ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 659/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție obligarea acestuia la restituirea sumei de 10.879.311 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate reținută și încasată ilegal în perioada noiembrie 2000 - ianuarie 2004. Prin cererea precizatoare a obiectului acțiunii introductive de instanță, depusă la termenul de judecată din 28 noiembrie 2007, reclamantul a arătat că solicită instanței obligarea pârâtului să întocmească și să comunice C.N.P.A.D.A.S.

formele privind cuantumul pensiei actualizate în perioada 01 noiembrie 2000 - 01 ianuarie 2004 în raport cu nivelul salariului de bază, respectiv cu nivelul indemnizației brute lunare a unui procuror în funcție de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București cu o vechime de peste 20 de ani conform art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1 decembrie 2000 - 1 decembrie 2004 pârâtul a comunicat C.N.P.A.D.A.S. în mod greșit venitul net al unui procuror în funcție, în vederea stabilirii cuantumului pensiei actualizate și nu venitul brut, așa cum prevede art. 103 alin. (5) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.

Pârâtul M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Prin sentința civilă nr. 673 din 27 februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție iar, pe fondul cauzei, a respins acțiunea formulată de reclamantul Popa Nicolae ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, Curtea a reținut că Ministerul Public are legitimare procesuală activă, atâta vreme cât acesta a răspuns cererii care i-a fost adresată de reclamant, astfel că nemulțumirea acestuia îmbracă forma unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, reglementat de Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, Curtea a apreciat că din cuprinsul art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 rezultă că pensia de serviciu stabilită în procent pentru un magistrat se raportează la venitul net; prin noțiunea de venit net legea prevede expres ce se înțelege, în sensul că este venitul realizat din salariul de bază, sporul de vechime în muncă și sporul de stabilitate în magistratură avute la data pensionării. A mai reținut Curtea că salariul de bază este o componentă a venitului net de care trebuie să țină cont autoritatea publică în comunicările făcute C.N.P., iar acest salariu de bază nu se confundă și nu se identifică cu noțiunea de venit brut al unui magistrat în funcție. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.N.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în cauza de față nu operează prevederile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, ci prevederile alin. (5) ale aceluiași articol din legea menționată care prevede că „pensiile magistraților se actualizează în raport cu nivelul salariilor de bază ale magistraților în activitate." Înalta Curte sesizată cu soluționarea acestei cauze, mai înainte de a cerceta motivele invocate, constată că recurentul P.N. a formulat o cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată. Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal,în ședință, fie prin cerere scrisă.

Prin cererea depusă în recurs, reclamantul a solicitat a se lua act de faptul că înțelege să renunțe la cererea de chemare în judecată. Cum textul folosește sintagma „oricând", acest termen trebuie interpretat în sensul că renunțarea la judecată poate avea loc în tot cursul judecății, atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanțelor de apel și de recurs. Pe de altă parte, art. 316 C. proc . civ. prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol. Prin urmare, norma permite o completare a dispozițiilor de procedură privind judecarea recursului cu cele referitoare la apel, desigur în măsura în care acestea nu contravin naturii și regimului juridic specific recursului.

Totodată, în recurs sunt admise actele de dispoziție ale părților, precum renunțarea la judecată, la drept, achiesarea, tranzacția ori pot deveni incidente instituții ca suspendarea judecății, perimarea. Cum renunțarea la judecată este un act unilateral irevocabil, odată ce reclamantul a renunțat la judecata acțiunii, nu mai poate reveni asupra acesteia. În concluzie, manifestarea de voință în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Văzând dispozițiile prevăzute de art. 246 alin (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă și având în vedere dispozițiile art. 129 alin (6) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va lua act de renunțarea reclamantului N.P. la judecarea acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.N. împotriva sentinței civile nr. 673 din 27 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și ia act de renunțarea reclamantului P.N. la judecarea acțiunii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2009.