ÎCCJ, decizie (scj.ro #129065)

Mandat european de arestare. Ordonanță de reținere

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

mandat european de arestare

Legea nr. 302/2004,

art. 86 alin. (1) lit. c)

Ordonanța de reținere emisă de procurorul dintr-un stat membru al Uniunii Europene împotriva persoanei solicitate nu întrunește condiția privind conținutul mandatului european de arestare prevăzută în art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 referitoare la indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care transpune în dreptul intern condiția prevăzută în art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI.

În consecință, instanța de judecată, ca autoritate judiciară română de executare, nu poate dispune executarea mandatului european de arestare, emis pe baza ordonanței procurorului de reținere a persoanei solicitate.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 683 din 13 mai 2015

Prin sentința nr. 61 din 3 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Republica Bulgaria, respectiv Procuror Regional Adjunct din cadrul Parchetului Regional Sofia, în dosarul nr. 42063/13, aflat pe rolul Parchetului Regional Sofia, împotriva persoanei solicitate A., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de comitere a unei infracțiuni de furt grav, prevăzută în art. 195 alin. (1) pct. 4 raportat la art. 194 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (1) C. pen. al Republicii Bulgaria.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, între altele, următoarele:

Potrivit art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, în mandatul european de arestare trebuie să se indice hotărârea executorie, mandatul de arestare sau orice altă decizie judiciară executorie având același efect, care stă la baza emiterii mandatului european de arestare.

Corespunzător acestor dispoziții, art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevede că mandatul european de arestare trebuie să cuprindă informații cu privire la existența unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect.

Revenind la speța de față, din informațiile comunicate de autoritățile judiciare bulgare la data de 1 aprilie 2015 rezultă că, la baza emiterii mandatului european de arestare, a cărui executare formează obiectul prezentului dosar, se află ordonanța procurorului din 18 martie 2014, ordonanță prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o durată limitată în timp, de 72 de ore de la „data pornirii acțiunii de căutare.” Or, în opinia instanței, această ordonanță nu reprezintă un mandat de arestare național și nici o hotărâre judecătorească având același efect, în condițiile în care, din cuprinsul acelorași informații, rezultă că ordonanța în cauză a fost emisă tocmai în vederea prezentării persoanei solicitate în fața judecătorului competent să dispună privarea de libertate a acesteia „până la finalizarea procesului penal.” Concluzia de mai sus este justificată și în raport cu faptul că, deși în informațiile comunicate autoritățile judiciare bulgare emitente au specificat că ordonanța Parchetului Regional Sofia de reținere a inculpatului din data de 18 martie 2014 echivalează cu mandatul de arestare preventivă în sensul art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, această mențiune este rezultatul unei aprecieri care nu are susținere în legislația internă, dispozițiile incidente din legislația bulgară nefiind menționate.

Pentru considerentele de mai sus, constatând că nu este îndeplinită cerința prevăzută în art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, în temeiul art. 107 din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Republica Bulgaria, respectiv Procuror Regional Adjunct din cadrul Parchetului Regional Sofia, în dosarul nr. 42063/13, aflat pe rolul Parchetului Regional Sofia, împotriva persoanei solicitate A.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație procurorul, criticând-o pentru netemeinicie cu privire la respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare.

A arătat că ordonanța de reținere din 18 martie 2014 a Parchetului Regional Sofia echivalează cu un mandat de arestare preventivă potrivit art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, apreciind că instanța nu poate respinge cererea de executare a mandatului european de arestare pe motiv că nu este îndeplinită condiția prevăzută în art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privitoare la conținutul mandatului european de arestare.

A solicitat admiterea contestației și admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare.

Examinând contestația formulată în raport cu motivele invocate, cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta nu este fondată, în principal, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuie să conțină: a) identitatea și cetățenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon și fax, precum și adresa de e-mail ale autorității judiciare emitente; c) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și 96 din prezenta lege; d) natura și încadrarea juridică a infracțiunii, ținându-se seama mai ales de prevederile art. 96; e) o descriere a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea; f) pedeapsa pronunțată sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracțiunea săvârșită; g) alte consecințe ale infracțiunii.

Totodată, potrivit art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, în mandatul european de arestare trebuie să se indice hotărârea executorie, mandatul de arestare sau orice altă decizie judiciară executorie având același efect, care stă la baza emiterii mandatului european de arestare.

Deși autoritățile judiciare bulgare au comunicat că ordonanța de reținere din data de 18 martie 2014 a Parchetului Regional Sofia echivalează cu un mandat de arestare preventivă în sensul art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 referitoare la existența unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect.

Prin ordonanța procurorului din 18 martie 2014 s-a dispus reținerea persoanei solicitate pe o durată limitată în timp, de 72 de ore de la „data pornirii acțiunii de căutare”, în vederea prezentării în fața judecătorului, ceea ce nu echivalează cu un mandat de arestare național și nici cu o hotărâre judecătorească având același efect.

Având în vedere cele menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea de contestație formulată de procuror împotriva sentinței nr. 61 din 3 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, este nefondată.

În consecință, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, contestația formulată de procuror împotriva sentinței nr. 61 din 3 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe persoana solicitată A.