ÎCCJ, decizie (scj.ro #213613)

Mandat european de arestare. Autoritate judiciară emitentă

Cuprins pe materii

:

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Indice alfabetic

:

- drept procesual penal

- contestație

- mandat european de arestare

Legea nr. 302/2004

, art. 84

Procurorul dintr-un stat membru nu are calitatea de „autoritate judiciară competentă” de a emite un mandat european de arestare, în faza de urmărire penală, în accepțiunea dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004,  din moment ce acest demers nu a făcut obiectul unui control jurisdicțional în statul membru emitent înainte de predarea persoanei căutate de către statul membru de executare.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 701 din 25 octombrie 2023

Prin sentința penală nr. 88/PI din data de 12 octombrie 2023, Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori a admis cererea formulată de către autoritățile judiciare din Bulgaria, cu privire la executarea mandatului european de arestare nr. x/2015 emis la data de 15.09.2022 de către Procuratura Orășenească Sofia, privind persoana solicitată A., a constatat că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că prin sesizarea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 30.09.2023, în baza art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat ordonanța de reținere din data de 30.09.2023, procesul-verbal de identificare și ascultare din data de 30.09.2023, procesul-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor persoanei reținute din data de 30.09.2023, copia mandatului european de arestare în limba statului emitent, semnalarea în Sistemul Informatic Schengen a Biroului SIRENE Bulgaria privind-o pe persoana solicitată, proces-verbal de identificare-depistare, copie cazier judiciar, copia pașaportului persoanei solicitate.

Examinând cererea de executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Bulgaria, Curtea a reținut că pe numele persoanei solicitate A., a fost emis un mandat european de arestare nr. x/2015 emis la data de 15.09.2022 de către Procuratura Orășenească Sofia, având în vedere ordonanța din data de 28.06.2022, privind reținerea acestuia pentru 72 de ore, de la aducerea acestuia pe teritoriul Bulgariei până la aducerea acestuia în fața instanței pentru luarea măsurii arestului preventiv, în procedura prejudicială nr. x ZM 143/2015 din opisul Direcției Generale Poliția Națională, dosar nr. SP y/2015 din opisul Procuraturii Orășenești Sofia.

Mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale reținându-se în fapt că, în perioada cuprinsă între 03.06.2014 și 09.06.2014, în orașul Sofia, în condițiile unei infracțiuni continuate, cu mai mult de două fapte care realizează separat o componentă a uneia și aceleiași infracțiuni, săvârșite pe perioade scurte de timp, în una și aceeași circumstanță și într-o uniformitate a vinovăției, în care cele ulterioare sunt în mod obiectiv și subiectiv o continuare a celor anterioare, inculpatul A. a efectuat treizeci și cinci de tranzacții financiare cu bunuri ‒ o sumă de bani în valoare totală de 854 281,24 euro (opt sute cincizeci și patru de mii două sute optzeci și unu euro și douăzeci și unu de cenți), cu echivalentul în leva a 1 670 828,88 leva (un milion șase sute șaptezeci de mii opt sute douăzeci și opt de leva și optzeci și opt cenți), despre care se presupune că a fost obținută prin infracțiuni, anume, comise în perioada cuprinsă între 30.05.2014-06.06.2014, în Republica Franța, fraudă și însușirea numelui unei terțe persoane, drept urmare a cărui fapt, contabilul-șef al holdingului „B." C., a efectuat transferuri bancare respectiv la data de 02.06.2014, în valoare de 379.680,55 euro, și, la data de 06.06.2014, a sumei în valoare de 474.600,69 euro, din contul bancar x. din banca D. ‒ Paris, cu titularul societății franceze ,,E.” în contul cu IBAN y. în F. cu proprietarul G. (societate cu răspundere limitată cu asociat unic), infracțiuni pentru care s-a desfășurat procedura penală Nr. x/5027 din opisul Secției de Poliției din orașul Creil, dosar Nr. x.

S-a arătat că aceste fapte constituie elementele constitutive ale infracțiunii împotriva sistemelor financiar, fiscal și de asigurări, prevăzută de art. 253 C. pen. bulgar, art. 1 C. pen. bulgar, art. 26 paragraful 1 C. pen. bulgar, cu corespondent în legislația română în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului.

Curtea a constatat că este competentă că soluționeze prezenta cerere, potrivit art. 103 cu referire la art. 86 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și că mandatul european de arestare a cărui executare se solicită îndeplinește condițiile de formă și fond cerute de lege.

Curtea a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință, de îndată, motivele reținerii și că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată, în prezența unui avocat, încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare și ascultare din data de 30.09.2023.

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară emitentă a unui stat membru al Uniunii Europene în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, iar conform alin. (2) al aceluiași text de lege, rezultă că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu art. 1 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13.06.2002, dar și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea europeană, s-a arătat că este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13.06.2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

Cu privire la verificarea dublei incriminări, Curtea a constatat că infracțiunea împotriva sistemelor financiar, fiscal și de asigurări, prevăzută de art. 253 C. pen. bulgar, art. 1 C. pen. bulgar, art. 26 paragraful 1 C. pen. bulgar, se regăsește în categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 9) și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.

La termenul de azi, 12.10.2023, persoana solicitată A., întrebată asupra consimțământului la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Bulgaria, aspect consemnat în declarația dată (fila …). De asemenea, persoana solicitată a menționat expres că nu renunță la regula specialității.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 85 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Bulgaria, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității  mandatului european de arestare.

S-a reținut că din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din cazierul judiciar al persoanei solicitate (fila …), rezultă că aceasta nu face obiectul vreunei proceduri judiciare în fața autorităților române.

Raportat la dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, Curtea nu a constatat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare.

Cu privire la cererea persoanei solicitate de respingere a cererii de executare a mandatului european de arestare, în cauză fiind incident motivul de refuz opțional prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, se prevede ca și motiv opțional de refuz a executării mandatului european de arestare, printre altele, situația în care, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române (lit. g).

În acest sens, Curtea a  precizat că infracțiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, este sancționată în prezent cu închisoare de la 3 la 12 ani, iar la data presupusei comiteri de către persoana solicitată a infracțiunii, pe teritoriul României aceasta era sancționată cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Reținând ca lege penală mai favorabilă, dacă fapta ar fi fost de competența autorităților române, legea în vigoare la data comiterii acesteia, limitele de pedeapsă în raport de care se va calcula termenul prescripției răspunderii penale vor fi de la 3 la 10 ani.

Astfel, s-a arătat că, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.

În consecință, având în vedere perioada presupus infracțională, 03.06.2014 și 09.06.2014, termenul prescripției răspunderii penale, potrivit legii române, s-a împlinit la data de 08.06.2022.

Cu toate acestea, în raport de numărul mare de acte materiale reținute în sarcina persoanei solicitate și cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat, precum și caracterul transfrontalier al infracțiunii comise, astfel cum acestea au fost descrise anterior, care conturează gravitate ridicată a faptei și având în vedere și interesul înfăptuirii justiției, Curtea a reținut că nu se impune a se da eficientă motivului opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004.

S-a menționat faptul că potrivit legii bulgare, astfel cum rezultă din cuprinsul mandatului european de arestare, termenul special de prescripție a răspunderii penale este de 15 ani, începând din momentul comiterii faptelor, iar termenul general de prescripție a răspunderii penale este de 10 ani, începând de la întreruperea acestuia cu ultima acțiune întreprinsă de urmărire penală, niciunul dintre aceste termene împlinindu-se cu privire la persoana solicitată.

Împotriva sentinței penale nr. 88/PI din data de 12 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație persoana solicitată A.

Examinând contestația  formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al U.E. solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Bulgaria, respectiv de către Procuratura Orășenească Sofia.

Înalta Curte reține că mandatul european de arestare nr. x/2015 emis de autoritățile din Bulgaria la data de 15.09.2022 se întemeiază pe  ordonanța din data de 28.06.2022, privind reținerea persoanei solicitate pentru 72 de ore, de la aducerea acestuia pe teritoriul Bulgariei până la aducerea acestuia în fața instanței pentru luarea măsurii arestului preventiv, în procedura prejudicială nr. x ZM 143/2015 din opisul Direcției Generale Poliția Națională, dosar nr. SP y/2015 din opisul Procuraturii Orășenești Sofia.

Se constată că în cuprinsul mandatului european de arestare se menționează că procedura prejudicială a fost deschisă cu ordonanța unui procuror de la Procuratura Orășenească Sofia din 19.05.2015 pentru infracțiunea prevăzută de art. 253 alin. (2) C. pen.

De asemenea, se menționează expressis verbis că actul pe baza căruia s-a emis mandatul european de arestare este ordonanța din 16.02.2021 în procedura Prejudicială DP Nr. x ZM 143/2015 din opisul Direcției Generale „Poliția Națională”, dosar Nr. SP y/2015 din opisul Procuraturii Orășenești Sofia, de atragere a numitului A. în calitate de inculpat pentru infracțiunea conform art. 253 alin. (1), raportat la art. 26 alin. (1) C. pen., precum și ordonanța din 28.06.2022 în maniera art. 64 alin. (2) C. proc. pen., de reținere a inculpatului pe termen de 72 de ore, de la aducerea acestuia pe teritoriul R. Bulgaria până la aducerea acestuia în fața instanței pentru luarea măsurii asigurătorii „arest preventiv” în procedura prejudicială Nr. x ZM 143/2015 din opisul Direcției Generale „Poliția Națională", dosar Nr. SP y/2015 din opisul Procuraturii Orășenești Sofia.

În acest context, având la bază ordonanța emisă de procuror s-a dispus emiterea mandatului european de arestare nr. x/2015 din data de 15.09.2022 de către autoritățile judiciare din Bulgaria, respectiv Procuratura Orășenească Sofia.

Înalta Curte amintește că prin hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție, Camera întâi, la data de 10 martie 2021, în cauza C‑648/20 PPU, s-a constatat că art. 8 alin. (1) lit. (c) din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, citit în lumina art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a jurisprudenței Curții, trebuie interpretat în sensul că cerințele inerente protecției jurisdicționale efective de care trebuie să beneficieze o persoană care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi penale nu sunt îndeplinite atunci când atât mandatul european de arestare, cât și decizia judiciară pe care se grefează acesta sunt emise de un procuror, care poate fi calificat drept „autoritate judiciară emitentă”, în sensul art. 6 alin. (1) din această decizie‑cadru, dar nu pot face obiectul unui control jurisdicțional în statul membru emitent înainte de predarea persoanei căutate de către statul membru de executare.

Cu privire la acest aspect, în cuprinsul mandatului european de arestare autoritățile bulgare au precizat că potrivit Constituției Republicii Bulgare procuratura face parte din sistemul judiciar, iar, atunci când își exercită atribuțiile, procurorii se supun exclusiv legii, iar dispozitivul național de reglementare oferă garanții depline pentru independența procurorului și exclude amestecul puterii executive. Potrivit legislației bulgare, competent să emită acest ordin european este un procuror care îndeplinește conținutul conceptului de „autoritate judiciară emitentă”, conform interpretării obligatorii date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Înalta Curte reține că în cauza C‑648/20 PPU, Curtea Europeană de Justiție a reținut faptul că dreptul bulgar prevede doar un control jurisdicțional a posteriori al deciziei procurorului de a emite un mandat european de arestare, din moment ce un astfel de control nu poate interveni decât după predarea persoanei căutate (par. 54), precum și faptul că existența unui control jurisdicțional al deciziei unui procuror de a emite un mandat european de arestare care nu intervine decât după predarea persoanei căutate nu îndeplinește obligația care revine statului membru emitent de a pune în aplicare norme procedurale care permit unei instanțe competente să efectueze, înaintea acestei predări, un control al legalității mandatului național de arestare sau a deciziei judiciare care are același efect, adoptate de asemenea de un procuror, sau a mandatului european de arestare (par. 57).

Față de aceste aspecte, în considerarea jurisprudenței europene anterior evocate, Înalta Curte a apreciat faptul că procurorul din statul membru emitent nu se încadrează în conceptul de „autoritate judiciară emitentă”, sens în care a admis contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 88/PI din data de 12 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, a desființat sentința penală contestată și rejudecând, a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile din Bulgaria cu privire la persoana solicitată A. și a dispus punerea în libertate de îndată a persoanei solicitate A., dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.