ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 659/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 659/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față,
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
P.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție obligarea acestuia la restituirea sumei de
10.879.311 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate
reținută și încasată ilegal în perioada noiembrie 2000 - ianuarie 2004.
Prin cererea
precizatoare a obiectului acțiunii introductive de instanță, depusă la termenul
de judecată din 28 noiembrie 2007, reclamantul a arătat că solicită instanței
obligarea pârâtului să întocmească și să comunice C.N.P.A.D.A.S. formele
privind cuantumul pensiei actualizate în perioada 01 noiembrie 2000 - 01
ianuarie 2004 în raport cu nivelul salariului de bază, respectiv cu nivelul
indemnizației brute lunare a unui procuror în funcție de la Parchetul de pe
lângă Tribunalul București cu o vechime de peste 20 de ani conform art. 103 alin.
(5) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1 decembrie 2000 - 1 decembrie
2004 pârâtul a comunicat C.N.P.A.D.A.S. în mod greșit venitul net al unui
procuror în funcție, în vederea stabilirii cuantumului pensiei actualizate și
nu venitul brut, așa cum prevede art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judecătorească.
Pârâtul M.P. -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat
întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.
673 din 27 februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.P. -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție iar, pe fondul
cauzei, a respins acțiunea formulată de reclamantul Popa Nicolae ca
neîntemeiată.
Pentru a hotărî
astfel, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului,
Curtea a reținut că Ministerul Public are legitimare procesuală activă, atâta
vreme cât acesta a răspuns cererii care i-a fost adresată de reclamant, astfel
că nemulțumirea acestuia îmbracă forma unui refuz nejustificat de rezolvare a
unei cereri, reglementat de Legea nr. 554/2004.
Pe fondul
cauzei, Curtea a apreciat că din cuprinsul art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992
rezultă că pensia de serviciu stabilită în procent pentru un magistrat se
raportează la venitul net; prin noțiunea de venit net legea prevede expres ce
se înțelege, în sensul că este venitul realizat din salariul de bază, sporul de
vechime în muncă și sporul de stabilitate în magistratură avute la data
pensionării.
A mai reținut Curtea
că salariul de bază este o componentă a venitului net de care trebuie să țină
cont autoritatea publică în comunicările făcute C.N.P., iar acest salariu de
bază nu se confundă și nu se identifică cu noțiunea de venit brut al unui
magistrat în funcție.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul P.N. criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, susținând în esență că în cauza de față nu operează prevederile art.
103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, ci
prevederile alin. (5) ale aceluiași articol din legea menționată care prevede
că „pensiile magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de
bază ale magistraților în activitate."
Înalta Curte
sesizată cu soluționarea acestei cauze, mai înainte de a cerceta motivele
invocate, constată că recurentul P.N. a formulat o cerere de renunțare la
judecata cererii de chemare în judecată.
Potrivit
dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe
oricând la judecată, fie verbal,în ședință, fie prin cerere scrisă.
Prin cererea depusă
în recurs, reclamantul a solicitat a se lua act de faptul că înțelege să
renunțe la cererea de chemare în judecată.
Cum textul
folosește sintagma „oricând", acest termen trebuie interpretat în sensul
că renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecății, atât în fața
primei instanțe, cât și în fața instanțelor de apel și de recurs.
Pe de altă parte,
art. 316 C. proc
. civ. prevede
că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța
de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Prin urmare,
norma permite o completare a dispozițiilor de procedură privind judecarea
recursului cu cele referitoare la apel, desigur în măsura în care acestea nu
contravin naturii și regimului juridic specific recursului.
Totodată, în
recurs sunt admise actele de dispoziție ale părților, precum renunțarea la
judecată, la drept, achiesarea, tranzacția ori pot deveni incidente instituții
ca suspendarea judecății, perimarea.
Cum
renunțarea la judecată este un act unilateral irevocabil, odată ce reclamantul
a renunțat la judecata acțiunii, nu mai poate reveni asupra acesteia.
În concluzie,
manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o
desistare, care nu este supusă cenzurii Înaltei Curți, conform principiului
disponibilității care guvernează procesul civil.
Văzând
dispozițiile prevăzute de art. 246 alin (1) C. proc. civ., în conformitate cu
care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin
cerere scrisă și având în vedere dispozițiile art. 129 alin (6) C. proc. civ., Înalta
Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va lua act de renunțarea
reclamantului N.P. la judecarea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.N.
împotriva sentinței civile nr. 673 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și ia act de renunțarea reclamantului P.N. la judecarea acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 10 februarie 2009.