ÎCCJ, Decizia nr. 174/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea recurată

Prin Decizia nr. 3488 din 14 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii civile nr. 25 din 5 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a constatat că hotărârea atacată, prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată împotriva unei încheieri prin care s-a dispus anularea cererii de lămurire a dispozitivului, nu este supusă recursului, față de dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant, considerând-o netemeinică și nelegală.

III. Hotărârea instanței de recurs

Examinând decizia recurată, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil, după cum se va arăta în continuare.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea în condițiile legii a respectivei căi de atac. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală, și să respingă orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei deciziei pronunțate de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect recursul declarat împotriva încheierii nr. 25 din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Rezultă, din dispozițiile legale citate, că decizia recurată în cauză, fiind pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, este o hotărâre definitivă, care nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau de alte dispoziții legale speciale.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților. Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 3488 din 14 iulie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2021.