ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 379/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă, la data de 13 iulie 2020, la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamanta Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 3 a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1264 A din 11 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 28 iulie 2020 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a prezentat situația de fapt litigiului, arătând că acțiunea dedusă judecății, formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Giurgiu - Direcția de Impozite și Taxe Locale, are ca obiect pretenții în cuantum de 2.561.289 RON, sumă plătită pe raza unității administrativ-teritoriale a Sectorului 3 al Municipiului București prin S.C. A. S.R.L., care nu face parte din categoria instituțiilor de natura celor autorizate să deruleze operațiuni de plată, în sensul art. 28 alin. (2) și alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și al art. 5 alin. (8) și alin. (8

1

) din O.U.G. nr. 146/2002.

Recurenta a mai arătat că din cuprinsul prevederilor art. 5 alin. (8) și alin. (8

1

) din O.U.G. nr. 146/2002 reiese că intenția legiuitorului a fost aceea de a stabili că persoana autorizată să proceseze achitarea amezilor contravenționale este "Ghișeul electronic de plăți", în calitate de unic procesator de plată electronică înrolat în Sistemul Electronic Național, înființat prin H.G. nr. 1235 din 06 decembrie 2010 privind aprobarea realizării sistemului național electronic de plată on-line a taxelor și impozitelor utilizând cardul bancar, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 5 lit. a) din O.U.G. nr. 146/2002, dovada de plată emisă de "ghișeul virtual de plăți" este singura care poate proba achitarea contravalorii amenzii, iar deținătorul terminalelor prin care au fost achitate amenzile contravenționale nu poate fi înrolat în calitate de persoană juridică de drept privat, la Sistemul Electronic Național, entitate aflată în subordinea Guvernului României prin intermediul Ministerului pentru Societatea Internațională (Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale).

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-pârât Municipiul Giurgiu - Direcția de Impozite și Taxe Locale, la data de 5 august 2020.

Intimatul a depus întâmpinare la data de 12 august 2020, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru imposibilitatea încadrării aspectelor invocate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 19 august 2020, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, este formulat în termen legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a)-c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Totodată, s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului și va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reținându-se că intimatul-pârât a invocat, prin întâmpinare, excepția nulității recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 08 octombrie 2020.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

La data de 12 noiembrie 2020, recurenta a depus la dosar Hotărârea Consiliului Local nr. 394 din 30 iulie 2019 privind reorganizarea Direcției Impozite și Taxe Locale Sectorul 3 în Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 3, instituție publică de interes local cu personalitate juridică.

Având în vedere acest înscris depus la dosar, Înalta Curte reține că Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 3 are calitate procesuală activă în prezenta cauză.

Examinând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 1264 A din 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Sectorul 3 al Municipiului București, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 71 din 25 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, reținându-se, în esență, în acord cu prima instanță, că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ., respectiv că nu poate fi reținută fapta ilicită a pârâtului, întrucât încasarea de venituri la bugetul local nu poate avea această natură, iar virarea sumelor către S.C. A. S.R.L. nu a fost dovedită și nu poate reprezenta o faptă ilicită a pârâtului, ci eventual a acestei societăți împotriva căreia reclamanta nu s-a îndreptat.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, în cauză, nu s-a făcut dovada săvârșirii cu vinovăție de către pârâtă a unei fapte ilicite și nici dovada unui prejudiciu cert suferit de reclamantă, în lipsa acestora neputând subzista nici condiția existenței unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că recurenta a expus situația de fapt care a generat litigiul și cadrul normativ apreciat ca fiind incident în cauză, însă nu a formulat critici de nelegalitate care să combată raționamentul instanței de apel în pronunțarea deciziei recurate, în sensul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1357 C. civ.

Recurenta s-a limitat la a indica textul art. 28 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și cel al art. 5 alin. (8) și alin. (8

1

) din O.U.G. nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, fără a aduce argumente cu privire la modul în care instanța de apel a aplicat sau interpretat aceste dispoziții legale, de natură să circumstanțieze nelegalitatea deciziei recurate.

În acest context, Înalta Curte menționează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Având în vedere că recurenta nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 3 împotriva deciziei nr. 1264 A din 11 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Impozite și Taxe Locale Sector 3 împotriva deciziei nr. 1264 A din 11 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.