ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1904/2007

Asupra recursului de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 546 din 4 mai 2006 , pronunțată de Tribunalul

București, secția l penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a infracțiunii din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

)

în infracțiunea prevăzuta

de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a), b) și c) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 C.

pen., a condamnat pe inculpatul

A.R. zis R.,

la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 și

64 lit. a) și b) C. pen. și 2 ani interzicerea

drepturilor prev.de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 15 mai 2005 la 4

octombrie 2005.

A luat act că partea vătămată M.D. nu a formulat pretenții civile în

cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de

30.000.000 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la 300 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, că la

data de 13 mai 2005, partea vătămată M.D. împreună cu martorii M.C. (fratele

părții vătămate) și C.A. (vărul celor doi) au colectat fier vechi pe care l-au

valorificat la un centru de colectare, obținând o sumă de aproximativ 19

milioane lei.

În jurul orei 17,30, partea vătămată și cei doi martori amintiți mai

sus s-au deplasat la „Târgul Castani" din zona Big Berceni unde l-au

întâlnit pe martorul M.A. Pentru rezolvarea unor probleme personale (stingerea

unei datorii) martorul M.A. a invitat partea vătămată și pe cei doi care-l

însoțeau, la locuința sa din str. Obolului, unde M.A. i-a propus părții

vătămate să joace barbut. întrucât martorul M.A. a pierdut suma de bani pusă în

joc l-a rugat pe

inculpatul A.R. să-i

împrumute bani, pentru a putea continua jocul.

Inculpatul i-a împrumutat

martorului M.A. mai multe sume de bani (aproximativ 8-10 milioane lei), pe care

Ie-a pierdut în favoarea părții vătămate M.D.

În această situație, inculpatul a telefonat unei persoane necunoscute

și, în momentul în care partea vătămată și cei doi martori care-l însoțeau

inițial se pregăteau să părăsească imobilul (târziu

după ora 23,30), în care

locuia M.A., au apărut 6 persoane necunoscute,

având fețele acoperite cu cagule, înarmate cu bastoane, cuțite, arme cu aer

comprimat. Inculpatul A.R. l-a imobilizat pe M.D., iar persoanele

mascate i-au aplicat mai multe lovituri peste cap

și corp, deposedându-l de

suma de 30

milioanei lei pe care o avea asupra sa. Martorul M.C. a

fost lovit de

persoanele neidentificate și cu un pistol cu aer comprimat a fost rănit în zona

cefei, din actele medicale rezultând că acesta a fost internat la spital cu

diagnosticul „contuzie toraco-abdominală produsă prin agresiune, plagă prin

împușcare, latero-cervicală stângă cu retenție de corp străin metalic".

Martorul C.A. s-a ascuns în locuința lui M.A. și nu a suferit leziuni

corporale.

Cu ocazia cercetărilor, la data de 15 mai 2005 a fost făcută o

percheziție domiciliară la locuința inculpatului din str. Măria Lătărețu (unde

locuia și fratele său A.F.), iar într-o cameră folosită de A.F., sub salteaua

patului s-au găsit două cagule din material textil, de culoare neagră, după

șifonier s-a găsit o tomfă cu mâner, din material plastic, de culoare neagră,

iar pe noptiera de lângă fotoliu s-a găsit un box din fier de culoare argintie,

despre care întrebat fiind, martorul A.F. a declarat că nu-i aparțin.

În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că inculpatul a avut

o activitate infracțională laborioasă, că în mod constant, partea vătămată M.D.

a afirmat că inculpatul a participat la infracțiune.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel inculpatul A.R.,

arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

solicitând achitarea, iar în subsidiar redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 510 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel

Bucurețti, secția I penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul A.R.

împotriva sentinței penale nr. 546 din 4 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București,

secția l penală, s-a desființează parțial sentința și în fond:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a), b) și c) C. proc. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 15 mai

2005 – 4 octombrie 2005.

S-au înlăturat mențiunile sentinței

privind aplicarea art. 71 - 64 lit. a) și b) C. pen., art. 118 lit. d) C. pen.

și art.  191 C. proc. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că nici

parchetul și nici instanța fondului nu au încercat să afle autorul faptei în

baza rolului lor activ , mulțumindu-se fiecare în principal cu probele

efectuate de organele de poliție, ulterior parchetul dispunând disjungerea

cauza cu privire la partea vătămată M.C.

Simpla recunoaștere a inculpatului astfel

cum se susține în motivarea

sentinței penale, fără a se

corobora cu celelalte declarații date în cauză, nu are valoare probantă și nu demonstrează

fără echivoc acțiunea ori vinovăția faptei astfel cum se susține că a fost

săvârșită. Mai mult, asupra inculpatului nu s-a găsit nicio sumă de bani,

obiectele ridicate cu ocazia percheziției nu s-au găsit în imobilul

proprietatea inculpatului.

Declarațiile date în fața notarului public la data de 30 mai 2005

atestă poziția procesul constantă a fiecăruia susținând că nu A.R. ar fi

autorul infracțiunii ce i s-a reținut în cauză, prin schimbarea încadrării

juridice.

Faptul că partea vătămată și martorii și-au schimbat declarațiile date

la poliție înainte de întocmirea catului de sesizare al instanței cu judecarea

în fond a cauzei, îl îndrituia pe procuror să respecte prevederile art. 200

C. proc. pen. și nu să disjungă respectiva cauză

întrucât aceasta

privea cazul de individualizare prev.de art. 33 lit.

a) și b) C. proc. pen., pe de o parte, iar pe de altă parte potrivit art. 202 C.

proc. pen., în baza rolului său activ trebuia să strângă probele necesare

aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele, în vederea justei

soluționări a acesteia adunând probe în favoarea cât și în defavoarea sa, chiar

și, în situația în care acesta ar recunoaște-o.

Declarațiile notariale sunt date toate la 30 mai 2005, într-adevăr la

același notar public, în cursul urmării penale,

la aproximativ 2 săptămâni de

la data (13 mai 2005) presupusei săvârșiri

a infracțiunii de către inculpatul A.R. zis R.

În rechizitorul întocmit, ca și în considerentele sentinței penale sunt

examinate și apreciate conform art. 63 C. proc. pen., numai acelea în care

inculpatul este acuzat că ar fi avut o anumită activitate infracțională cu

privire la partea vătămată M.D.

Însă, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare

mai dinainte stabilită, așa încât aprecierea fiecărei probe se face în urma

examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Și instanța de fond ca și parchetul înlătură din materialul probator o

parte a declarațiilor fără însă a motiva obiectiv în ce constă această

înlăturare, dacă au fost făcute pro cauza sau nu și, mai mult, deși procurorul

avea la îndemână și posibilitatea încriminării celor care au declarat la notar

că inculpatul A.R. nu i-a agresat, nu i-a ținut și, deci, nu a exercitat nici o

acțiune de agresiune, lovire, ori de sustragere a vreunei sume de bani, nimeni

nu s-a înscris în fals.

Mai mult, nu au fost identificate persoanele mascate și nici inculpatul

nu i-a luat lui M.D. (parte vătămată) 30 milioane din buzunar și nici cine I-a

agresat pe M.C. (parte vătămată).

Ambele părți vătămate au declarat în fața notarului public că A.R. nu a

efectuat nici o acțiune de lovire, agresare a lor și nici că acesta ar fi

chemat telefonic 6 persoane mascate.

Pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine

procesuală constantă în sensul că nu el este cel care a chemat persoanele

mascate, nu el este cel mare a sustras suma de 30 milioane lei.

Toate părțile din proces au declarat că nu-și mențin declarațiile date

la poliție și recunosc că cele consemnate în fața notarului corespund

adevărului, acestea conduc la concluzia că

inculpatul A.R. nu este

autorul faptei.

În cauză nu sunt probe doveditoare concludente și pertinente care să

conducă la concluzia că inculpatul din prezenta cauză este autorul

infracțiunii.

Împotriva hotărârii instanței de apel a

declarat recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel

București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la greșita

achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Oral, reprezentantul parchetului a susținut un alt motiv de recurs ce

vizează împrejurarea că judecătorii care au pronunțat decizia atacată s-au

aflat în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 47 alin. (2) C. proc.

pen. Aceștia au făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia

penală nr. 1599 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală,

prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate și

prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul

parchetului este fondat.

Potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., nu mai poate participa la

judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la

soluția care ar putea fi dată în acea cauză.

Examinând decizia penală nr. 1599 din 4 octombrie 2005 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția I penală, prin care s-a dispus revocarea

măsurii arestării preventive a inculpatului A.R., atașată în copie la dosar, se

constată că din completul de judecată care a pronunțat această hotărâre au

făcut parte și judecătorii care au pronunțat decizia penală nr. 510 din 29

iunie 2006 a aceleiași instanțe, prin care s-a dispus achitarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat de

instanța de fond.

Din motivarea amplă a acestei hotărâri reiese în mod evident

convingerea instanței nu numai cu privire la judecarea în stare de libertate a

inculpatului, dar și cu privire la vinovăția acestuia, parte din expunerea de

motive din decizia penală nr. 1599 din 4 octombrie 2005 regăsindu-se în decizia

penală nr. 510 din 29 iunie 2006.

Față de împrejurarea că cei doi judecători care au participat la

pronunțarea deciziei penale nr. 1599 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel

București, secția I penală, și-au exprimat opinia cu privire la nevinăvăția

inculpatului, ceea ce rezultă în mod evident din motivarea hotărârii, aveau

obligația de a se abțind de la judecata apelului, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 50 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București este fondat și urmează a fi admis în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Se va casa decizia atacată și se va

trimite cauza pentru rejudecare la

Curtea de Apel

București.

Având în vedere împrejurarea că acest motiv de recurs atrage casarea cu

trimitere spre rejudecare, celălalt motiv ce vizează fondul cauzei nu va mai fi

analizat.

PENTRU AESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București împotriva deciziei penale nr. 510 din 29 iunie 2006 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Casează decizia și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea

de Apel București.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 4 aprilie 2007.