ÎCCJ, decizie (scj.ro #181126)

Ajungând pe raza localității Nicolae Bălcescu, sat Pleșoiu, județul Vâlcea, în zona imobilului nr. (…), autoturismul condus de numitul E. a intrat în impact frontal cu bicicleta pe care se afla tatăl, respectiv bunicul părților, G.

Au precizat reclamanții că dosarul penal nr. x/P/2016 privind accidentul de circulație în care numitul E. are calitatea procesuală de inculpat, este înregistrat la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București și nu a fost soluționat până la această dată, în schimb procurorul militar care soluționează dosarul le-a comunicat faptul că dosarul se va soluționa prin încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției conform dispozițiilor art. 478 și urm. C. proc. pen.

Pârâta S.C. F. Asigurare Reasigurare S.A a formulat întâmpinare, reclamând diminuarea pretențiilor materiale solicitate de către reclamanți și acordarea acestor daune materiale în cuantumul dovedit cu înscrisuri justificative și admiterea în parte a daunelor morale, potrivit practicii, jurisprudenței și echității din România; a susținut pârâta că, în cauză, sunt aplicabile Normele aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de autovehicule. Despăgubirea pe care asigurătorul RCA o poate acorda nu este echivalentă și nu urmează în totalitate despăgubirea pe care persoana vinovată este obligată să o plătească în conformitate cu principiul reparării integrale a prejudiciului.

Prin  sentința civilă nr. 174 din 21 februarie noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția a I civilă, în dosarul nr. x/90/2018, a fost admis, în parte, capătul de cerere privind plata daunelor materiale și s-a dispus obligarea pârâtei SC F. Asigurare-Reasigurare0 la plata către reclamantul C. a unor daune materiale în cuantum de 983,69 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor avansate pentru organizarea înmormântării și a parastaselor și a fost admis, în parte, capătul de cerere privind plata daunelor morale, dispunându-se obligarea pârâtei SC F. Asigurare-Reasigurare la plata către reclamanții A., B., C. și D. a echivalentului în RON a sumei de 4.000 EURO, cu titlu de daune morale.

În termen legal reclamanții au formulat apel împotriva sentinței primei instanțe, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea camerei de consiliu din 1 iulie 2020, Secția I civilă, din cadrul Curții de Apel Pitești, a declinat competența de soluționare a apelului declarat împotriva sentinței nr. 174 din 21 februarie noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/90/2018, în favoarea Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/90/2018.

Prin decizia nr. 450/A-C din 5 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

În cursul ședinței de judecată din 05.10.2020, în raport de faptul că la dosar s-a depus cererea de apel doar în formă scanată, iar nu în original, în format scris, fără ca ulterior forma scanată să fie semnată olograf în original, a fost invocată, din oficiu, excepția de nulitate a apelului.

Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că, la dosar, s-a înregistrat cerere de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 174/21.02.2020 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/90/2018, însă aceasta este înregistrată în formă scanată (iar nu în original, în format scris), fără ca forma scanată existentă la dosar să cuprindă semnătura electronică sau olografă, în original, a celor menționați ca titulari ai cererii.

S-a mai reținut că:

Întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acelei părți, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Codul de procedură civilă permite trimiterea cererii de chemare în judecată prin e-mail, însă numai în scopul primirii de dată certă (cererea primind dată certă la data înregistrării acesteia), dar și pentru a facilita înregistrarea acesteia într-un anumit timp, fără ca acest fapt să scutească partea de a complini ulterior lipsa semnăturii olografe în original, în termenul acordat de instanță în acest scop, numai în acest mod existând certitudinea că cererea emană de la cel menționat ca fiind petent.

De asemenea, prin art. 149 alin. (1) C.proc.civ. se prevede

Excepțiile de la regula potrivit căreia cererea se va depune în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare și un exemplar pentru instanță trebuie să fie prevăzute expres de lege, neputând fi deduse pe cale de interpretare.

Fiind exclusă aplicarea prevederilor alin. (2)-(4) ale art. 149 C.proc.civ. la formularea cererii de apel, reiese că trimiterea unei atare cereri în formă scanată sau în copie ori fotocopie, prin poștă electronică sau printr-o altă modalitate care nu asigură depunerea cererii în formă scrisă în original, nu poate respecta cerința formei scrise prevăzute de lege care implică, în mod obligatoriu, și semnătura în original a titularului cererii de apel.

Este real că art. 199 C.proc.civ. prevede posibilitatea înregistrării cererii prin poștă electronică în formă scanată, însă acest articol, așa cum are și denumirea marginală (înregistrarea cererii), privește doar înregistrarea cererii, nu și forma acesteia, prin textul de lege fiind arătat, în mod expres, că cererea sosită scanată, transmisă prin poștă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare, după care se predă președintelui instanței sau persoanei desemnate de acesta, care va lua măsuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecată, potrivit legii, fără a se arăta în vreun fel, prin norma în discuție, că această cerere primită în formă scanată (copie sau fotocopie) trebuie comunicată părții adverse sau că suplinește forma scrisă a cererii cerută de art. 148 alin. (1) C.proc.civ. Ceea ce înseamnă că prevederile art. 199 vizează strict înregistrarea cererii, nu și forma cererii, urmând ca doar completul de judecată, căruia îi este repartizată aleatoriu cererea, să verifice dacă această cerere, după ce este înregistrată, îndeplinește sau nu cerințele prevăzute de lege, între care și forma scrisă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții-reclamanți C., B., D. și A., aducându-i următoarele critici:

Cererea de apel a fost formulată, semnată și ștampilată de reprezentantul convențional, avocat H., care a înaintat-o, împreună cu împuternicirea avocațială, prin e-mail, primei instanțe.

După ce cauza a fost declinată de la Secția I civilă la Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la primul termen de judecată, respectiv 5 octombrie 2020, în lipsa recurenților-reclamanți și a reprezentantului lor convențional, instanța de apel a invocat, din oficiu, excepția lipsei semnăturii apelanților, pe care a pus-o în discuția părților prezente și pe care, ulterior, a admis-o prin decizia recurată.

În opinia recurenților-reclamanți, instanța de apel le-a încălcat dreptul la apărare, deoarece la dosar exista delegația de reprezentare a apărătorului ales, însă acesta nu s-a putut prezenta la primul termen de judecată, fiind internat în spital în perioada 28 septembrie 2020 - 5 octombrie 2020, așa după cum rezultă din dovezile anexate.

Instanța de apel a încălcat prevederile art. 14 alin. 5 și ale art. 224 C. proc. civ., deoarece nu a respectat principiul contradictorialității, nepunând în discuția lor excepțiile invocate, recurenții-reclamanții neputând să-și exprime punctul de vedere cu privire la excepția nesemnării cererii de apel.

Admiterea excepției de nulitate a apelului pe motiv că cererea este nesemnată s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Ordinul nr. 46 din 8 mai 2020 al Președintelui Curții de Apel Pitești, dar și cu informarea de pe pagina de internet a acestei instanțe din care reiese că, „cererile de chemare în judecată, căile de atac, orice alte acte adresate instanțelor se vor transmite, de regulă, prin mijloace electronice, pe adresa de e-mail a instanței sau prin telefax”.

Au fost încălcate și dispozițiile art. 196 alin. 2 teza a II-a C. proc. civ., care prevede că dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea la primul termen următor la care este legal citat, fiind înștiințat în acest sens prin citație.

Așa după cum rezultă din considerentele instanței de apel, la termenul din 5 octombrie 2020, a fost pusă în discuția părților, din oficiu, excepția de nulitate a apelului, invocându-se lipsa semnăturii olografe în original, reclamanții nefiind prezenți la acel termen.

Au fost încălcate dispozițiile art. 14 alin. 5 raportat la art. 196 alin. 2 C. proc. civ., în sensul că la respectivul termen reclamanții nu au fost prezenți, iar cum instanța de apel a pus, din oficiu, în discuție lipsa semnăturii, aceștia trebuiau înștiințați prin citație în legătură cu acest aspect, or, instanța de apel nu a procedat în acest fel, încălcând drepturile procesuale ale reclamanților, atât prin încălcarea principiului contradictorialității (art. 14 alin. 5), cât și prin încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 13 C. proc. civ., reclamanții având angajat un apărător ales, care, din motive de sănătate, nu a putut fi prezent în instanță la termenul din 5 octombrie 2020.

De asemenea, instanța de apel a aplicat în mod greșit prevederile art. 470 C. proc. civ. în ce privește lipsa semnăturii de pe cererea de apel, interpretând în mod eronat prevederile art. 199 C. proc. civ.

În realitate, cererea de apel cuprinde semnătura părților, cât timp dispozițiile art. 199 alin. 1 C. proc. civ. permit transmiterea cererilor sub formă scanată, prin poșta electronică.

Prin urmare, în realitate, cererea de apel a reclamanților îndeplinește condițiile prevăzute de lege în ce privește semnătura.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, la termenul la care a fost invocată din oficiu excepția de nulitate a cererii de apel, motivat de faptul că ar fi lipsit semnătura olografă, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 114/2021, care la art. 5 alin. 2 arată că „…. cererile de chemare în judecată, căile de atac, precum și orice alte acte de procedură adresate instanței, pentru care legea prevede condiția formei scrise și care nu se depun direct în instanță, se transmit prin mijloace electronice”.

De altfel, în aplicarea acestor dispoziții legale a fost emis Ordinul nr. 46 din 8 mai 2020 al Președintelui Curții de Apel Pitești, care prevede, la art. 6 alin. 2, că cererile de chemare în judecată, căile de atac și orice alte acte adresate instanțelor se vor transmite prin mijloace electronice, pe adresa de e-mail a instanței sau prin telefax.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea cauzei, pe fond, la aceeași instanță de apel.