ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2804/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2804/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 23 octombrie 2017, reclamanții A., B., C., D., E. și F., prin G., au solicitat obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vama Buzăului să dispună salarizarea la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției, precum și acordarea diferențelor salariale începând cu data de 9 aprilie 2015 și până la intrarea în vigoare a Legii 153/2017.

Prin sentința civilă nr. 238 din data de 1 martie 2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că în litigiul dedus judecății acțiunea este formulată de sindicat în numele membrilor săi, sindicatul dobândind calitatea de reclamant, iar potrivit deciziei în interesul legii nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Cum G. - ce are calitatea de reclamant - are sediul în orașul Galați, instanța a concluzionat că revine Tribunalului Galați competența de soluționare a cauzei.

Învestit prin declinare, Tribunalul Galați, secția I civilă a pronunțat sentința nr. 485 din data de 9 mai 2018, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, a constatat ivit conflictul negativ și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Instanța a reținut că, în speță, competența de soluționare se stabilește în funcție de domiciliul reclamanților și nu de sediul sindicatului, întrucât sindicatul nu a formulat acțiunea în numele membrilor săi, ci a menționat expres că are doar calitatea de reprezentant legal, reclamanții fiind cei care dețin calitate procesuală activă.

Cum acțiunea a fost formulată de către reclamanți, reprezentați legal de G., instanța a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, revine Tribunalului Brașov competența de soluționare a cauzei, ca instanță în a cărei circumscripție își au domiciliul reclamanții.

Cu privire la conflictul de competență ivit între Tribunalul Brașov și Tribunalul Galați, cu a cărui soluționare a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul supus analizei, având ca obiect cererea formulată de reclamanții - persoane fizice, în contradictoriu cu instituția publică angajatoare, are caracterul unui conflict individual de muncă, astfel cum acesta este definit în dispozițiile art. 1 lit. n) și p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al competenței materiale și teritoriale de soluționare a cauzei, se reține că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În speță, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei pornind de la stabilirea calității de reclamant, în raport de prevederile legale incidente în materie.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că acțiunea a fost formulată de reclamanții A., B., C., D., E. și F., reprezentați legal de G., la dosarul cauzei regăsindu-se împuternicirile de reprezentare acordate sindicatului.

Reiese că, astfel cum s-a precizat și în cuprinsul notelor de ședință aflate din dosarul Tribunalului Brașov, acțiunea este formulată de sindicat pentru reclamanții persoane fizice - care dețin calitatea procesuală activă și drepturi procesuale în cauză.

În atare condiții, în care acțiunea nu a fost formulată de sindicat în numele membrilor săi, ci de persoanele fizice prin reprezentant, în raport de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține instanței în a cărei circumscripție își au domiciliul sau locul de muncă reclamanții.

În situația particulară a speței, referirile la decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nu sunt relevante, în condițiile în care prin respectiva decizie, statuându-se legitimarea procesuală activă a sindicatelor de a acționa în justiție în numele membrilor săi, s-a stabilit ca, în acele situații, acțiunile să fie introduse la instanțele de la sediile sindicatelor.

În cauză însă, după cum s-a precizat, persoanele fizice au calitatea procesuală activă de reclamanți și nu sindicatul, care are doar calitatea de reprezentant al acestora.

Având în vedere considerentele expuse, cum reclamanții își au atât domiciliile, cât și locul de muncă în județul Brașov, Înalta Curte urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.