ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 864/2015

Asupra recursului de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate cu privire la art. 182 C. pen. referitoare la noțiunea de „alte forme de exploatare sexuală". Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Timișoara a reținut că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât chiar dacă sunt întrunite două din cele trei condiții impuse de acest text de lege, fiind criticat un text legal aflat în vigoare, existând o cauză pe rol în care s-a invocat această excepție de neconstituționalitate, în opinia instanței nu există o legătură clară între obiectul sesizării formulată de către inculpat prin apărătorul ales și modalitatea de soluționare a cauzei.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în dispozitivul deciziei penale nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a declarat recurs inculpatul A.V.A., prin apărător ales, solicitând admiterea acestuia și sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată. Examinând calea de atac formulată, sub toate aspectele, Înalta Curte reține următoarele: Prin sentința penală nr. 11 din 4 martie 2015 a Tribunalului Caraș-Severin a fost condamnat inculpatul A.V.A., în baza art. 211 alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., pentru trafic de minori la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 211 alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., pentru trafic de minori la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 211 alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., pentru trafic de minori la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) raportat la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., pentru trafic de minori la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc. pen., pentru două infracțiuni de act sexual cu un minor la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare și la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare. În baza art. 220 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (1) și (2) C. pen., art. 396 alin. (10) raportat la art. 377 alin. (5) C. proc.

pen., art. 35 alin. (1) C. pen., pentru o infracțiune de act sexual cu un minor, în formă continuată, la 2 (doi) ani închisoare. În baza art. 33, 34 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., au fost contopite cele 7 (șapte) pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare. Împotriva acestei sentințe, inculpatul A.V.A. a formulat apel, iar în cursul dezbaterilor din apel, la termenul din 21 mai 2015, a invocat excepția de neconstițuționalitate a dispozițiilor art. 182 lit. c) din C. pen. referitoare la noțiunea de „alte forme de exploatare sexuală" susținând că imprecizia definiției lasă loc la interpretări.

Prin decizia penală nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.V.A. Întrucât s-a respins și cererea privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstițuționalitate, ca inadmisibilă, astfel cum s-a arătat anterior, inculpatul a formulat prezentul recurs, în susținerea acestuia fiind practic reiterate motivele de apel. Astfel, prin apărător ales, inculpatul contestă însăși încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de minori, susținându-se că, în speță, acuzația din rechizitoriu pornește de la premise greșite.

Or, infracțiunea de trafic de persoane/minori presupune măcar dovedirea existenței scopului calificat al exploatării persoanelor în sensul legii penale, termenul de „exploatare sexuală în interes personal" - a cărui „paternitate" a fost asumată în continuare de reprezentantul Ministerului Public cu prilejul susținerii fondului cauzei, neavând accepțiunea prevăzută de dispozițiile art. 182 din noul C. pen. Se mai susține că, prin imprecizia de reglementare, respectiv prin sintagma „alte forme de exploatare sexuală" s-a făcut încadrarea în textul de lege, printr-o analogie nepermisă în materie penală, incluzându-se în sfera exploatării în sensul legii penale a termenului „exploatarea minorului în sens propriu". Analizând recursul formulat de inculpatul A.V.A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstițuționalitate a dispozițiilor art. 182 C. pen.

referitoare la noțiunea de „alte forme de exploatare sexuală" fiind pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Astfel, referitor la admisibilitatea unei asemenea sesizări, Înalta Curte reține că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv: a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă; b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, se constată că excepția a fost invocată de inculpatul A.V.A. în cursul soluționării apelului aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 182 C. pen. referitoare la noțiunea de „alte forme de exploatare sexuală", text care nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Referitor la condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, Înalta Curte constată că aceasta nu este realizată, având în vedere că îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În acest context, se reține că instanța în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate nu se putea limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, în condițiile în care este necesar a verifica și măsura în care o astfel de excepție tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Mai mult, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau se tinde la modificarea legii.

Or, în speță, inculpatul A.V.A., prin apărător ales, a susținut că, textul art. 182 lit. c) teza ultimă C. pen. referitor la noțiunea de „alte forme de exploatare sexuală" este neconstituțional raportat la imprecizia definiției, care lasă loc interpretării legii penale prin analogie, în măsura în care aceste alte forme de exploatare sexuală nu sunt precizate, sau gravitatea acestora nu este similară, identică cu „obligarea la practicarea prostituției, la manifestări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice" și în măsura în care nu sunt excluse de la interpretare actele sexuale incrirninate distinct, chiar în capitolul VIII C. pen. care reglementează infracțiunile contra libertății și integrității sexuale.

Prin urmare, în cauza de față, se constată că excepția invocată are doar o legătură formală cu soluționarea cauzei, în concret, aceasta vizând o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau, mai exact, prin invocarea excepției de neconstituționalitate se urmărește transformarea Curții Constituționale în legislator pozitiv, situație nepermisă de lege. În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în dispozitivul deciziei penale nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în dispozitivul deciziei penale nr. 544/A din 21 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2015.