ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2859/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 577/

D din 16 noiembrie 2007, Tribunalul Bacău, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea

inculpaților G.K.V.

și

T.F.

pentru infracțiunea prevăzută de art.

248

1

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în baza art.

14 raportat la art. 346 C. proc. pen., au fost respinse pretențiile civile

formulate în cauză.

În esență, s-au reținut

următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. 12/P/2005 au fost trimiși în judecată

inculpații:

- G.K.V. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990 modificată, constând în

aceea că, în calitate de administrator al SC E. SRL Râmnicu Sărat a înlocuit

activul real al societății cu unul supraevaluat în urma unor vânzări formale

succesive în scopul diminuării activelor societății;

- T.F., pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, constând în aceea

că în calitate de director al A.G.P.M. Râmnicu Sărat, județul Buzău, prin îndeplinirea

cu știință a atribuțiilor de serviciu a ridicat sechestrele asiguratorii asupra

unor bunuri imobile și mobile aparținând SC E. SRL Râmnicu Sărat instituite în

vederea acoperirii unor creanțe și a instituit sechestre asupra altor bunuri

supraevaluate și astfel a cauzat instituției la care era încadrat o pagubă în

valoare de peste 2 miliarde lei.

Pentru a pronunța achitarea

inculpaților, instanța a motivat că inculpatul G.K.V. a achiziționat legal în

anul 2000 o ghilotină cu centrală hidraulică, cu suma de 1400 RON, iar

ulterior, prin vânzări succesive i-a crescut valoarea acesteia, la suma de

2.415.499 lei, valoare stabilită printr-o expertiză tehnico-contabilă efectuată

legal la 7 martie 2002 pe baza criteriilor și standardelor recunoscute și aplicate

de A.N.V.A.R.

Ulterior, prin hotărârea

judecătorească, act adițional al R.C. Buzău, această ghilotină în valoare de

2.415.499 lei, a fost introdusă la 28 mai 2002, în capitalul social al

societății și astfel, valoarea acesteia a fost majorată cu valoarea stabilită

de expertiză.

Instanța a motivat că nici

hotărârea judecătorească și nici evaluarea nu a fost contestată, astfel că ele

fiind făcute cu respectarea legii, nu se poate susține că inculpatul G.K.V. a

diminuat valoarea activelor, deoarece dimpotrivă, el le-a majorat.

Analizând elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990

pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța a motivat că probele

existente în dosar arată că în activitatea inculpatului nu se regăsesc niciuna

din acțiunile prevăzute de textul incriminator, prin care se poate realiza

latura obiectivă a acestei infracțiuni (falsificare, sustragere, distrugere,

ascundere, înfățișare de datorii inexistente) și nici scopul, ca element al

laturii subiective, de a diminua aparent activele societății.

Reținând că fapta imputată

inculpatului nu exista, instanța a respins și cererea parchetului de schimbare

a încadrării juridice a acesteia, din infracțiunea prevăzută de textul art. 282

lit. a) din Legea nr. 31/1990, care a fost abrogat, în infracțiunea prevăzută

de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 86/2002 cu motivarea că, în acest

text nu se regăsește niciuna dintre acțiunile pentru care inculpatul a fost trimis

în judecată.

Pentru achitarea

inculpatului T.F., instanța a motivat în esență că:

- existența pretinsului

prejudiciu de peste 2 miliarde lei nu este dovedită printr-o expertiză;

- din dosarul de executare

silită în care figura debitoare societatea inculpatului G.K.V. rezultă clar că

pentru recuperarea debitului la bugetul de stat erau instituite și aplicate

anterior numirii în funcție a inculpatului T.F., două sechestre asiguratorii,

unul asupra unei clădiri în construcție și altul asupra unei hale metalice.

Pe lângă aceste două

sechestre asupra acestor imobile, instanța a reținut că, tot anterior numirii

în funcția de director a inculpatului T.F., A.F.P.M. Râmnicu Sărat a instituit sechestru

asigurator și asupra unor bunuri mobile aparținând inculpatului G.K.V., iar din

același dosar de executare silită rezultă că la data când T.F. a fost numit

director, cele două imobile fuseseră scoase la licitație publică de către A.F.P.M.

Râmnicu Sărat de trei ani (la 23.12; 29 decembrie 1998 și 4 ianuarie 1999) fără

să se fi prezentat nici un apărător.

S-a mai reținut că,

rechizitoriul a omis să precizeze caracterul dinamic al activității de

executare constând în aceea că salariații din subordinea inculpatului, văzând

că bunurile sus-menționate nu pot fi valorificate, au aplicat sechestru asupra

altor bunuri de aceeași societate, astfel că valoarea bunurilor sechestrate a

ajuns la 23 mai 2002, la 11.933.573.392 lei, depășind debitul care la aceeași

dată era de 11.475.256.675 lei.

Totodată, instanța a mai

reținut că sechestrul a fost extins și asupra unei ghilotine hidraulice, astfel

că în iunie 2002, inculpatul G.K.V. a solicitat radierea sechestrelor privind

clădirea și hala metalică pentru că valoarea celorlalte bunuri sechestrate

acoperea debitul datorat.

Instanța a reținut că toate

aceste date și argumente relevă clar că inculpatul T.F. nu a acționat cu

rea-credință pentru a-i crea avantaje inculpatului G.K.V., ceea cea fost

confirmat și prin verificarea Compartimentului audiat public intern din cadrul

D.G.F.P. Buzău care a constatat că evoluția măsurilor de executare silită a

fost în conformitate cu prevederile O.G.U. nr. 11/1996.

Curtea de Apel Bacău, prin

decizia nr. 69 din 22 aprilie 2008, a admis apelurile parchetului și

Ministerului Finanțelor Publice – A.N.A.F. – D.F.P. Bacău a desființat sentința

și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Bacău.

Pentru a desființa sentința

și a trimite cauza spre rejudecare, s-a reținut în esență că:

- sunt incidente prevederile

art. 197 alin. (2) C. proc. pen., pentru că nu au fost respectate dispozițiile

legale referitoare la competența după materie. Sub acest aspect, s-a motivat că

întrucât „incriminarea din textul în baza căruia s-a dispus trimiterea în

judecată respectiv, art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/190 și cea din art. 143 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 este asemănătoare, Tribunalul Bacău avea

obligația să judece cauza în raport de această din urmă infracțiune.”

- cu ocazia rejudecării,

Tribunalul Bacău să aibă în vedere și celelalte critici invocate de apelanta

parte civilă A.N.A.F. și să verifice în raport de probele care vor fi

administrate care este încadrarea juridică a faptelor săvârșite de cei oi

inculpați. Sub acest aspect, instanța de apel a indicat să fie readministrate,

în condiții de contradictorialitate și publicitate toate probele strânse în

ursul urmăririi penale, precum și alte probe noi ce vor fi propuse în apărare.

- să se aprecieze asupra

necesității de a se efectua o expertiză tehnică care să stabilească valoarea

ghilotinei la data schimbării structurii activelor SC E. SRL Râmnicu Sărat și a

majorării capitalului social.

- referitor la apelul părții

civile să se administreze probe, prin care să se stabilească prejudiciul

efectiv cauzat bugetului de stat prin faptele imputate inculpatului T.F.,

reprezentând suma rămasă de recuperat și nu cea care cuprinde valoarea tuturor

bunurilor pentru care s-a dispus ori ridicat sechestrul.

Prin recursurile declarate,

inculpații au invocat și motivat în scris și oral, prin apărătorul ales, în

esență, următoarele:

- instanța de apel a

constatat greșit că Tribunalul Bacău a încălcat dispozițiile referitoare la

competența după materie și că ar fi incidentă nulitatea absolută prevăzută de art.

197 alin. (2) C. proc. pen., deoarece din analiza succesiunii în timp a

reglementărilor rezultă că Tribunalul Bacău a avut competența de a judeca

cauza, iar pe cale de consecință nu este necesară refacerea și nici

administrarea altor probe.

- instanța de apel s-a

desesizat și a trimis greșit cauza spre rejudecare, întrucât la dosar existau

suficiente probe pe baza cărora să se pronunțe asupra faptelor imputate celor

doi inculpați, în privința cărora prima instanță a dispus corect soluția de

achitare.

Recursurile sunt, în parte,

fondate.

În urma examinării lucrărilor

dosarului, rezultă că într-adevăr instanța de apel a reținut greșit că s-au

încălcat normele legale privind competența după materie cu consecința nulității

absolute prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și că, deci se impune

refacerea probelor.

La data sesizării

Judecătoriei Râmnicu Sărat, competența de a judeca infracțiunea de bancrută

frauduloasă prevăzută de art. 282 lit. a) din Legea nr. 31/1990 modificată,

care a făcut obiectul investirii, revenea acesteia.

Având competența de a judeca

cauza în fond, Judecătoria Râmnicu Sărat, în intervalul 27 februarie 2006 – 01

iulie 2006 a procedat la cercetarea judecătorească prin audierea inculpaților

și a martorilor propuși în rechizitoriu.

Este adevărat că în cursul

cercetării judecătorești a fost adoptată Legea nr. 85/2006 (M. Of. nr. 359/21.02.2006),

privitoare la procedura insolvenței care în art. 143 a incriminat bancruta

frauduloasă, iar în art. 148 a prevăzut că, competența de judecată revine

tribunalului, însă aceasta, așa cum a statuat expres legiuitorul, a intrat în

vigoare la 90 zile de la publicare, adică la data de 20 iulie 2006.

Prin urmare, Judecătoria Râmnicu

Sărat care a efectuat cercetarea judecătorească și a administrat probele până

la data de 19 iulie 2006 când s-a desesizat ca urmare a admiterii cererii de

strămutare, a avut competența materială de a judeca în acea perioadă, pentru că

noua lege nu intrase în vigoare.

În aceste condiții,

Judecătoria Bacău unde s-a strămutat cauza, după ce a audiat trei martori, la

data de 20 iunie 2007 și-a declinat corect competența în favoarea Tribunalului

Bacău, instanță devenită competentă în raport de dispozițiile art. 148 din

Legea nr. 85/2006.

Așa fiind, nu au fost

încălcate normele referitoare la competența după materie, Tribunalul Bacău devenit

instanță competentă, având posibilitatea și obligația de a reface cercetarea

judecătorească în privința celor trei martori ascultați de Judecătoria Bacău în

ședința din 5 aprilie 2007.

De altfel, după o motivare contradictorie,

însăși instanța de apel a concluzionat că în raport de modificarea intervenită prin

Legea nr. 85/2006, competența de a judeca cauza a aparținut Tribunalului Bacău.

Așa fiind, nu se impunea

desființarea sentinței sub aspectul nulității absolute reținute prin decizia

curții de apel și nici trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele

arătate în considerente.

În ceea ce privește

readministrarea probelor, instanța de apel ar fi trebuit să examineze doar dacă

este utilă  ascultarea martorilor T.M.M., C.F. și C.G., singurii audiați de

Judecătoria Bacău după modificarea legislativă menționată, iar în caz afirmativ

să procedeze ea însăși la ascultarea acestora, întrucât verificarea celorlalte

critici ale apelanților era de competența instanței de apel.

Pentru aceste motive,

urmează ca recursurile inculpaților să fie admise, să fie casată decizia

atacată și trimisă cauza pentru rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de recurenții inculpați G.K.V. și T.F. împotriva deciziei penale nr. 69 din 22

aprilie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Casează decizia atacată și

trimite cauza pentru judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei Finanțelor – A.N.A.F. – D.G.F.P.

Bacău, la instanța de apel, Curtea de Apel Bacău.

Admite, în parte, cererea

formulată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C.N.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, pentru ambii recurenți inculpați, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 septembrie 2008.