Decizia nr. 1480/2008 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Asupra recursului de fa ță , constat ă urm ă toarele: Prin decizia nr. 122 din 1 martie 2005, A.V.A.S. Bucure ș ti a respins notificarea nr. 184/2002 prin care petentul S.I. a cerut restituirea in natur ă a imobilului situat î n orașul Turda, preluat î n mod abuziv de stat ș i aflat î n prezent î n patrimoniul SC I.M.P.S. SA Turda. În motivarea deciziei s-a re ț inut c ă imobilul a fost preluat de stat î n baza Decretelor nr. 842/1941 ș i nr. 1569/1942, adic ă anterior datei de 6 martie 1945 ș i, ca atare, î n cauz ă nu sunt incidente dispozi ț iile Legii nr. 10/2001, act normativ care reglementeaz ă regimul juridic al imobilelor preluate de stat î n perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Prin cererea î nregistrat ă la 21 aprilie 2005, petentul S.I.

a cerut anularea dispozi ț iei, sus ț in â nd c ă imobilul a fost preluat de stat dup ă data de 6 martie 1945. Prin sentin ț a civil ă nr. 673 din 23 iunie 2005, Tribunalul Bucure ș ti, sec ț ia a V- a civil ă, a admis contesta ț ia, a anulat dispozi ț ia ș i a obligat p â r â ta A.V.A.S. Bucure ș ti s ă continue procedura administrativ ă privind notificarea nr. 184/2002. În motivarea sentin ț ei instan ț a a re ț inut c ă potrivit men ț iunilor din C.F. nr. 1005 Turda, referitor la imobilul î n litigiu, dreptul de proprietate s-a intabulat pe numele contestatorului la data de 23 noiembrie 1937, ca fiind dob â ndit î n baza contractului de v â nzare cump ă rare î ncheiat la data de 14 mai 1937 pentru ca, ulterior, la data de 26 noiembrie 1943, dreptul de proprietate s ă se î nscrie î n favoarea Statului Rom â n, prin Centrul de Rom â nizare Bucure ș ti, î n baza Decretului-lege nr. 242/1941 ș i cele ale Decretului Lege nr. 1569/1942.

Aceste din urm ă men ț iuni, instan ț a a constat c ă au fost radiate la data de 14 februarie 1945, î n baza art. 19 din Legea nr. 641 din 18 decembrie 1944 pentru abrogarea m ă surilor legislative anti-evree ș ti, imobilul reintr â nd î n patrimoniul fostului proprietar tabular pentru ca, la data de 8 iunie 1963 s ă se intabuleze din nou dreptul de proprietate î n favoarea statului, î n administrarea Sfatului or ăș enesc popular. Pentru considerentele men ț ionate, instan ț a a constat c ă î n mod gre ș it p â r â ta a re ț inut c ă preluarea imobilului de stat s-a realizat anterior datei de 6 martie 1945 ș i, pe cale de consecin ță , c ă acesta nu cade î n sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, sens î n care a anulat decizia contestat ă ș i a dispus continuarea procedurii administrative, ocazie cu care a solicitat a se l ă muri ș i aspectele privind nota ț iile de sub B 49 din C.F.

1005 Turda ș i depunerea unei noi procuri de reprezentare a contestatorului. Prin decizia civil ă nr. 102 din 7 martie 2006, Curtea de Apel Bucure ș ti, sec ț ia a VII-a civil ă ș i pentru cauze privind conflicte de munc ă ș i asigur ă ri sociale, a respins ca nefondat apelul declarat de p â r â ta A.V.A.S. Bucure ș ti, pentru acelea ș i considerente re ț inute ș i de prima instan ță . Totodat ă , instan ț a de apel a re ț inut c ă nu poate primi ap ă rarea p â r â tei potrivit c ă reia notarea din C.F. privind radierea dreptului statului, dispus ă î n baza art. 19 din Legea nr. 641 din 18 decembrie 1944 nu putea produce efecte î n lipsa pronun ță rii unei hot ă r â ri judec ă tore ș ti î n acest sens, ș tiut fiind c ă potrivit art. 38 din Decretul-lege nr. 115/1938, un drept radiat din C.F.

se prezum ă c ă nu a existat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs p â r â ta A.V.A.S. Bucure ș ti invoc â nd inciden ț a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, p â r â ta reitereaz ă ap ă rarea potrivit c ă reia at â ta timp c â t imobilul î n litigiu, conform sus ț inerilor f ă cute de petent prin notificare, a fost preluat de stat î n baza Decretului-lege nr. 842/1941 ș i ale celui nr. 1569/1942, adic ă anterior datei de 6 martie 1945, î n mod corect, prin decizia emis ă cu privire la notificarea petentului a statuat c ă nu cade î n sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001. Totodat ă , p â r â ta sus ț ine c ă nelegalitatea hot ă r â rilor date de instan ț ele de fond este determinat ă ș i de dispozi ț ia stabilit ă î n sarcina sa de a l ă muri aspectele privind nota ț iile de sub nr. 49 din C.F.

1005 Turda, prin depunerea de c ă tre contestator a hot ă r â rilor judec ă tore ș ti ce au stat la baza radierii nota ț iunii de sub nr. 40 ș i procura nou ă de reprezentare a contestatorului. P â r â ta sus ț ine ș i c ă potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 petentul avea obliga ț ia de a depune actele doveditoare ale dreptului pretins odat ă cu notificarea sau î n termenul prev ă zut, care a expirat la 1 iulie 2003, caz î n care dispozi ț ia mai sus men ț ionat ă se constituie î ntr-o m ă sur ă de repunere î n termen a contestatorului de a depune dovezi. Analiz â nd criticile formulate care se circumscriu motivului de recurs prev ă zut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constat ă c ă nu pot fi primite pentru urm ă toarele considerente: Prin Legea nr. 10/2001, invocat ă de reclamant drept temei juridic al cererii deduse judec ăț ii, a fost reglementat regimul juridic al bunurilor preluate î n mod abuziv î n perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Dovada dreptului de proprietate la momentul deposed ă rii de c ă tre stat, conform art. 23 din lege, se face prin acte doveditoare care atest ă calitatea de proprietar a persoanei pretins î ndrept ăț ite, cum ar fi: acte de v â nzare-cump ă rare, tranzac ț ie, dona ț ie, extras de carte funciar ă , acte sub semn ă tur ă privat ă ș i altele asemenea sau, î n absen ț a unor probe contrare, î n baza prezum ț iilor instituite prin dispozi ț iile art. 24. În spe ță , dat fiind c ă imobilul este situat î ntr-o zon ă a ță rii î n care se aplica, p â n ă la data intr ă rii î n vigoare a Legii nr. 7/1996, sistemul publicit ăț ii reale (al c ă r ț ilor funciare), reclamatul a î n ț eles s ă se foloseasc ă î n dovedirea dreptului s ă u de proprietate de men ț iunile î nscrise î n acest registru.

În sistemul de publicitate men ț ionat, potrivit dispozi ț iilor art. 32 alin. (1) din Decretul Lege nr. 115/1938, dac ă î n C.F. s-a î nscris un drept real î n folosul unei persoane, se prezum ă c ă dreptul exist ă î n folosul ei iar potrivit alin. (2) al aceluia ș i articol, dac ă un drept s-a radiat din cartea funciar ă , se prezum ă c ă acel drept nu exist ă . Or, potrivit î nscrierilor din C.F. nr. 1005 a Corn. cadastrale Turda, dreptul de proprietate al reclamantului s-a î nscris la data de 23 noiembrie 1937 (B38) iar ulterior, la data de 20 ianuarie 1944, s-a î nscris dreptul de proprietate al Statului Rom â n (B 44), î n baza Decretului-lege nr. 842/1941 pentru trecerea propriet ăț ilor urbane evree ș ti î n patrimoniul statului ș i a Decretului Lege nr. 1569/1942 pentru lichidarea bunurilor apar ț in â nd Centrului Na ț ional de Rom â nizare.

Men ț iunile referitoare la î nscrierea dreptului statului de sub B 44 au fost î ns ă radiate la data de 15 februarie 1945, î n baza art. 19 din Legea nr. 641 din 18 decembrie 1944 pentru abrogarea m ă surilor legislative anti-evree ș ti, lege care a impus retrocedarea tuturor bunurilor preluate de stat de la evrei, f ă r ă efectuarea vreunei formalit ăț i de transcriere ori intabulare. A ș a fiind, rezult ă c ă imobilul î n litigiu a intrat î n patrimoniul statului î n baza actelor normative antieevre ș ti men ț ionate la B 44 numai temporar, adic ă î ntre data de 26 noiembrie 1943 ș i data de 15 februarie 1945, c â nd m ă sura a fost radiat ă ca urmare a abrog ă rii acestor acte prin dispozi ț iile Legii nr. 641/1944.

Cum dup ă data 15 februarie 1945, î n registrul de publicitate imobiliar ă men ț ionat, urm ă toarea men ț iune referitoare la intabularea dreptului de proprietate al statului s-a efectuat la data de 8 iunie 1963 (B 50), sus ț inerea p â r â tei î n sensul c ă imobilul ar fi fost preluat de stat anterior datei de 6 martie 1945 nu poate fi primit ă . În acest context este de men ț ionat c ă dispozi ț ia dat ă de prima instan ță î n sensul verific ă rii de c ă tre p â r â t ă ș i a aspectelor notate î n C.F. a imobilului sub B 40 nu se constituie î ntr-o repunere î n termen a petentului de a depune noi î nscrisuri.

Verificarea cuprinsului c ă r ț ilor funciare invocate î n justificarea preten ț iilor de c ă tre persoanele î ndrept ăț ite, dat fiind caracterul public al acestor registre, trebuie s ă se fac ă din oficiu de c ă tre entitatea notificat ă , iar m ă sura dispus ă de prima instan ță a fost justificat ă de î mprejurarea c ă nota ț iile de sub B 40 sunt î n leg ă tur ă direct ă cu nota ț iile efectuate anterior not ă rii dreptului statului sub B 50, adic ă cu cele efectuate la data de 13 august 1949 sub B 49, privitoare la finalizarea litigiului dintre proprietarul tabular S.I.F., de sub B 39, ș i persoana care i-a intentat procesul notat sub B 40, G.S., n ă scut ă G. A ș a fiind, cum hot ă r â rile date de instan ț ele de fond sunt legale sub aspectele invocate de p â r â ta A.V.A.S., Înalta Curte urmeaz ă a constata c ă recursul dedus judec ăț ii se dovede ș te a fi nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE Î

N NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de p â r â ta A.V.A.S. Bucure ș ti î mpotriva deciziei nr. 102/A din 7 martie 2006 a Cur ț ii de Apel Bucure ș ti, sec ț ia a VI l-a civil ă ș i pentru cauze privind conflicte de munc ă ș i asigur ă ri sociale. Irevocabil ă . Pronun ț at ă , î n ș edin ță public ă , ast ă zi 5 martie 2008.