ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1388/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin decizia civilă nr. 103/C din 29 iunie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul formulat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 120 din 26 februarie 2016, pronunțată de Tribunalul Constanța, a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, acțiunea. A constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru cota de 1/3 din imobilul situat în Eforie Sud, ce a aparținut defunctului D.

G. a obligat pârâtul Orașul Eforie prin Primar să propună, în favoarea reclamanților, măsuri compensatorii sub formă de puncte, în condițiile Legii nr. 165/2013, pentru cota de 1/3 din imobilul anterior menționat, compus din teren în suprafață de 1.200 m.p. și construcție de 144,26 rn.p. și să înainteze propunerea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. A respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 265 rn.p, teren. A menținut dispozițiile sentinței referitoare la cererea de intervenție voluntară accesorie a numiților E. și F., în sensul admiterii acesteia.

Împotriva acestei decizii, reclamanții A., B. și C. au declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I Civilă și repartizat completului C5 la data de 5 februarie 2018.

La data de 19 martie 2018 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, iar la data de 22 februarie 2018 s-a dispus comunicarea raportului către părțile în litigiu.

Conform dovezilor aflate la dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 8 martie 2018.

Intimata F. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, însușindu-și concluziile acestuia.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Conform art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

În cauză, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată, pendinte are ca obiect solicitarea reclamanților de a li se emite o dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii sub formă de puncte, în temeiul Legii nr. 165/2013.

Din textele de lege mai sus citate, reiese ca hotărârea judecătorească prin care este soluționat apelul declarat împotriva sentinței prin care instanța s-a pronunțat asupra cererii de emitere a unei dispoziții în baza Legii nr. 165/2013 este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de natura pretenției dedusă judecății, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia atacată nu mai este supusă recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B., A. și C. împotriva deciziei civile nr. 103/C din 29 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.