ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 695/2020

Ședința publică din data de 10 martie 2020

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 9 decembrie 2013, sub nr. x/2013, reclamantele S.C. A. S.A. și S.C. B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâții C. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, solicitând anularea în totalitate a Brevetului de invenție nr. x B "Remorcă pentru afișaj publicitar", pentru faptul că emiterea acestuia s-a făcut cu încălcare prevederilor exprese ale art. 7,10 și 12 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție (republicată), brevetul fiind emis pentru un produs nebrevetabil, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 686/1.06.2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată în sumă de 23.713 RON, cu obligarea reclamantelor și la achitarea în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul București a suplimentului de onorariu de expertiză, în sumă de 1.500 RON, pentru expert D..

Prin decizia nr. 277/7.03.2018, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a admis apelul formulat de reclamante împotriva sentinței civile menționate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acțiunea și a dispus anularea BI 115391B "Remorcă pentru afișaj publicitar", cu cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel; totodată, a admis în parte cererea de majorare a onorariului de expertiză și a stabilit onorariu definitiv la 21.000 RON, obligând pe apelantele - reclamante să achite diferența de onorariu de 15.000 RON.

Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs pârâtul C., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul - pârât a susținut, în esență, că lipsește o analiză efectivă a celor două criterii de brevetare distincte, respectiv noutatea și activitatea inventivă, în condițiile în care instanța și-a propus efectuarea unei asemenea analize, înlăturând concluziile raportului de expertiză întocmit în apel, însă constatările și concluziile sale relevă încălcarea prevederilor legale aplicabile și expunerea unor considerente contradictorii sau străine de natura cauzei.

Astfel, în ceea ce privește condiția noutății, analiza efectuată de instanța de apel nu se referă la invenția revendicată, fiind încălcate prevederile art. 8 din Legea nr. 64/1991 și ale Regulii 32A(1) din H.G. nr. 152/1992, regulă ce prevede că noutatea unei invenții brevetabile se stabilește în conformitate cu prevederile art. 8 din lege, în raport cu conținutul revendicărilor și al domeniului de aplicare precizat în descriere.

Instanța de apel a analizat, din punctul de vedere al noutății, diverse caracteristici tehnice ale remorcii (prisma triunghiulară culcată pe o latură, modurile de prindere a panourilor publicitare, cadrele triunghiulare care servesc la închiderea prismei, lonjeroanele ranforsate), dar nu se exprimă asupra noutății invenției, respectiv noutatea remorcii pentru afișaj publicitar având toate caracteristicile mai sus menționate și nici nu identifică în stadiul tehnicii niciun document (sau documente luate separat) care ar distruge noutatea brevetului de invenție x.

Astfel, prevederile legale au fost încălcate, cât timp a fost realizată doar o analiză a noutății unor caracteristici tehnice și nu a invenției în sine, neexistând nicio concluzie referitoare la noutatea invenției, ci doar aprecieri referitoare la anumite caracteristici tehnice ale invenției.

Totodată, s-a făcut o analiză a noutății în sistem mozaic, și nu prin luarea în considerare individuală a materialelor din stadiul tehnicii, încalcă prevederile Regulii 32A(2) din H.G. nr. 152/1992.

În analiza noutății unor caracteristici tehnice ale invenției, instanța de apel a realizat un mozaic de soluții tehnice între mai multe brevete și cunoștințe în stadiul tehnicii, astfel:

- în ceea ce privește dispunerea panourilor publicitare sub formă de prismă triunghiulară culcată pe o latură - pe de o parte, între brevetele x și y și presupuse soluții tehnice din antichitate, pentru care nu există nicio dovadă la dosarul cauzei, iar, pe de altă parte, între x/y și z și t.

Cu toate că soluția tehnică a dispunerii panourilor publicitare sub formă de prismă triunghiulară culcată pe o latură era cunoscută din z și t, faptul că aceasta nu se regăsește în x și y conferă noutate brevetului w față de x și y.

Recurentul a arătat, totodată, că nu a fost respectată nici Regula 11(2) din H.G. nr. 152/1992, care prevede că produsele ca obiect al unei invenții "vor fi definite tehnic prin elemente constitutive, rolul funcțional al fiecărui element, legătura dintre acestea, relații constructive, funcționale și de poziție dintre elementele constitutive, ... etc."

Această regulă nu face nicio excepție în ceea ce privește forma unui element constitutiv, cu condiția ca această formă să aibă caracter tehnic.

În cazul formei de prismă triunghiulară culcată pe o latură a celor două panouri publicitare în raport cu sașiul, aceasta prezintă caracter tehnic prin: vizibilitatea mai bună a panourilor, atât pentru persoanele aflate la nivelul solului sau în trafic, cât și pentru persoanele aflate la un nivel mai înalt (parter înalte, etajele 1 sau 2); stabilitatea mărită a remorcii publicitare în condițiile în care remorca conform w este o remorcă ușoară. Această stabilitate mărită este obținută prin coborârea centrului de greutate în cazul formei de prismă triunghiulară culcată pe o latură, față de alte forme, cum sunt cea paralelipipedică (s), cea de prismă triunghiulară culcată pe o bază.

Or, în acest caz, în care dispunerea panourilor publicitare sub formă de prismă triunghiulară culcată pe o latură în raport cu șasiul prezintă caracter tehnic și participă la rezolvarea unei probleme tehnice prin elementul de stabilitate și devizibilitate conferit unei remorci publicitare, nu sunt legale considerentele instanței de apel forma diferită nu poate constitui un element de noutate per se în cazul unui brevet, dat fiind că formele geometrice, mai cu seamă cele regulate, sunt cunoscute din antichitate.

Brevetul w nu revendică o formă geometrică per se, ci dispunerea panourilor publicitare sub formă de prismă triunghiulară culcată pe o latură în raport cu șasiul, iar această dispunere prezintă caracter tehnic și rezolvă o problemă tehnică.

Cât privește comparația cu un desen sau model industrial, contrar celor reținute prin decizia recurată, forma este relevantă în situația acestora doar în măsura în care are exclusiv un caracter estetic, nefiind cazul prezentei dispuneri. În plus, chiar și un desen sau model industrial trebuie să prezinte noutate, conform legislației în vigoare - art. 6 alin. 1 din Legea nr. 129/1992.

- în ceea ce privește modul de prindere al materialului publicitar pe cadrele remorcii - între brevetele s și u.

Instanța de apel a constatat că brevetul s nu a fost analizat din punctul de vedere al noutății în raportul de expertiză și, în propria analiză efectuată, a concluzionat că singurele diferențe între cele două remorci (cea din w și cea din s) ar fi natura panourilor publicitare și modul de prindere al acestora, însă acesta din urmă, prevăzut de brevetul în litigiu, nu este nou, fiind cunoscut din brevetul nr. US 5507109.

O astfel de analiză a noutății relevă încălcarea Regulii 32A(2) din H.G. nr. 152/1992, întrucât s-a raportat la mozaicul format din brevetele s și u, cu atât mai mult cu cât instanța de apel nu a reușit să identifice și celelalte caracteristici tehnice prin care x diferă față de v, cu toate că aceste elemente sunt evidențiate în tabelul comparativ din expertiza tehnică realizată în apel (dispunerea panourilor publicitare sub formă de prismă triunghiulară culcată pe o latură în raport cu șasiul; ranforsările lonjeroanelor în partea lor mediană prin niște rigidizări verticale realizate sub forma unui cadru ce aproximează un solid de egală rezistență; pe laturile mici cu două cadre plane triunghiulare care servesc la închiderea prismei în poziția mediană.

Cât privește condiția de brevetabilitate a activității inventive, recurentul a susținut că analiza acesteia a fost realizată cu încălcarea art. 9 din Legea nr. 64/1991 și a Regulii 32B din H.G. nr. 152/1992.

Conform acestor dispoziții legale, activitatea inventivă presupune ca invenția să nu rezulte în mod evident pentru o persoană de specialitate în acel domeniu din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii și se apreciază în raport cu revendicările și cu problema tehnică pe care o rezolvă invenția.

Or, instanța de apel a analizat diverse caracteristici tehnice ale remorcii (prisma triunghiulară culcată pe o latură, modurile de prindere a panourilor publicitare, cadrele triunghiulare care servesc la închiderea prismei, lonjeroanele ranforsate), dar nu s-a exprimat asupra activității inventive a remorcii pentru afișaj publicitar ce are toate caracteristicile menționate în brevetul de invenție x și nici nu identifică în stadiul tehnicii vreo combinație de documente în sistem mozaic care ar distruge activitatea inventivă în cauză.

Mai mult, Regula 32B(2) prevede că:

"La aprecierea activității inventive se stabilește stadiul tehnicii din care se formează un mozaic de soluții tehnice ce se compară, în totalitatea lui, cu revendicările. [...] Dacă din analiza totalității soluțiilor din stadiul tehnicii rezultă, printr-o sinteza ulterioară, că o persoană de specialitate în domeniu, fără să depună un efort creativ, poate ajunge la soluția care face obiectul cererii de brevet de invenție, atunci acest obiect nu are la bază o activitate inventivă".

Altfel spus, soluția tehnică trebuie apreciată în totalitatea ei cu totalitatea soluțiilor din stadiul tehnicii, și nu caracteristicile tehnice separate de ansamblu.

Așadar, instanța de apel ar fi trebuit ca, din poziția persoanei de specialitate, să aprecieze dacă soluția tehnică revendicată în revendicarea 1 în ansamblul ei, rezultă sau nu, în mod evident, din mozaicul (combinația) de soluții din stadiul tehnicii, luat în totalitatea sa. Cu alte cuvinte, dacă persoana de specialitate ar putea să obțină soluția revendicată în totalitatea sa, fără efort inventiv, printr-o sinteză a soluțiilor din stadiul tehnicii.

În fapt, însă, au fost analizate doar anumite elemente: dispunerea sub formă de prismă triunghiulară culcată pe o latură; cele două cadre plane triunghiulare de pe laturile mici care servesc la închiderea prismei; ranforsările din partea mediană a lonjeroanelor prin niște rigidizări verticale realizate sub forma unui cadru ce aproximează un solid de egală rezistență), acestea fiind luate separat, fără a fi analizate în contextul ansamblului invenției, respectiv al remorcii publicitare, împreună cu celelalte caracteristici tehnice din prima revendicare a brevetului x.

Cât privește dispunerea sub formă de prismă triunghiulară culcată pe o latură, acest element a fost redus de instanța de apel la o simplă formă geometrică per se și considerată ca neavând activitate inventivă, deoarece este cunoscută din stadiul tehnicii (p), apreciere care ignoră faptul că este vorba doar despre o caracteristică tehnică a remorcii publicitare, iar analiza activității inventive se face asupra întregii invenții, nu asupra unei caracteristici tehnice luate separat.

În cazul brevetului x, obiectul revendicat nu este o prismă triunghiulară, ci o remorcă publicitară care are în componența sa panouri publicitare dispuse sub formă de prismă triunghiulară culcată pe o latură în raport cu șasiul.

Mai mult, instanța de apel a citat trunchiat din raportul de expertiză, arătând în mod eronat că experții ar fi reținut așa-zisa "lipsă a activității inventive în alegerea formei" geometrice în discuție.

În fapt, experții au considerat în cadrul analizei activității inventive, prin abordarea problemă-soluție, că, deși persoana de specialitate ar fi ajuns, prin combinarea y, p și u, la o remorcă prevăzută lateral cu două cadre plane dreptunghiulare înclinate și unite în partea lor superioară care îi dau forma unei prisme triunghiulare culcată pe una din laturi, și anume, pe cea desemnată de șasiu, totuși soluția tehnică obținută în mod neinventiv prin combinarea y, p și u diferă de remorca revendicată în revendicarea 1 a x prin alte elemente menționate la fila x din raport. Concluzia experților a fost aceea că brevetul x prezintă activitate inventivă față de combinația celor trei documente din stadiul tehnicii.

În examinarea de fond a cererii de brevet nr. x, aprecierea activității inventive nu s-a făcut prin abordarea problemă-soluție, astfel încât instanța de apel a impus o metodă de analiză a activității inventive care nu exista în legislația în vigoare la data efectuării examinării și acordării brevetului x. Mai mult, raportarea elementului "prismă" la problema tehnică a fost efectuată eronat de către instanța de apel, considerentele fiind fanteziste și contradictorii.

Astfel, instanța de apel a respins în mod neîntemeiat următoarele aspecte: dispunerea panourilor într-un unghi față de verticală (prisma triunghiulară din w) creează o vizibilitate mai bună de la etaj, față de dispunerea panourilor in plan vertical (pe o formă paralelipipedică) - pe o suprafață desfășurată mai mică se obține o vizibilitate bună atât la nivelul solului, cât și la etajele superioare; suprafața desfășurată mai mică în cazul prismei asigură o greutate mai mică a remorcii decât în cazul unui paralelipiped, unde numărul cadrelor și al suprafețelor de afișaj este mai mare.

Instanța de apel a analizat și sistemul de prindere a panourilor publicitare din combinația documentelor s cu u, iar concluzia că folosirea acestui element nu este rezultatul unei activități inventive a fost reținută cu încălcarea art. 9 din Legea nr. 64/1991, din moment ce aprecierea activității inventive se face asupra întregii invenții, nu asupra unei caracteristici tehnice luate separat.

În cazul brevetului x, obiectul revendicat nu este un sistem de prindere al unor panouri, ci o remorcă publicitară care are în componența sa panouri publicitare care se prind prin intermediul unor corzi elastice dispuse de-a lungul panoului și prevăzute cu cârlige de agățare ce se prind de niște agrafe, ocheți sau eventual găuri dispuse pe laturile cadrelor.

Și de această dată, instanța de apel a citat trunchiat din raportul de expertiză, arătând în mod eronat că experții ar fi reținut așa-zisa "lipsă a activității inventive în alegerea formei" geometrice în discuție.

În fapt, experții au considerat în cadrul analizei activității inventive, prin abordarea problemă-soluție, că, deși persoana de specialitate ar fi ajuns, prin combinarea y, p și u, la o remorcă având atașate panouri publicitare prin intermediul unor corzi elastice dispuse de-a lungul panoului și prevăzute cu cârlige de agățare ce se prind de niște ocheți sau eventual găuri dispuse pe laturile cadrelor (conform soluției tehnice din u), totuși soluția tehnică obținută în mod neinventiv prin combinarea y, p și u diferă de remorca revendicată în revendicarea 1 a x prin alte elemente menționate la fila x din raport. Concluzia experților a fost aceea că w prezintă activitate inventivă față de combinația celor trei documente din stadiul tehnicii.

Cât privește cele două cadre plane triunghiulare de pe laturile mici, care servesc la închiderea prismei, instanța de apel a considerat că acestea ar fi cunoscute din s și identifică în acest document trei tipuri de rigidizări: rigidizările înclinate de la colțurile inferioare ale panourilor verticale; rigidizarea realizată prin traversele de pe planșeul structurii paralelipipedice; armătura tubulară de formă geometrică rigidizată cu cadrele profilate pe toate laturile paralelipipedului.

Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat în mod contradictoriu că cele două cadre plane triunghiulare de pe laturile mici nu ar avea noutate față de rigidizările din s, deși a admis că în brevetul în litigiu rigidizarea suplimentară a structurii geometrice este făcută doar pe bazele triunghiulare ale prismei, iar nu pe toate laturile. Această contrarietate între considerente conduce la casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În fapt, cele două cadre plane triunghiulare de pe laturile mici ale prismei diferă de rigidizările din s atât prin dispunerea lor, cât și prin funcția pe care o au. Cadrele plane, pe lângă funcția de rigidizare, au și rol de fixare a panourilor publicitare, conform brevetului. Mai mult, cele două cadre plane triunghiulare de pe laturile mici, care servesc la închiderea prismei, reprezintă o soluție simplificată și eficientă de rigidizare a remorcii din w față de cele trei tipuri de rigidizări identificate în s.

În mod evident, consumul de material pentru rigidizarea structurii paralelipipedice în s este mult mai mare decât în cazul w, ceea ce conduce la o greutate crescută a remorcii.

Astfel soluțiile tehnice din s și w nu sunt echivalente, iar o persoană de specialitate nu ar ajunge fără aport inventiv la soluția revendicată în x luând în considerare rigidizările din s, cu atât mai mult cu cât nu există niciun indiciu în s care să sugereze persoanei de specialitate că rigidizările și, în general, soluția tehnică din s ar conduce la o remorcă publicitară mai ușoară, stabilă și cu o greutate redusă.

În continuare, instanța de apel a considerat că persoana de specialitate ar putea deduce cele două cadre plane triunghiulare de pe laturile mici ale prismei prin raportarea la cea mai simplă formă de cort, apreciere care arată o confuzie între cadrele plane triunghiulare din w, realizate din profile metalice, cu stâlpii verticali ai cortului uniți printr-o traversă.

În fapt, deși forma unui cort simplu este asemănătoare cu cea a remorcii publicitare, având tot forma unei prisme triunghiulare culcate pe o latură, totuși structura obținută prin stâlpii verticali și traversă este diferită de cea a unor cadre plane triunghiulare. De fapt, în cazul cortului, una dintre ipotenuzele cadrului plan triunghiular este dată de foaia de cort prinsă prin ancorare, iar una dintre catete este dată de sol, acestea nefiind rigidizate de profile metalice ca în cazul remorcii din w.

Mai mult, persoana de specialitate nici nu ar recurge la soluția tehnică a unui cort, deoarece cortul aparține unui domeniu tehnic mult prea îndepărtat de cel al unei remorci publicitare. În plus, structura de rezistență a unui cort simplu expusă de instanța de apel este pentru un cort de dimensiuni mai mici decât remorca publicitară. Corturile de dimensiuni mai mari prezintă structuri mai complexe, dar și ele diferă de cele două cadre plane triunghiulare de pe laturile mici ale prismei din w.

Față de cortul invocat de instanță, invenția din brevetul w prezintă activitate inventivă deoarece îndeplinește cel puțin cerința din Regula 32B(3) din H.G. nr. 152/1992, potrivit căreia "O invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare: (…) d) invenția este folosită cu sau fără modificări într-un alt domeniu pentru soluționarea unei alte probleme și efectul tehnic obținut este fie același, fie neașteptat sau superior efectelor obținute de alte invenții din domeniul în care se transpune invenția, cu condiția ca cele două domenii să nu fie apropiate". Soluția tehnică a unui simplu cort este utilizată cu modificări neevidente persoanei de specialitate în domeniul îndepărtat al remorcilor publicitare, obținând un efect de rigidizare superior.

În ceea ce privește ranforsările verticale, mediane ale lonjeroanelor ce aproximează un solid de egală rezistență, instanța de apel a avut aceeași abordare, considerând că este vorba despre un concept cunoscut din domeniul podurilor mobile.

Nu s-a precizat, însă, cum anume se aplică concret acest concept în domeniul podurilor mobile (conceptul este o idee sau o teorie fără caracter brevetabil), deoarece numai aplicarea acestui concept într-un produs cu caracter tehnic, realizat de om, poate avea relevanță în evaluarea unei invenții. Această neprecizare (nemotivare) este menită să ducă la casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât nu s-a prezentat probatoriul documentar din care să rezulte anterioritatea relevantă pentru brevetul w.

De asemenea, instanța de apel nu a precizat dacă utilizarea conceptului de "solid de egală rezistență" este cunoscut în stadiul tehnicii pentru lonjeroane de remorci și dacă aplicarea unui concept utilizat în domeniul podurilor mobile era sau nu evidentă pentru o persoană de specialitate în domeniul remorcilor. Și aceasta neprecizare (nemotivare) conduce la casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât nu s-a prezentat probatoriul documentar din care să rezulte anterioritatea relevantă pentru x, respectiv documentul din stadiul tehnicii din care să rezulte un lonjeron ranforsat prin rigidizări verticale sub forma unui cadru care să aproximeze un solid de egală rezistență.

Pentru o analiză corectă, ar fi trebuit prezentate probe documentare clare din stadiul tehnicii, în legătură cu modul concret în care conceptul de solid de egală rezistență este aplicat în obținerea unor produse cu caracter tehnic, în domeniul podurilor mobile sau al lonjeroanelor, ce efect tehnic are caracteristica tehnică ce manifestă calitatea de solid de egală rezistență în cadrul produsului obținut și dacă persoana de specialitate ar fi fost îndreptățită să utilizeze învățătura din domeniul podurilor mobile în domeniul remorcilor.

Ca și în cazul cadrelor plane triunghiulare care servesc la închiderea prismei, instanța de apel nu a analizat dacă ranforsările verticale, mediane ale lonjeroanelor realizate sub forma unui cadru ce aproximează un solid de egală rezistență conduc la o invenție care îndeplinește prevederile Reg. 32B(3)(d) din H.G. nr. 152/1992.

Față de toate argumentele expuse, recurentul a conchis în sensul că întreaga motivare a deciziei recurate pe aspectul activității inventive s-a făcut fără respectarea prevederilor art. 9 din Legea nr. 64/1991 și a Regulii 32B din H.G. nr. 152/1992.

Mai mult, instanța de apel și-a structurat motivarea privind criteriul de activitate inventivă a unor caracteristici tehnice (și nu a invenției în ansamblu, așa cum prevede art. 9 din Legea nr. 64/1991) bazându-se doar pe faptul că elementele respective ar fi cunoscute, aspect ce atrage casarea hotărârii în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Simplul fapt ca anumite caracteristici tehnice sunt cunoscute în stadiul tehnicii nu reprezintă un indicator al lipsei activității inventive.

Așa cum se arată în Decizia T37/85 a Comisiei de Apel (Board of Appeal) a Oficiului European de Brevete, citată și în doctrina din România, "Simplul fapt că elementele sunt cunoscute, nu permite extrapolarea concluziei că invenția este evidentă (lipsită de activitate inventivă n.n.), atât timp cât stadiul tehnicii nu sugerează persoanei de specialitate interacțiunea dintre elementele combinației, precum și funcția acestora în cadrul combinației".

Per a contrario, dacă raționamentul Curții ar fi corect, și anume că elementele cunoscute atrag după sine lipsa de activitate inventivă, atunci nu ar fi posibilă existența invențiilor de combinație și nu ar putea fi îndeplinită Regula 32B(3)(e), conform căreia "O invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare: (…) e) constă în combinarea elementelor cunoscute din stadiul tehnicii, astfel încât rezultă o legătură organică funcțională, o influențare reciprocă, o interacțiune sau o intercondiționare și aceasta conduce la obținerea unui efect global pozitiv".

Mai mult, în Decizia T111/86 a Comisiei de Apel (Board of Appeal) a Oficiului European de Brevete, citată și în doctrina din România se precizează că "Nu este necesar ca toate caracteristicile invenției să fie neevidente, astfel încât chiar și numai dacă o caracteristică esențială care rezultă din combinarea elementelor are acest caracter, în principiu, este îndeplinită condiția activității inventive."

Pe de altă parte, instanța de apel a omis să analizeze dacă o persoană de specialitate în domeniu ar fi fost îndreptățită să selecteze caracteristicile tehnice cunoscute și să le combine pentru obținerea remorcii conform brevetului w și să precizeze care sunt indicatorii din stadiul tehnicii care ar fi condus persoana de specialitate la selectarea caracteristicilor tehnice care compun remorca din brevetul w, în condițiile în care niciunul dintre documentele selectate din stadiul tehnicii nu rezolvă problema tehnică a obținerii unei remorci ușoare, dar stabile, pentru activități publicitare.

Analiza în sistem mozaic este absolut indispensabilă pentru o apreciere corectă a activității inventive, iar modul de combinare a documentelor în sistem mozaic care compun stadiul tehnicii pentru aprecierea activității inventive trebuie să constituie răspunsul la întrebarea daca persoana de specialitate ar fi fost îndreptățită, din punct de vedere tehnic, să combine aceste documente pentru a ajunge la invenție, și nu dacă ar fi putut ajunge la invenție, combinându-le.

Trebuie, în consecință, să existe o rațiune a acțiunii respective, iar cea mai rațională motivație constă în combinarea documentelor în scopul rezolvării unei probleme tehnice și găsirii unei soluții tehnice adecvate.

Concluzia că o soluție este fezabilă din punct de vedere tehnic nu înseamnă că ar fi fost evident unei persoane de specialitate faptul că din combinația documentelor să poată deduce soluția, în sine fezabilă.

În al doilea rând, pentru aprecierea evidenței, este necesară existența în stadiul tehnicii a unui "indicator" recognoscibil, care să conducă în mod evident și univoc la combinarea unor elemente sau caracteristici cunoscute, în modul prezentat în învățătura invenției revendicate.

Or, în cauză, contrar modului corect de evaluare a activității inventive a brevetului și a aplicării corecte a prevederilor legale, instanța de apel a realizat o veritabilă analiză post-factum a activității inventive a brevetului w, acest tip de analiză viciată fiind evitată atât de examinatorii OSIM, cât și cei ai oficiilor de brevete din străinătate, precum și de experții tehnici judiciari în domeniul brevetelor.

În acest sens, recurentul a făcut referire la Ghidul de examinare al Oficiului European de brevete, partea G, capitolul VII-19 (Guidelines for Examination in the EPO, Part G - Chapter VII-19), la jurisprudența Comisiilor de Apel ale Oficiului European de Brevete ediția a 8-a, iulie 2016 (Case Lawof The Boards of Appeal) și la doctrina din România, care precizează importanța evitării analizei post-factum.

Faptul că, în speță, instanța de apel nu s-a plasat în postura unei persoane de specialitate dinainte de data relevantă este evident din considerațiile privitoare la problema tehnică.

Referința la automobilele electrice arată clar că instanța de apel nu se poziționează de la bun început la data de depozit a cererii de brevet respectiv 11.02.1999. Pe de altă parte, făcând doar o cercetare sumară a autovehiculelor electrice care erau înregistrate în România la data de depozit a w, se constată că numărul acestora era insignifiant raportat la numărul total de autovehicule aflate în circulație în România, astfel că avantajul oferit de automobilele electrice care ar putea tracta o remorcă publicitară grea fără consum mare de combustibil fosil nu se susține.

În realitate, chiar și în prezent, raportat la numărul total al autovehiculelor de pe piață, în România, numărul autovehiculelor electrice sau hibride este extrem de redus, astfel încât este improbabil ca utilizatorul unei remorci să folosească un autovehicul electric sau hibrid sau cu propulsie pe bază de hidrogen.

Astfel, din anul 2012 până în prezent, 562 de mașini 100% electrice au primit cărți de identitate a autovehiculului (CIV) eliberate de Registrul Auto Român, potrivit datelor furnizate de RAR.

Numărul mașinilor electrice existente în circulație continuă să fie extrem de redus, chiar și în prezent, raportat la numărul total de autovehicule. Chiar și în 2018, considerat cel mai bun an referitor la automobilele electrice în România, au fost înmatriculate doar 605 mașini, prin comparație cu numărul total de autovehicule înmatriculate: 130.919 mașini noi și 473.616 de mașini second-hand, totalizând un număr de 604.535 autovehicule.

De aceea, este pertinentă susținerea că o remorcă cu o greutate redusă conduce chiar și în prezent la avantajul unui consum mic de combustibil fosil și reducerea poluării în cazul în care remorca este tractată de un autoturism pe combustibil fosil, deoarece marea masă a autovehiculelor înmatriculate în România funcționează cu un astfel de combustibil. Existența pe piață a autovehiculelor electrice nu diminuează efectul reducerii poluării, cu atât mai mult cu cât nici sursele de energie electrică nu sunt în totalitate nepoluante.

Mai mult, aprecierile instanței de apel referitoare la publicitatea care poate fi realizată pe autovehicule care realizează transport de mărfuri sau persoane este nerelevantă, reprezentând o altă soluție tehnică.

Recurentul a arătat, totodată, că instanța de apel a invocat în mod greșit raportul de expertiză întocmit în cauză, în sensul că reunirea elementelor din revendicarea 1 a brevetului, cunoscute în stadiul tehnicii, nu prezintă caracter inventiv.

În realitate, comisia de experți a analizat activitatea inventivă a întregii invenții prin abordarea problemă-soluție, nu doar a elementelor cunoscute, iar concluzia acestora la fila x din raport a fost că invenția în ansamblu prezintă activitate inventivă, deoarece persoana de specialitate ar ajunge la o altă soluție tehnică decât invenția din x. Experții desemnați au făcut o analiză a activității inventive a invenției în sistem mozaic (inclusiv aspectele legate de combinarea caracteristicilor tehnice esențiale).

În realitate, problema tehnică reținută (diminuarea greutății remorcii, cu menținerea stabilității acesteia și a posibilității de afișaj de mari dimensiuni) este rezolvată de combinarea tuturor elementelor din revendicarea 1, conducând la obținerea unui efect global pozitiv și încadrându-se astfel în prevederile Regulii 32B(3)(d) din H.G. nr. 152/1992, astfel încât instanța a redus, contrar dispozițiilor legale în materie, soluția tehnică a brevetului la elementele considerate noi și cu "caracter inventiv" și le separă de celelalte caracteristici tehnice, cu care acestea conlucrează pentru rezolvarea problemei tehnice.

Mai mult, instanța de apel a constatat în mod eronat că analiza de activitate inventivă s-ar fi făcut prin raportare la domeniul publicității.

În fapt, invenția din brevetul x a fost încadrată în clasa G09F21/04 "Publicitate vizuală mobilă prin intermediul vehiculelor terestre" din clasificarea internațională a brevetelor de invenție, iar examinatorul OSIM a reținut în mod corect faptul că soluția tehnică se referă la o remorcă publicitară și nu la un șasiu împreună cu structura atașată acestuia.

Mai mult, instanța de apel a considerat în mod greșit șasiul și structura atașată acestuia ca fiind "material rulant", locuțiune care desemnează totalitatea vehiculelor care se deplasează pe o cale ferată, conform DEX. De altfel, din documentele citate atât în examinarea OSIM, cât din cele invocate de reclamanți în acțiunea în anulare, următoarele au fost încadrate tot în clasa G09F21/04 de către examinatorii din Oficiile de Brevete din SUA, Franța, Germania și de la Brevetul european. Aceste invenții se referă tot la remorci publicitare.

Aprecierea instanței de apel referitoare la materialul documentar care s-ar fi limitat la documente care implicau publicitatea este eronată, deoarece documentul "Indespension" invocat de reclamanți și cuprins în materialul documentar conține o multitudine de remorci destinate altor scopuri decât cel publicitar. De altfel, nimic nu i-a împiedicat pe reclamanți să invoce documente din domeniul tehnic al construcției de șasiuri și lonjeroane sau din domeniul tehnic al podurilor mobile si al corturilor, în măsura în care considerau că sunt relevante față de obiectul invenției. Probarea defectuoasă de către reclamanți a acțiunii de anulare a brevetului x nu poate fi pusă în sarcina titularului brevetului și în nici un caz nu poate reprezenta un motiv legal și pertinent de anulare a unui brevet.

În ceea ce privește considerația instanței de apel în sensul că remorca pentru canoe de la fila x:3 din manualul Indespension ar fi fost "eliminată din stadiul tehnicii" doar pentru că este destinată transportului de canoe este eronată, întrucât aceasta a fost analizată în ceea ce privește noutatea și activitatea inventivă în raportul de expertiză ce s-a efectuat la Tribunalul București.

Remorca pentru transportul de canoe nu conține nicio caracteristică tehnică suplimentară față de celelalte dezvăluiri, astfel încât aceasta nu aduce niciun element nou față de celelalte documente din stadiul tehnicii, acesta fiind, probabil, motivul pentru care nici comisia de experți din apel și nici expertul-parte al reclamanților, dl. E., nu au luat-o în considerare pentru analiza brevetabilității brevetului w.

În punctul de vedere depus la dosar, expertul - parte se referă doar la remorca publicitară și cea utilitară (cu tulumbă) din manualul Indespension, ambele aflate la pagina 2:6 a acestuia. De altfel, remorca utilitară cu tulumbă care nu are nicio legătură cu domeniul publicității a fost analizată atât de către expertul desemnat de Tribunal, cât și de experții desemnați în apel. Așadar, susținerea Curții că excluderea din stadiul tehnicii a remorcii de canoe ar fi fost determinată de încadrarea invenției în domeniul publicității este nefondată.

Recurentul a susținut, totodată, că instanța de apel s-a raportat în mod greșit la stadiu al tehnicii "eronat", întrucât legea nu face distincție între un asemenea stadiu al tehnicii și unul "corect". În aplicarea art. 8 din Legea nr. 64/1991 și Regula 27(3) din H.G. nr. 152/1992, examinatorul OSIM realizează o selecție din absolut toate documentele aduse la cunoștința publicului anterior datei de depozit, pe care le consideră relevante față de soluția tehnică din cererea de brevet analizată. Legislația din România, ca și legislația internațională, prevede că "Raportul de documentare conține materialele documentare selectate din stadiul tehnicii, materiale care sunt existente la dispoziția OSIM la data respectivă". Așadar, stadiul tehnicii pentru brevetul x cuprinde absolut toate documentele de 11.02.1999 (data cererii de brevet), nu doar pe cele referitoare la remorcile publicitare.

Stadiul tehnicii selectat de examinatorul OSIM este relevant, deoarece conține documente referitoare la remorci publicitare cu diverse îmbunătățiri ale componentelor acestora, iar invenția din x se referă, de asemenea, la o remorcă publicitară cu anumite îmbunătățiri și caracteristici tehnice bine definite.

Lonjeronul și rigidizările invocate de Curte sunt parte componentă a remorcii publicitare și sunt special concepute pentru a fi utilizate la o remorcă publicitară, dar nu ele sunt obiectul invenției, ci remorca publicitară.

Pe de altă parte, în mod evident Curtea a confundat criteriile de apreciere a noutății și activității inventive, deoarece Regula 32B din H.G. nr. 152/1992 se referă exclusiv la criteriile de apreciere a activității inventive. Criteriile de apreciere a noutății sunt diferite de cele referitoare la activitatea inventivă și se regăsesc la Regula 32A din H.G. nr. 152/1992, cu toate acestea, s-a dispus anularea brevetului fără să se constate că brevetul w nu ar îndeplini condițiile de brevetabilitate.

Mai mult, în contradictoriu cu soluția de anulare a brevetului w, instanța a recunoscut caracterul nou și inventiv cel puțin al unor elemente din compunerea remorcii publicitare, anume ranforsarea mediană a lonjeroanelor prin cadre verticale care aproximează un solid de egală rezistență, diminuarea greutății sașiului cu menținerea rezistenței și stabilității acestuia ca urmare a ranforsărilor menționate și mărirea rezistenței și stabilității structurii ca urmare a ranforsări acesteia prin cadrele plane triunghiulare care închid prisma.

Această contradicție atrage casarea hotărârii recurate în temeiul art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Luând în considerare ipoteza în care Curtea ar fi constatat totuși neîndeplinirea condițiilor de brevetabilitate a brevetului w, pe baza documentelor invocate de reclamanți în acțiunea în anulare și pe baza unui stadiu al tehnicii neinvocat de aceștia, referitor la corturi, precum și lonjeroane și ranforsări din domeniul vehiculelor și podurilor mobile (în fapt, presupuse cunoștințe devenite accesibile publicului înainte de 11.02.1999, conform art. 8 din Legea 64/1991), instanța s-a pronunțat extra petita, deoarece a judecat mai mult decât s-a cerut de reclamanți prin cererea introductivă și probatoriul invocat de aceștia, ceea ce atrage casarea în tot a deciziei recurate.

Analiza de specialitate a caracterului nou și inventiv al invenției s-a făcut în ambele etape ale judecării prezentei cauze, atât de către Tribunalul București, cât și de către Curtea de Apel București, în raport de toate documentele citate de reclamanți, aceștia nefiind cu nimic împiedicați să depună toate documentele din stadiul tehnicii, din absolut orice domeniu tehnic, considerate relevante în cauză. De altfel, reclamanții au depus la dosarul cauzei peste 25 de documente, dintre care unele chiar nu au nicio legătură cu domeniul publicității.

Totuși, Curtea se contrazice în continuare, prin raționamentul că neîndeplinirea condițiilor de brevetabilitate ar rezulta în mod necesar dintr-o presupusă lipsă a unei analize "reale" a condițiilor de brevetare și neraportarea la un așa-zis "stadiu al tehnicii pertinent".

Or, în lipsa analizei reale a acestor condiții de brevetare, prin raportarea lor la stadiul tehnicii pertinent, nici nu se poate reține că la momentul acordării brevetului invenția îndeplinea aceste condiții, cu atât mai mult cu cât, așa cum deja s-a arătat, celelalte elemente din revendicări, care au fost analizate prin raportare la stadiul tehnicii corespunzător categoriei din care făceau parte, nu îndeplineau cel puțin condiția aportului inventiv.

Raportarea invenției din brevetul w la un stadiul al tehnicii care se extinde dincolo de documentele invocate în cererea de anulare atrage casarea în tot a deciziei civile recurate.

De asemenea, așa cum s-a arătat anterior, instanța nu a constatat lipsa de noutate și de activitate inventivă în privința invenției, ci a analizat în mod nerelevant doar anumite elemente ale acesteia, luate separat, în contradicție cu art. 8 și 9 din Legea nr. 64/1991, care se referă la invenție și nu la diverse caracteristici tehnice ale acesteia luate individual.

Mai mult, instanța de apel nu a constatat îndeplinirea prevederilor art. 42 din Legea 64/1991, în sensul că brevetul w nu ar prezenta noutate sau activitate inventivă, nu a indicat documentul sau documentele care ar distruge noutatea și activitatea inventivă a brevetului și nici nu a argumentat lipsa noutății sau activității inventive. Dimpotrivă, aplicând greșit prevederile legale, instanța s-a rezumat la a analiza anumite elemente caracteristici tehnice ale invenției, despre unele dintre acestea constatând că sunt cunoscute, cu toate că din acest fapt nu rezultă în mod automat că invenția ar fi lipsită de noutate sau activitate inventivă. Instanța a presupus că elementele care nu sunt cunoscute din documentele depuse la dosarul cauzei (ranforsări ale carcasei și lonjeroane) s-ar putea regăsi în alte documente, pe care nu le-a identificat în niciun fel, s-a conchis prin motivele de recurs.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14.01.2020, Înalta Curte, în complet de filtru, a admis în principiu recursul declarat de pârâtul C., membrii completului de filtru fiind în unanimitate de acord că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ.. În aplicarea art. 493 alin. (7) din cod, s-a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul - pârât a invocat incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., însă, față de conținutul motivelor de recurs, urmează a se reține exclusiv cazul vizând modul de aplicare a legii de către instanța de apel, din perspectiva condițiilor unei invenții brevetabile, prin raportare la criticile efectiv formulate.

Eventuala inserare în decizie a unor motive străine de natura cauzei se subsumează unei analize eronate a cerințelor legale de brevetabilitate, ce implică o aplicare necorespunzătoare a legii, iar, pe de altă parte, situațiile invocate de către recurent, ca relevând o contrarietate între considerente, expun tot modul de raportare a instanței de apel la dispozițiile legale incidente, susceptibil de evaluare, de către instanța de recurs, în contextul aplicării legii, după cum se va arăta în cele ce succed.

Înalta Curte reține că motivele de recurs vizează, în esență, neanalizarea efectivă a noutății și a activității inventive - condiții de brevetabilitate a căror neîndeplinire, în cazul brevetului de invenție x "Remorcă pentru afișaj publicitar", a fost pretinsă prin cererea de chemare în judecată, având ca obiect anularea brevetului.

Este de precizat faptul că susținerile recurentului au în vedere și stabilirea corectă a situației de fapt chiar de către această instanță de recurs, în concordanță cu legea aplicabilă, în rejudecarea cauzei după casare. Or, potrivit art. 497 C. proc. civ., admiterea recursului de către Înalta Curte conduce întotdeauna, fără vreo derogare, la casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, indiferent de motivul de casare, soluția casării cu reținere nefiind prevăzută în cazul recursului soluționat de instanța supremă. Drept urmare, vor fi analizate exclusiv criticile de nelegalitate invocate, neținându-se cont de susținerile ce vizează reaprecierea situației de fapt și a probelor administrate.

Recurentul a criticat neexaminarea reală de către instanța de apel a condițiilor de brevetabilitate, iar susținerile sale vor fi structurate și analizate în ordinea presupusă de etapele evaluării acestor condiții, după cum urmează: aplicarea greșită a sancțiunii nulității brevetului pentru necercetarea stadiului tehnicii corespunzător domeniului de aplicare a invenției; analiza nediferențiată a condițiilor noutății și activității inventive; ignorarea ansamblului invenției în examinarea acestor condiții.

Se observă că aceste critici vizează nu numai pronunțarea instanței de apel, în evocarea fondului pretențiilor deduse judecății, în limitele învestirii instanței prin cererea de chemare în judecată, prin raportare la motivele de nulitate a brevetului invocate de reclamante, dar și modul concret de analiză de către instanța de apel a condițiilor de brevetabilitate.

În acest context, urmează a se cerceta cu prioritate dacă instanța de apel a procedat la analiza condițiilor de brevetabilitate și a aplicat sancțiunea nulității brevetului pentru neîndeplinirea uneia sau chiar a ambelor condiții ori dacă a anulat brevetul pentru un alt motiv, astfel cum a pretins recurentul. În raport de constatările pe acest aspect, vor fi analizate criticile vizând motivul de nulitate reținut de către instanța de apel.

Astfel, Înalta Curte reține că, în considerentele deciziei, au fost arătate argumentele pentru care instanța de apel a înlăturat concluziile raportului de expertiză întocmit în etapa procesuală a apelului, formulate de experți în sensul îndeplinirii celor două condiții de brevetabilitate și, totodată, au fost expuse aprecieri proprii asupra noutății și aportului inventiv al caracteristicilor tehnice ale invenției, indicate în revendicări și privite separat una de cealaltă.

Instanța de apel a considerat că, deși nu poate fi negat caracterul nou și inventiv al unora dintre caracteristici, nu a avut loc o analiză reală a condițiilor de brevetare în procedura administrativă, astfel încât nu se poate reține că invenția îndeplinea aceste condiții la momentul acordării brevetului.

Constatarea absenței unei analize reale a condițiilor de brevetare în procedura administrativă s-a fundamentat pe raportarea Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci în analiza acestora la un domeniu eronat, respectiv la domeniul publicității, ceea ce a viciat ab initio acordarea brevetului, iar această viciere nu poate fi acoperită în alt mod decât prin anularea brevetului în cauză.

În concret, prin decizia recurată s-a reținut că domeniul de utilizare a soluției tehnice cuprinse în invenție, ce ar fi trebuit luat în considerare la acordarea brevetului, este realizarea remorcilor ușoare și stabile cu ajutorul unor ranforsări aplicate șasiului și structurii, în timp ce afișajul publicitar este doar destinația remorcii, domeniul de utilizare a acesteia. Drept urmare, se impunea ca materialul documentar din stadiul tehnicii să fie alcătuit și din domeniul menționat, vizând analiza greutății, rezistenței și stabilității unui șasiu și a stabilității unei structuri destinate rulării pe drumurile publice, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Față de considerentele deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanța de apel a intrat în analiza condițiilor noutății și a aportului inventiv, în ceea ce privește brevetul x "Remorcă pentru afișaj publicitar", însă doar pentru a observa că brevetul de invenție a fost acordat pentru un domeniu de utilizare eronat și prin raportare la un stadiu al tehnicii nepertinent și pentru a concluziona că nu a avut loc o analiză reală a celor două condiții de brevetabilitate în procedura administrativă.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra îndeplinirii sau a neîndeplinirii în cauză a celor două condiții de brevetabilitate, iar aprecierea conform căreia nu s-ar putea reține că invenția îndeplinea aceste condiții la momentul acordării brevetului nu infirmă atare constatare, cât timp nu a fost conturată pe baza analizării condițiilor chiar de către instanță, ci s-a desprins ca o concluzie a modului în care acestea au fost analizate în procedura administrativă. Rezultă, astfel, fără echivoc faptul că soluția de anulare a brevetului a fost justificată de raportarea organului administrativ la domeniul de utilizare a invenției și la stadiul tehnicii.

În acest context, Înalta Curte constată caracterul fondat al criticilor recurentului referitoare la aplicarea greșită a sancțiunii anulării brevetului pentru acest motiv, față de dispozițiile Legii nr. 64/1991 și ale Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991, aprobat prin H.G. nr. 152/1992 (ambele acte normative în forma în vigoare la data cererii de brevet - 11.02.1999).

Sub un prim aspect, este de necontestat că, pentru stabilirea unei invenții brevetabile, noutatea se analizează în raport de stadiul tehnicii, definit în art. 8 teza a doua din Legea nr. 64/1991 (în forma în vigoare la data cererii de brevet - 11.02.1999) ca incluzând "toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului până la data înregistrării cererii de brevet de invenție sau a priorității recunoscute".

În scopul examinării noutății, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci întocmește un material documentar cu materiale "pertinente" în sensul Regulii 32A alin. (5) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, aprobat prin H.G. nr. 152/1992 (în vigoare la data cererii de brevet - 11.02.1999). Astfel, sunt selectate "acele materiale din stadiul tehnicii al căror conținut acoperă parțial sau total întinderea protecției cerute de solicitant prin revendicări."

De asemenea, pentru aprecierea activității inventive, potrivit Regulii 32B alin. (2), "se stabilește stadiul tehnicii din care se formează un mozaic de soluții tehnice ce se compară, în totalitatea lui, cu revendicările."

Examinarea fondului pretențiilor deduse judecății în cadrul cererii de anulare a brevetului de invenție pe temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1991 (în forma în vigoare la data cererii de brevet - 11.02.1999) nu presupune, însă, cenzurarea modului în care examinatorul, în etapa administrativă de acordare a brevetului, a selectat și a valorificat, în evaluarea celor două condiții de brevetabilitate, materialele din stadiul tehnicii.

În mod evident, acordarea brevetului de invenție poate fi rezultatul unui material documentar insuficient sau greșit selectat din perspectiva Regulii 32A alin. (5), din moment ce s-a socotit a fi îndeplinite una sau chiar ambele cerințe, dar nu au fost luate în considerare materiale "pertinente".

Cu toate acestea, în acțiunea în anulare a brevetului, reclamantului îi revine sarcina probei pe temeiul art. 249 C. proc. civ., având obligația de a înfățișa acele materiale pertinente despre care pretinde că nu au fost avute în vedere ca atare în procedura administrativă și care dovedesc neîndeplinirea cerinței noutății.

Drept urmare, instanța de judecată, în analiza cererii de chemare în judecată, poate constata ignorarea unor materiale pertinente în sensul Regulilor 32A alin. (5) și 32 B alin. (2) din Regulament la momentul acordării brevetului, însă, doar dintre materialele invocate de către reclamant sau și a altora, potrivit probelor solicitate și încuviințate, pe baza cărora este în măsură să stabilească neîndeplinirea condițiilor de brevetabilitate la momentul cererii de brevet. Nedepunerea de materiale relevante de către reclamant conduce la sancționarea acestuia pentru nedovedirea pretențiilor, și nu la anularea brevetului, după cum, în mod corect, s-a arătat prin motivele de recurs, din moment ce nu a fost răsturnată prezumția de validitate a brevetului.

Sub al doilea aspect, domeniul de aplicare a invenției se stabilește chiar de către inventator, la depu