ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1904/2007

Asupra recursului de față: Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 546 din 4 mai 2006 , pronunțată de Tribunalul București, secția l penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) în infracțiunea prevăzuta de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.R. zis R., la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 15 mai 2005 la 4 octombrie 2005. A luat act că partea vătămată M.D. nu a formulat pretenții civile în cauză. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 30.000.000 lei. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, că la data de 13 mai 2005, partea vătămată M.D. împreună cu martorii M.C. (fratele părții vătămate) și C.A. (vărul celor doi) au colectat fier vechi pe care l-au valorificat la un centru de colectare, obținând o sumă de aproximativ 19 milioane lei. În jurul orei 17,30, partea vătămată și cei doi martori amintiți mai sus s-au deplasat la „Târgul Castani" din zona Big Berceni unde l-au întâlnit pe martorul M.A.

Pentru rezolvarea unor probleme personale (stingerea unei datorii) martorul M.A. a invitat partea vătămată și pe cei doi care-l însoțeau, la locuința sa din str. Obolului, unde M.A. i-a propus părții vătămate să joace barbut. întrucât martorul M.A. a pierdut suma de bani pusă în joc l-a rugat pe inculpatul A.R. să-i împrumute bani, pentru a putea continua jocul. Inculpatul i-a împrumutat martorului M.A. mai multe sume de bani (aproximativ 8-10 milioane lei), pe care Ie-a pierdut în favoarea părții vătămate M.D. În această situație, inculpatul a telefonat unei persoane necunoscute și, în momentul în care partea vătămată și cei doi martori care-l însoțeau inițial se pregăteau să părăsească imobilul (târziu după ora 23,30), în care locuia M.A., au apărut 6 persoane necunoscute, având fețele acoperite cu cagule, înarmate cu bastoane, cuțite, arme cu aer comprimat.

Inculpatul A.R. l-a imobilizat pe M.D., iar persoanele mascate i-au aplicat mai multe lovituri peste cap și corp, deposedându-l de suma de 30 milioanei lei pe care o avea asupra sa. Martorul M.C. a fost lovit de persoanele neidentificate și cu un pistol cu aer comprimat a fost rănit în zona cefei, din actele medicale rezultând că acesta a fost internat la spital cu diagnosticul „contuzie toraco-abdominală produsă prin agresiune, plagă prin împușcare, latero-cervicală stângă cu retenție de corp străin metalic". Martorul C.A. s-a ascuns în locuința lui M.A. și nu a suferit leziuni corporale.

Cu ocazia cercetărilor, la data de 15 mai 2005 a fost făcută o percheziție domiciliară la locuința inculpatului din str. Măria Lătărețu (unde locuia și fratele său A.F.), iar într-o cameră folosită de A.F., sub salteaua patului s-au găsit două cagule din material textil, de culoare neagră, după șifonier s-a găsit o tomfă cu mâner, din material plastic, de culoare neagră, iar pe noptiera de lângă fotoliu s-a găsit un box din fier de culoare argintie, despre care întrebat fiind, martorul A.F. a declarat că nu-i aparțin. În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că inculpatul a avut o activitate infracțională laborioasă, că în mod constant, partea vătămată M.D. a afirmat că inculpatul a participat la infracțiune.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpatul A.R., arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, solicitând achitarea, iar în subsidiar redozarea pedepsei. Prin decizia penală nr. 510 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel Bucurețti, secția I penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul A.R. împotriva sentinței penale nr. 546 din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția l penală, s-a desființează parțial sentința și în fond: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), b) și c) C. proc.

pen. S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 15 mai 2005 – 4 octombrie 2005. S-au înlăturat mențiunile sentinței privind aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen., art. 118 lit. d) C. pen. și art. 191 C. proc. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că nici parchetul și nici instanța fondului nu au încercat să afle autorul faptei în baza rolului lor activ , mulțumindu-se fiecare în principal cu probele efectuate de organele de poliție, ulterior parchetul dispunând disjungerea cauza cu privire la partea vătămată M.C. Simpla recunoaștere a inculpatului astfel cum se susține în motivarea sentinței penale, fără a se corobora cu celelalte declarații date în cauză, nu are valoare probantă și nu demonstrează fără echivoc acțiunea ori vinovăția faptei astfel cum se susține că a fost săvârșită.

Mai mult, asupra inculpatului nu s-a găsit nicio sumă de bani, obiectele ridicate cu ocazia percheziției nu s-au găsit în imobilul proprietatea inculpatului. Declarațiile date în fața notarului public la data de 30 mai 2005 atestă poziția procesul constantă a fiecăruia susținând că nu A.R. ar fi autorul infracțiunii ce i s-a reținut în cauză, prin schimbarea încadrării juridice. Faptul că partea vătămată și martorii și-au schimbat declarațiile date la poliție înainte de întocmirea catului de sesizare al instanței cu judecarea în fond a cauzei, îl îndrituia pe procuror să respecte prevederile art. 200 C. proc. pen. și nu să disjungă respectiva cauză întrucât aceasta privea cazul de individualizare prev.de art. 33 lit. a) și b) C. proc.

pen., pe de o parte, iar pe de altă parte potrivit art. 202 C. proc. pen., în baza rolului său activ trebuia să strângă probele necesare aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia adunând probe în favoarea cât și în defavoarea sa, chiar și, în situația în care acesta ar recunoaște-o. Declarațiile notariale sunt date toate la 30 mai 2005, într-adevăr la același notar public, în cursul urmării penale, la aproximativ 2 săptămâni de la data (13 mai 2005) presupusei săvârșiri a infracțiunii de către inculpatul A.R. zis R. În rechizitorul întocmit, ca și în considerentele sentinței penale sunt examinate și apreciate conform art. 63 C. proc.

pen., numai acelea în care inculpatul este acuzat că ar fi avut o anumită activitate infracțională cu privire la partea vătămată M.D. Însă, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, așa încât aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Și instanța de fond ca și parchetul înlătură din materialul probator o parte a declarațiilor fără însă a motiva obiectiv în ce constă această înlăturare, dacă au fost făcute pro cauza sau nu și, mai mult, deși procurorul avea la îndemână și posibilitatea încriminării celor care au declarat la notar că inculpatul A.R. nu i-a agresat, nu i-a ținut și, deci, nu a exercitat nici o acțiune de agresiune, lovire, ori de sustragere a vreunei sume de bani, nimeni nu s-a înscris în fals.

Mai mult, nu au fost identificate persoanele mascate și nici inculpatul nu i-a luat lui M.D. (parte vătămată) 30 milioane din buzunar și nici cine I-a agresat pe M.C. (parte vătămată). Ambele părți vătămate au declarat în fața notarului public că A.R. nu a efectuat nici o acțiune de lovire, agresare a lor și nici că acesta ar fi chemat telefonic 6 persoane mascate. Pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine procesuală constantă în sensul că nu el este cel care a chemat persoanele mascate, nu el este cel mare a sustras suma de 30 milioane lei. Toate părțile din proces au declarat că nu-și mențin declarațiile date la poliție și recunosc că cele consemnate în fața notarului corespund adevărului, acestea conduc la concluzia că inculpatul A.R.

nu este autorul faptei. În cauză nu sunt probe doveditoare concludente și pertinente care să conducă la concluzia că inculpatul din prezenta cauză este autorul infracțiunii. Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Oral, reprezentantul parchetului a susținut un alt motiv de recurs ce vizează împrejurarea că judecătorii care au pronunțat decizia atacată s-au aflat în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 47 alin. (2) C. proc. pen. Aceștia au făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia penală nr. 1599 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate și prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul parchetului este fondat. Potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în acea cauză. Examinând decizia penală nr. 1599 din 4 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului A.R., atașată în copie la dosar, se constată că din completul de judecată care a pronunțat această hotărâre au făcut parte și judecătorii care au pronunțat decizia penală nr. 510 din 29 iunie 2006 a aceleiași instanțe, prin care s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat de instanța de fond.

Din motivarea amplă a acestei hotărâri reiese în mod evident convingerea instanței nu numai cu privire la judecarea în stare de libertate a inculpatului, dar și cu privire la vinovăția acestuia, parte din expunerea de motive din decizia penală nr. 1599 din 4 octombrie 2005 regăsindu-se în decizia penală nr. 510 din 29 iunie 2006. Față de împrejurarea că cei doi judecători care au participat la pronunțarea deciziei penale nr. 1599 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, și-au exprimat opinia cu privire la nevinăvăția inculpatului, ceea ce rezultă în mod evident din motivarea hotărârii, aveau obligația de a se abțind de la judecata apelului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 50 C. proc.

pen. Față de aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este fondat și urmează a fi admis în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Se va casa decizia atacată și se va trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel București. Având în vedere împrejurarea că acest motiv de recurs atrage casarea cu trimitere spre rejudecare, celălalt motiv ce vizează fondul cauzei nu va mai fi analizat.

PENTRU AESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 510 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 4 aprilie 2007.