
tre P.S., în special
afir
ma
ț
ia privind plagiatu
l c
ă
r
ț
ilor de anatomie, f
ă
r
ă
s
ă
le verifice. În ceea ce prive
ș
te m
ă
rturi
a
lui E.S., instan
ț
a a constatat c
ă
aceasta nu confirma afirma
ț
iile reclamantul
ui.
Instan
ț
a a hot
ă
rât c
ă
mai multe afirma
ț
ii constituiau infrac
ț
iunea de insult
ă
: „escroc”,
„un tic
ă
los”, „minciun
ă
”, „[...] care î
ș
i arog
ă
cu impertinen
ță
titlul de academician”, „doctora
ș
care a s
ă
vâr
ș
it ilegalit
ăț
i”. Cu toate acestea, a constatat c
ă
niciuna dintre aceste afirma
ț
ii nu
constituia inf
rac
ț
iunea de calomnie, deoarece nu erau suficient de precise. Reclamantul
ș
i I.M
.
au formulat recurs împotriva acestei hot
ă
râri
.
Prin hot
ă
rârea din 8 februarie 2002, Tribunalul Bihor a respins recursul reclamantului, a
admis recursul lui I.M., a confirmat condamnarea pentru infrac
ț
iunea de insult
ă ș
i, modificând
hot
ă
rârea, a condamnat reclamantul
ș
i pentru s
ă
vâr
ș
irea infrac
ț
iunii de calomnie. Potrivit
normelor privind concursul infrac
ț
iunilor de insult
ă ș
i de calomnie, tribunalul a condamnat
reclamantul la o amend
ă
penal
ă
de 20 de milioane ROL, confirmând în acela
ș
i timp obligarea
acestuia la plata de daune-interese. În total, reclamantul era obligat s
ă
pl
ă
teasc
ă
o sum
ă
echivalent
ă
cu aproximativ 2 879 EUR, din care suma de 2 239 EUR trebuia pl
ă
tit
ă
în solidar
cu ziarul local Z.A. Aceast
ă
hot
ă
râre a fost comunicat
ă
p
ă
r
ț
ilor la 27 februarie 2002, data
redac
t
ă
rii sale.
Ca
ș
i judec
ă
toria, tribunalul a hot
ă
rât c
ă
afirma
ț
iile „escroc”, „minciun
ă
”
ș
i „doctora
ș
care a s
ă
vâr
ș
it ilegalit
ăț
i” constituiau infrac
ț
iunea de insult
ă
. Acesta a considerat c
ă
reclamantul nu a dovedit realitatea afirma
ț
iilor sale.
De asemenea, tribunalul a hot
ă
rât c
ă
afirma
ț
ia reclamantului privind însu
ș
irea de c
ă
tre
I.M. a banilor studen
ț
ilor str
ă
ini era suficient de precis
ă
pentru a putea fi calificat
ă
drep
t
calomnie, în conformitate cu art. 206 C. pen. În plus, acesta a hot
ă
rât c
ă
o alt
ă
afir
ma
ț
ie a
reclamantului, potrivit c
ă
reia I.M. ar fi „[…] fondat o banc
ă
de sperm
ă ș
i de organe, care este
ilega
l
ă
,
ș
i prin intermediul c
ă
reia face trafic de organe”, constituia, de asemenea, o calomnie.
Condamnarea reclamantului a fost înscris
ă
în cazieru
l s
ă
u judiciar.
II. Dreptul intern relevant
A. Codul pena
l
Articolele relevante din Codul penal sunt redactate dup
ă
cum urmeaz
ă
:
Art. 205
„Atingerea adus
ă
onoarei ori reputa
ț
iei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace,
ori prin expunerea la batjocur
ă
, se pedepse
ș
te cu închisoare de la o lun
ă
la 2 ani sau cu amend
ă
[…]”
Acest articol a fost modificat prin Ordonan
ț
a de urgen
ță
nr. 58/2002 în sensul c
ă
insulta nu
se mai pedepse
ș
te decât cu amend
ă
. Ordonan
ț
a a fost publicat
ă
la 27 mai 2002 în Monitorul
Ofici
al.
Art. 206
„Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoan
ă
,
care, dac
ă
ar fi adev
ă
rat
ă
, ar expune acea persoan
ă
la o sanc
ț
iune penal
ă
, administrativ
ă
sau discipli
nar
ă
ori
dispr
e
ț
ului public, se pedepse
ș
te cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amend
ă
.”
Art. 207
„Proba verit
ăț
ii celor afirmate sau imputate este admisibil
ă
, dac
ă
afirmarea sau imputarea a fost s
ă
vâr
ș
it
ă
pentru ap
ă
rarea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a f
ă
cut proba verit
ăț
ii nu constituie infrac
ț
iunea de
insult
ă
sau calomnie.”
Codul penal a fost modificat substan
ț
ial în 2004 prin Legea nr. 301/2004, a c
ă
rei intrare în vigoare este
pre
v
ă
zut
ă
pentru data de 1 septembrie 2008. Noul text referitor la calomnie prevede urm
ă
toarel
e:
„Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoan
ă
,
care, dac
ă
ar fi adev
ă
rat
ă
, ar expune acea persoan
ă
la o sanc
ț
iune penal
ă
, administrativ
ă
sau discipli
nar
ă
, ori
dispr
e
ț
ului public se pedepse
ș
te cu zile-amend
ă
, de la 10 la 120.
[...]
”
De asemenea, Codul penal a fost modificat
ș
i completat prin Legea nr. 160 din 30 mai
2005 pentru aprobarea Ordonan
ț
ei de urgen
ță
a Guvernului nr. 58 din 23 mai 2002, publicat
ă
în Monitorul Oficial nr. 470 din 2 iunie 2005. Articolul unic al acestei ordonan
ț
e prevede
urm
ă
toarele:
„[...]
La articolul I punctul 2, alineatul 1 al articolului 206 va avea urm
ă
torul cuprins:
„Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoan
ă
,
care, dac
ă
ar fi adev
ă
rat
ă
, ar expune acea persoan
ă
la o sanc
ț
iune penal
ă
, administrativ
ă
sau discipli
nar
ă
, ori
dispr
e
ț
ului public se pedepse
ș
te cu amend
ă
de la 2.500.000 lei la 130.000.000 lei. [...]”
Legea nr. 278 din 4 iulie 2006 de modificare a Codului penal
ș
i a altor legi a abrogat
art. 205-207 din cod.
B. Codul civ
il
Articolele relevante din Codul civil prev
ă
d urm
ă
toarele:
Art. 998
„Orice fapt
ă
a omului, care cauzeaz
ă
altuia prejudiciu, oblig
ă
pe acela din a c
ă
rui gre
ș
eal
ă
s-a ocazionat, a-l
repara.”
Art. 999
„Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar
ș
i de acela ce a cauzat prin
neglijen
ț
a sau prin impruden
ț
a sa.”
În drep
t
I. Cu privire la pretinsa înc
ă
lcare a art. 10 din conven
ț
ie
Reclamantul sus
ț
ine c
ă
faptul c
ă
a fost condamnat pentru calomnie a adus atingere
dreptului s
ă
u la libertatea de exprimare garantat de art. 10 din conven
ț
ie, redactat astfel:
„1. Orice persoan
ă
are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie
ș
i
libertatea de a primi sau de a comunica informa
ț
ii ori idei f
ă
r
ă
amestecul autorit
ăț
ilor publice
ș
i f
ă
r
ă
a
ț
ine seama
de frontiere. Prezentul articol nu împiedic
ă
statele s
ă
supu
n
ă
socie
t
ăț
ile de radiodifuziune, de cinematografie sau
de televiziune unui regim de autorizare.
Exercitarea acestor libert
ăț
i ce comport
ă
îndatoriri
ș
i responsabili
t
ăț
i poate fi supus
ă
unor formalit
ăț
i,
condi
ț
ii, restrângeri sau sanc
ț
iuni prev
ă
zute de lege, care constituie m
ă
suri necesare, într-o societate democratic
ă
,
pentru securitatea na
ț
iona
l
ă
, integritatea teritorial
ă
sau siguran
ț
a public
ă
, ap
ă
rarea ordinii
ș
i prevenirea
infrac
ț
iunilor, protec
ț
ia s
ă
n
ă
t
ăț
ii sau a moralei, protec
ț
ia reputa
ț
iei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica
divulgarea de informa
ț
ii confiden
ț
iale sau pentru a garanta autoritatea
ș
i impar
ț
ialitatea puterii judec
ă
tore
ș
ti.”
A. Cu privire la admisibilitate
Curtea constat
ă
c
ă
acest cap
ă
t de cerere nu este în mod v
ă
dit nefondat în sensul art. 35
din conven
ț
ie. De asemenea, Curtea subliniaz
ă
c
ă
acesta nu prezint
ă
niciun alt motiv de
inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar s
ă
fie declarat admisibil.
B. Cu privire la fond
Argumentele p
ă
r
ț
ilor
Guvernul consider
ă
c
ă
, în spe
ță
, ingerin
ț
a era prev
ă
zut
ă
de lege
ș
i respecta condi
ț
ia
scopului legitim,
ș
i anume protec
ț
ia reputa
ț
iei
ș
i a onoarei lui M.I. În ceea ce prive
ș
te
necesitatea sa, Guvernul consider
ă
c
ă
aceas
t
ă
inger
in
ță
se întemeia pe o nevoie social
ă
imperio
as
ă
. Acesta insist
ă
asupra modului în care instan
ț
ele interne au verificat realitatea
afir
ma
ț
iilor calomnioase ale reclamantului, care a avut posibilitatea de administrare a probelor
ș
i de ap
ă
rare a cauzei sale. Potrivit Guvernului, în spe
ță
se face referire la afirma
ț
ii factuale de
natur
ă
s
ă
îl expun
ă
pe M.I. unei cercet
ă
ri penale pentru în
ș
el
ă
torie
ș
i plagiat. Conform
Guvernului, af
irma
ț
iile calomnioase nu se întemeiau pe nicio baz
ă
factua
l
ă
suficien
t
ă
.
Potrivit Guvernului, instan
ț
ele interne aveau suficiente probe pentru justificarea
conda
mn
ă
rii reclamantului pentru insult
ă ș
i calomnie. Guvernul are îndoieli cu privire la
buna-credi
n
ță
a reclamantului, deoarece acesta a omis s
ă
verifice informa
ț
iile preluate înainte
de publicarea lor. În acest sens, invoc
ă
deciziile
Cornel Ivanciuc împotriva României
(dec.,
18624/03, 8 septembrie 2005)
ș
i
Drago
ș
Stângu împotriva României
(dec., 57551/00, 9
noiembrie 2004). Având în vedere gravitatea faptelor penale, Guvernul este de p
ă
rere c
ă
valoarea amenzii penale impuse reclamantului corespunde cerin
ț
elor impuse de conven
ț
ie
ș
i
invo
c
ă
jurisprude
n
ț
a
Radio France
ș
i al
ț
ii împotriva Fran
ț
ei
(nr. 53984/00, pct. 40, CEDO
2004-II). Cu privire la acest aspect, Guvernul dore
ș
te s
ă
reaminte
asc
ă
faptul c
ă
respectiv
a
condamnare sanc
ț
iona dou
ă
infr
ac
ț
iuni cumulate
ș
i c
ă
, astfel, valoarea acesteia nu putea fi
considerat
ă
drept nerezon
abil
ă
.
La rândul s
ă
u, reclamantul afirm
ă
c
ă
a dovedit realitatea afirma
ț
iilor sale, m
ă
rturia lui
E.S., în fa
ț
a Judec
ă
toriei Oradea fiind relevant
ă
în acest sens. Acesta afirm
ă
c
ă
M.I. era, la
momentul faptelor, un personaj public foarte cunoscut, fiind în acela
ș
i timp decan al
Universi
t
ăț
ii Oradea
ș
i deputat în Parlamentul na
ț
ional. Potrivit reclamantului, acest lucru îi
autoriza pe ziari
ș
ti s
ă
difuzeze infor
ma
ț
ii privind activitatea sa profesional
ă ș
i politic
ă
.
Reclamantul afirm
ă
c
ă
m
ă
rturia lui P.S. nu se întemeia pe nicio informa
ț
ie real
ă
sau
verificab
il
ă
. Acesta consider
ă
c
ă
era vorba, în spe
ță
, de o publica
ț
ie regional
ă ș
i nu de nivel
na
ț
ional. În ceea ce prive
ș
te consecin
ț
ele afirma
ț
iilor sale privind o eventual
ă
urm
ă
rire penal
ă
pentru în
ș
el
ă
ciune
ș
i plagiat, reaminte
ș
te c
ă
M.I. beneficia de imunitate parlamentar
ă
, astfel
încât nu putea fi anchetat pentru în
ș
el
ă
ciune
ș
i plagiat. Reclamantul adaug
ă
c
ă
M.I. nu a
suferit niciun prejudiciu în urma public
ă
rii articolului calomni
os.
Motivarea Cur
ț
ii
Curtea reaminte
ș
te c
ă
, în conformitate cu jurispruden
ț
a sa consacrat
ă
, presa are un rol
ese
n
ț
ial într-o societate democratic
ă
: de
ș
i nu trebuie s
ă
dep
ăș
easc
ă
anumite limite, privind în
special protec
ț
ia reputa
ț
iei
ș
i a drepturilor altora, cu toate acestea îi revine sarcina de a
comunica, cu respectarea obliga
ț
iilor
ș
i responsabilit
ăț
ilor sale, informa
ț
ii
ș
i idei despre toate
problemele de interes general, inclusiv cele care se refer
ă
la func
ț
ionarea administ
ra
ț
iei
ș
i a
puterii jude
c
ă
tore
ș
ti [cf.
Cump
ǎ
n
ǎ ș
i Maz
ǎ
re împotriva României
(GC), nr. 33348/96, pct. 93,
17 decembrie 2004].
În sensul art. 10 § 2, adjectivul „necesar” implic
ă
„o nevoie social
ă
imperioas
ă
”.
Statele contractante benefic
iaz
ă
de o anumit
ă
marj
ă
de apreciere pentru a hot
ă
rî cu privire la
existe
n
ț
a unei asemenea nevoi, îns
ă
aceasta este dublat
ă
de un control european privind în
acel
a
ș
i timp legisla
ț
ia
ș
i deciziile prin care este aplicat
ă
, chiar
ș
i atunci când sunt emise de o
inst
an
ță
independen
t
ă
. Prin urmare, Curtea are competen
ț
a de a se pronun
ț
a în ultim
ă
inst
an
ță
cu privire la aspectul dac
ă
o „restric
ț
ie” este compatibil
ă
cu libertatea de exprimare protejat
ă
de art. 10.
În exercitarea puterii sale de control, Curtea trebuie s
ă
examineze inger
in
ț
a în litigiu
ț
inând seama de întreaga cauz
ă
, inclusiv con
ț
inutul afirma
ț
iilor imputate reclaman
ț
ilor
ș
i
contextul în care acestea au fost emise. În special, îi revine sarcina de a stabili dac
ă
restric
ț
ia
privind libertatea de exprimare a reclaman
ț
ilor era „propor
ț
ional
ă
cu scopul legitim urm
ă
rit
”
ș
i dac
ă
motivele invocate de Curtea Suprem
ă
de Justi
ț
ie pentru justificarea acesteia erau
„relevante
ș
i suficiente” [a se vedea, printre multe altele,
Perna împotriva Italiei
(GC), nr.
48898/99, pct. 39, CEDO 2003-V
ș
i
Cump
ǎ
n
ǎ ș
i Maz
ǎ
re
, citat
ă
anterior, pct. 89-90].
Curtea observ
ă
c
ă
p
ă
r
ț
ile consider
ă
de comun ac
ord c
ă
hot
ă
rârea Tribunalului Bihor din
8 februarie 2002 constituie o ingerin
ță
în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare.
Întrebarea relevant
ă
este dac
ă
o asemenea ingerin
ță
se poate justifica în temeiul art. 10 § 2.
Curtea apreciaz
ă
, ceea ce, de altfel, p
ă
r
ț
ile nu au contestat, c
ă
ingeri
n
ț
a era „prev
ă
zut
ă
de lege”, condamnarea întemeindu-se pe art. 205
ș
i 206 C. pen., referitoare la infrac
ț
iunile de
insul
t
ă ș
i calomnie,
ș
i c
ă
aceasta urm
ă
rea un scop legitim,
ș
i anume „protec
ț
ia drepturilor
altora”, în spe
ță
reput
a
ț
ia lui M.I.
Cu toate acestea, Curtea trebuie s
ă
verifice dac
ă
aceas
t
ă
inger
in
ță
era justificat
ă ș
i
„necesa
r
ă
într-o societate democr
atic
ă
”.
Curtea subliniaz
ă
c
ă
articolele incriminate se refereau la teme de interes general
ș
i
deosebit de actuale pentru societatea româneasc
ă
,
ș
i anume corup
ț
ia pretins
ă
a oamenilor
politici care ocupau func
ț
ii importante în diverse institu
ț
ii publice.
În plus, Curtea reaminte
ș
te c
ă
art. 10 § 2 din conven
ț
ie nu las
ă
loc pentru restric
ț
ii
privind libertatea de exprimare în domeniul discursului politic sau al problemelor de interes
general. De asemenea, limitele criticii admisibile sunt mai mari în privin
ț
a unui om politic,
vizat în aceast
ă
calitate, decât în privin
ț
a unei simple persoane particulare: spre deosebire de
al doilea, primul se expune în mod inevitabil
ș
i con
ș
tient unui control atent al faptelor
ș
i
gesturilor sale atât din partea ziari
ș
tilor, cât
ș
i din partea masei cet
ăț
enilor; în consecin
ță
,
acesta trebuie s
ă
arate mai mult
ă
tolera
n
ță
(a se vedea
Feldek împotriva Slovacie
i
, nr.
20032/95, pct. 74, CEDO 2001-VIII).
În spe
ță
, dac
ă
în temeiul rolului care îi este acordat presei într-o societate democratic
ă
reclamantul avea într-adev
ă
r obliga
ț
ia de a alerta publicul cu privire la eventuale fraude
presupuse ale autorit
ăț
ilor publice, faptul c
ă
l-a vizat în mod direct pe M.I. implica obliga
ț
ia
acestuia de a oferi o baz
ă
factua
l
ă
suficien
t
ă
s
ă
coroboreze acuza
ț
iile aduse împotriva sa (cf.
mutatis mutandis Stângu
ș
i Scutelnicu împotriva României
, hot
ă
râre din 31 ianuarie 2006, nr.
53899/00, pct. 48).
Dac
ă
examin
ă
m afirma
ț
iile
ț
inând seama de întregul articol, reiese c
ă
aceste
a
con
ț
ineau învinuiri factuale
ș
i c
ă
reclamantul inten
ț
iona s
ă
transmit
ă
opiniei publice un mesaj
nu tocmai echivoc (a se vedea,
mutatis mutandis, Cump
ǎ
n
ǎ ș
i Maz
ǎ
re
, citat
ă
anterior, pct. 100
ș
i
Perna
, citat
ă
anterior, pct. 47),
ș
i anume c
ă
M.I. a plagiat câteva lucr
ă
ri
ș
tiin
ț
ifice
ș
i c
ă
, în
calitatea sa de decan,
ș
i-a însu
ș
it banii studen
ț
ilor str
ă
ini. În ceea ce prive
ș
te afirma
ț
iile prin
care M.I. era acuzat c
ă
ar fi plagiat anumite lucr
ă
ri
ș
tii
n
ț
ifice, Curtea observ
ă
c
ă
este vorba de
infor
ma
ț
ii care nu au fost niciodat
ă
publicate în presa local
ă
sau na
ț
iona
l
ă
(
cf. Radio France
,
cita
t
ă
anterior, pct. 38).
Curtea constat
ă
c
ă
instan
ț
ele interne au acordat reclamantului posibilitatea de a dovedi
existe
n
ț
a unei baze factuale a afirma
ț
iilor sale, analizând con
ț
inutul articolului în litigiu
ș
i
dou
ă
m
ă
rturii (a se vedea
a contrario Sabou
ș
i Pîrc
ă
lab împotriva României
, nr. 46572/99,
pct. 40, 28 septembrie 2004). Or, în conformitate cu concluziile judec
ă
toriei, în pofida
gara
n
ț
iilor de ordin procedural de care a putut s
ă
beneficieze, reclamantul nu a reu
ș
it s
ă
dovedea
sc
ă
veridicitatea afirma
ț
iilor sale. În plus, în fa
ț
a primei instan
ț
e, reclamantul a
recunoscut c
ă
a preluat informa
ț
iile care au stat la baza articolului în litigiu de la P.S., ziarist,
f
ă
r
ă
s
ă
recurg
ă
la vreo verificare a con
ț
inutului lor. Acest lucru a fost, de altfel, confirmat de
P.S. atunci când a depus m
ă
rturie în fa
ț
a judec
ă
toriei. Curtea observ
ă
c
ă
, din elementele aflate
la dosar, reiese c
ă
M.I. nu a fost anchetat sau condamnat pentru faptele care i-au fost imputate
de c
ă
tre reclamant. Ca
ș
i instan
ț
ele interne, Curtea consider
ă
c
ă
afirma
ț
iile în litigiu nu se
întemeiau pe nicio baz
ă
factua
l
ă
.
Curtea reaminte
ș
te c
ă
, datorit
ă
„obli
ga
ț
iilor
ș
i responsabili
t
ăț
ilor” inerente exercit
ă
rii
libert
ăț
ii de exprimare, protec
ț
ia oferit
ă
ziari
ș
tilor prin art. 10 din conven
ț
ie este condi
ț
ionat
ă
de faptul c
ă
persoanele implicate trebuie s
ă
ac
ț
ioneze cu bun
ă
-credin
ță
astfel încât s
ă
ofere
infor
ma
ț
ii exacte
ș
i demne de încredere în conformitate cu deontologia jurnalistic
ă
(a se
vedea,
Radio France,
cita
t
ă
anterior, pct. 37).
Curtea apreciaz
ă
c
ă
, în absen
ț
a unei baze factuale, reclamantul, în calitatea sa de
ziarist, ar fi trebuit s
ă
fac
ă
dovad
ă
de cea mai mare rigurozitate
ș
i de o pruden
ță
deosebi
t
ă
înainte de publicarea articolului în litigiu. De
ș
i reclamantul a avut cuno
ș
tin
ță
de faptul c
ă
infor
ma
ț
iile proveneau de la P.S., f
ă
r
ă
s
ă
le fi verificat con
ț
inutul, acesta le-a publicat,
prezentându-le drept fapte. Or, aceste informa
ț
ii au fost contrazise în mod clar de probele
administrate în fa
ț
a instan
ț
elor interne. Prin urmare, ca
ș
i instan
ț
ele interne, Curtea nu este
convins
ă
de buna-credi
n
ță
a reclamantu
lui.
Curtea observ
ă
c
ă
reclamantul a utilizat în spe
ță
dou
ă
tipuri de expresii: cele care îl
învinuiau pe M.I. de un comportament criminal („trafic de organe”, „complicitate la furt”, „a
plagiat albume de anatomie”)
ș
i cele cu caracter ofensator („escroc”, „tic
ă
los”, „doctora
ș
...”)
.
În ceea ce prive
ș
te primele expresii, Curtea observ
ă
c
ă
reclamantul nu a reu
ș
it s
ă
ofere o
expli
ca
ț
ie obiectiv
ă
privind afirma
ț
iile sale. În plus, M.I. nu a fost supus urm
ă
rit penal pentru
faptele imputate. În afar
ă
de aceasta, nu s-a f
ă
cut referire la fapte foarte cunoscute
ș
i
necontestate (cf
. a contrario A/S Diena
ș
i Ozolinš împotriva Letoniei,
nr. 16657/03, pct. 85
ș
i
86, 12 iulie 2007). În ceea ce prive
ș
te expresiile cu caracter ofensator, Curtea constat
ă
c
ă
afir
ma
ț
iile reclamantului nu se pot înscrie în cadrul unei invective politice care s
ă
fi ajuns la
un nivel personal, nici într-o situa
ț
ie în care reclamantul s
ă
fi fost luat prin surprindere cu
ocazia unei dezbateri ne
prev
ă
zute sau a unui schimb animat de replici, acest lucru putând s
ă
îl
determine s
ă
foloseasc
ă
în mod necugetat termeni jignitori, ci în cadrul unor simple atacuri
personale. D
e
ș
i articolul în litigiu s-a înscris în contextul unei dezbateri mai extinse
ș
i de
actualitate pentru societatea româneasc
ă
,
ș
i anume corup
ț
ia func
ț
ionarilor, Curtea nu
consider
ă
c
ă
, în afirma
ț
iile reclamantului, se poate observa expresia „dozei de exagerare” sau
de „provocare” a c
ă
rei utilizare este pe
rmis
ă
în cadrul exerc
it
ă
rii libert
ăț
ii jurnalistice [
Dalban
împotriva României
(GC), nr. 28114/95, pct. 49,
Culege
re
, 1999-VI]. În consecin
ță
, Curtea
consider
ă
ca fiind „relevante
ș
i suficiente” motivele re
ț
inute de instan
ț
ele interne pentru a
constata
c
ă
reclamantul a adus atingere repu
ta
ț
iei lui M.I.
ș
i pentru a-l condamn
a.
În ceea ce prive
ș
te propor
ț
ionalitatea atingerii aduse dreptului la libertatea de
exprimare, Curtea reaminte
ș
te c
ă
natura
ș
i gravitatea pedepselor aplicate sunt elemente care
trebuie luate în considerare. Or, în spe
ță
, reclamantul a fost obligat la plata unei amenzi
penale în valoare de 20 de milioane de lei vechi române
ș
ti, (
ș
i anume aproximativ 640 EUR)
ș
i la plata, în solidar cu ziarul Z.A., a unei sume de 70 de milioane de lei vechi române
ș
ti (
ș
i
anume aproximativ 2 239 EUR) pentru daune-interese. Din elementele aflate la dosar reiese
c
ă
reclamantul a executat în mod voluntar dispozitivul hot
ă
rârii din 8 februarie 2002 a
Tribunalului Bihor, f
ă
r
ă
ca instan
ț
a s
ă
ia o m
ă
sur
ă
de constrângere împotriva sa. De
ș
i aceste
sume nu sunt neglijabile, mai ales pentru România, Curtea trebuie s
ă
ia în considerare
circumst
an
ț
ele specifice ale cauzei, în special seriozitatea acuza
ț
iilor
ș
i gravitatea termenilo
r
utiliz
a
ț
i
ș
i a faptelor pe care reclamantul le-a imputat victimei [
Metzger împotriva Germanie
i
(dec.), nr. 56720/00, 17 noiembrie 2005].
36.
Ț
inând seama de marja de apreciere de care dispun statele contractante într-o asemenea
situa
ț
ie, Curtea apreciaz
ă
, având în vedere circumstan
ț
ele cauzei, c
ă
respectiva condamnare
a
reclamantului nu era dispropor
ț
iona
t
ă
în raport cu scopul legitim urm
ă
rit
ș
i c
ă
inger
in
ț
a în
litigiu poate, prin urmare, s
ă
fie consider
at
ă
„necesa
r
ă
într-o societate democrat
ic
ă
”.
Prin urmare, nu a fost înc
ă
lcat art. 10 din conven
ț
ie.
Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate
,
1.
Decla
r
ă
cererea admis
ibil
ă
;
2.
Hot
ă
r
ăș
te
c
ă
nu a fost înc
ă
lcat art. 10 din conven
ț
ie;
Redacta
t
ă
în limba francez
ă
, apoi comunicat
ă
în scris, la 16 septembrie 2008, în temeiul
art. 77 § 2
ș
i 3 din regulament.
Santiago Que
sada
Grefie
r
Josep Casadeval
l
Pre
ș
edinte