ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 864/2015

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

în baza art. 29 din Legea

nr. 47/1992 republicată, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu excepția de neconstituționalitate cu privire la art. 182 C. pen. referitoare

la noțiunea de „alte forme de exploatare sexuală".

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel Timișoara a reținut

că

nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992,

întrucât chiar dacă sunt întrunite două din cele trei condiții impuse de acest text

de lege, fiind criticat un text legal aflat în vigoare, existând o cauză pe rol

în care s-a invocat această excepție de neconstituționalitate, în opinia instanței

nu există o legătură clară între obiectul sesizării formulată de către inculpat

prin apărătorul ales și modalitatea de soluționare a cauzei.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii

de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în dispozitivul deciziei penale

nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a declarat

recurs inculpatul A.V.A., prin apărător ales, solicitând admiterea acestuia și sesizarea

Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Examinând calea de atac formulată, sub

toate aspectele, Înalta Curte reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 4

martie 2015 a Tribunalului Caraș-Severin a fost condamnat inculpatul A.V.A., în

baza art. 211 alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea

art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 396

alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., pentru trafic de minori

la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În

baza art. 211 alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit.

b) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., pentru trafic

de minori la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În

baza art. 211 alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1)

lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) și (2)

C. proc. pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen.,

pentru trafic de minori la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) raportat la

art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396

alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin.

(5) C. proc. pen., pentru trafic de minori la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În

baza art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5

alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (10)

raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., pentru două infracțiuni de act sexual

cu un minor la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare și la 1 (un) an și 6 (șase)

luni închisoare.

În

baza art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5

alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., art. 396 alin. (10) raportat

la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., pentru o infracțiune

de act sexual cu un minor, în formă continuată, la 2 (doi) ani închisoare.

În

baza art. 33, 34 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., au

fost contopite cele 7 (șapte) pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni

închisoare.

Împotriva acestei sentințe, inculpatul

A.V.A. a formulat apel, iar în cursul dezbaterilor din apel, la termenul din 21

mai 2015, a invocat excepția de neconstițuționalitate a dispozițiilor art. 182

lit. c) din C. pen. referitoare la noțiunea de „alte forme de exploatare sexuală"

susținând că imprecizia definiției lasă loc la interpretări.

Prin decizia penală nr. 544/A din 21 mai

2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat

de inculpatul A.V.A. Întrucât s-a respins și cererea privind sesizarea Curții Constituționale

cu excepția de neconstițuționalitate, ca inadmisibilă, astfel cum s-a arătat anterior,

inculpatul a formulat prezentul recurs, în susținerea acestuia fiind practic reiterate

motivele de apel.

Astfel, prin apărător ales, inculpatul

contestă însăși încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de minori, susținându-se

că, în speță, acuzația din rechizitoriu pornește de la premise greșite. Or, infracțiunea

de trafic de persoane/minori presupune măcar dovedirea existenței scopului calificat

al exploatării persoanelor în sensul legii penale, termenul de „exploatare sexuală

în interes personal" - a cărui „paternitate" a fost asumată în continuare

de reprezentantul Ministerului Public cu prilejul susținerii fondului cauzei, neavând

accepțiunea prevăzută de dispozițiile art. 182 din noul C. pen. Se mai susține că,

prin imprecizia de reglementare, respectiv prin sintagma „alte forme de exploatare

sexuală" s-a făcut încadrarea în textul de lege, printr-o analogie nepermisă

în materie penală, incluzându-se în sfera exploatării în sensul legii penale a termenului

„exploatarea minorului în sens propriu".

Analizând recursul formulat de inculpatul

A.V.A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat,

soluția de respingere ca inadmisibilă a

cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstițuționalitate

a dispozițiilor art. 182 C. pen. referitoare la noțiunea de „alte forme de exploatare

sexuală" fiind pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, cu respectarea

dispozițiilor legale incidente.

Astfel, referitor la admisibilitatea unei

asemenea sesizări, Înalta Curte reține că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute

de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

respectiv:

a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor

de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de

judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată,

în cauzele în care participă;

b. excepția să vizeze neconstituționalitatea

unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță

în vigoare;

c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi

constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d. excepția să aibă legătură cu soluționarea

cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În

analiza condițiilor enumerate anterior, se constată că excepția

a fost invocată de inculpatul A.V.A. în cursul soluționării apelului aflat pe rolul

Curții de Apel Timișoara și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 182 C. pen. referitoare la noțiunea de „alte forme de exploatare sexuală",

text care nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții

Constituționale.

Referitor la condiția ca excepția să aibă

legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, Înalta Curte constată

că aceasta nu este realizată, având în vedere că îndeplinirea cumulativă a condițiilor

prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. Ca orice mijloc

procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul

și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității

unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În

acest context, se reține că instanța în fața căreia a fost

invocată excepția de neconstituționalitate nu se putea limita la constatarea unei

legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional,

în condițiile în care este necesar a verifica și măsura în care o astfel de excepție

tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității

dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută

Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Mai mult, în mod constant, instanțele judecătorești

au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate

este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare

și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau se tinde la modificarea legii.

Or, în speță, inculpatul A.V.A., prin apărător

ales, a susținut că, textul art. 182 lit. c) teza ultimă C. pen. referitor la noțiunea

de „alte forme de exploatare sexuală" este neconstituțional raportat la imprecizia

definiției, care lasă loc interpretării legii penale prin analogie, în măsura în

care aceste alte forme de exploatare sexuală nu sunt precizate, sau gravitatea acestora

nu este similară, identică cu „obligarea la practicarea prostituției, la manifestări

pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice"

și în măsura în care nu sunt excluse

de la interpretare actele

sexuale incrirninate distinct, chiar în capitolul VIII C. pen. care reglementează

infracțiunile contra libertății și integrității sexuale.

Prin urmare, în cauza de față, se constată

că excepția invocată are doar o legătură formală cu soluționarea cauzei, în concret,

aceasta vizând o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau, mai exact, prin

invocarea excepției de neconstituționalitate se urmărește transformarea Curții Constituționale

în legislator

pozitiv, situație nepermisă de lege.

În consecință, pentru considerentele expuse,

Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.A. împotriva

dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă

în dispozitivul deciziei penale nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul A.V.A.

împotriva dispoziției de respingere a cererii

de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în dispozitivul deciziei penale

nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 iunie 2015.