ÎCCJ, Decizia nr. 162/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 30 martie 2017, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței dizolvarea B., motivat în esență de faptul că pârâta își organizează și își desfășoară activitatea cu încălcarea legii.

Soluția pronunțată de Tribunalul București Tribunalului București, secția a V-a civilă, prin Încheierea nr. 18 din 11 iulie 2017, a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B.

Apelul declarat împotriva hotărârii Tribunalului București și hotărârea instanței de apel Împotriva încheierii menționate la pct. 2, a declarat apel reclamanta A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 415A/2018 din 4 aprilie 2018, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A.

Recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel Împotriva hotărârii menționate la pct. 3, a declarat recurs apelanta-reclamantă A., dosarul fiind înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Hotărârea de declinare a competenței de soluționare a recursului pronunțată de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Încheierea nr. 3040 din 20 septembrie 2018, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Hotărârea de declinare a competenței de soluționare a recursului pronunțată de secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Încheierea nr. 859 aprilie 2019, a admis excepția necompetenței sale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a recursului în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Completul de 5 judecători în vederea pronunțării regulatorului de competență. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 alin. (1) și (3) cu referire la art. 133 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la ivirea conflictului negativ de competență între două secții ale Înaltei Curți și va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a învestit instanța civilă cu o cerere de dizolvare a B., formulată în temeiul art. 54 lit. b) coroborat cu art. 56 din O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile. Față de obiectul cererii de chemare în judecată, litigiul face parte din fondul comun de cauze aflate în competența secției I civile și secției a II-a civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât nu vizează niciunul dintre obiectele de competența exclusivă fie a secției I civile (Legea nr. 10/2001, expropriere revendicare, proprietate intelectuală), fie a secției a II-a civile (raporturi juridice privind societățile comerciale, raporturile juridice dintre profesioniști, obligațiile născute din legi speciale), conform Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8 din 5 aprilie 2012. Or, potrivit regulilor de repartizare a dosarelor între cele două secții, stabilite prin aceeași hotărâre a Colegiului de conducere, "Restul dosarelor civile înregistrate după data de 13 aprilie 2012, având alte obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții în proporție de 60% pentru secția I civilă și 40% pentru secția a II-a civilă, prin utilizarea aplicației ECRIS (bifa repartizare pe secții)." Astfel fiind, rezultă că dosarele din fondul comun de competență al celor două secții (dosare având alte obiecte decât cele date în competența specială a uneia dintre cele două secții), se împart între secția I civilă și secția a II-a civilă prin utilizarea aplicației ECRIS, în proporția stabilită prin hotărârea Colegiului de conducere. În consecință, se reține că litigiul face parte din categoria celor care sunt deopotrivă atât de competența secției I civile, cât și de competența secției a II-a civile, iar învestirea uneia dintre cele două secții se realizează prin programul ECRIS. Or, în cadrul procedurii de repartizare prin programul ECRIS, dosarul a fost repartizat la secția I civilă, astfel că acestei secții îi revine competența de a soluționa cauza în recurs. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Completul de 5 judecători va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.