ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 121/RC/2016

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 631 din data de 06 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost condamnat inculpatul A., după cum urmează:

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen./2014 cu referire la art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada 2011 - 2012, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale;

- În baza art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen./2014 și art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de acces fără drept la un sistem informatic în formă continuată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;

- În temeiul art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2014 și art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de a modifica, șterge sau deteriora date informatice ori de a restricționa accesul la aceste date, fără drept, în formă continuată la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare;

- În baza art. 46 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2014 și art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziție, sub orice alta forma, fără drept, a unui dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42-45; fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziție, sub orice alta forma, fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42-45 și deținerea, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parola,cod de acces sau data informatica dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42-45, în formă continuată, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare;

- În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2014 și art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, în formă continuată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a hotărât ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore, respectiv reținerea din 14 februarie 2013.

În temeiul art. 86 C. pen. cu aplic art. 5 C. pen./2014 s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86

1

C. pen. cu aplic art. 5 C. pen./2014 s-a hotărât că termenul de încercare se compune din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 3 ani în final acesta fiind de 6 ani.

În temeiul art. 86

1

C. pen. cu aplic art. 5 C. pen./2014 pe durata termenului de încercare s-a hotărât că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 C. pen. privind efectele revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neîndeplinire, cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus suspendarea și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul art. 118 lit. a C. proc. pen. s-a luat față de inculpat măsura confiscării sumelor de 54 969 euro, 118 467 dolari americani, 206 514 lei și 706 lire reprezentând beneficii în urma săvârșirii infracțiunilor.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 16.000 lei cheltuieli judiciare către stat, care includ și cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești, în esență, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Prin rechizitoriul nr. x/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Iinfracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- B., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 46 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.;

- C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 46 alin. (1) lit. a) și b), alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.;

- A., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 46 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

La termenul din 10 aprilie 2013 inculpații B. și C. au solicitat judecata în procedură simplificată, conform art. 320 C. proc. pen. iar inculpatul A., care a negat orice implicare în activitatea infracțională, a cerut continuarea cercetării judecătorești.

Față de această împrejurare, tribunalul a apreciat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 38 C. proc. pen. și a dispus disjungerea judecării cauzei față de inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 46 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Dosarul nou format s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2013.

Tribunalul a constatat că faptele inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 46 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art, 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la sfârșitul anului 2010 a aderat la un grup infracțional organizat profilat pe comiterea de infracțiuni din sfera criminalității informatice.

La această rețea condusă de inculpatul B. au aderat mai multe persoane, dintre care au fost identificați până în acest moment D., un anume E., F. Gruparea a fost sprijinită de către un număr mare de persoane, dintre care G., H., I., J., K.

S-a constatat probator, totodată, că în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada septembrie 2011 - aprilie 2012, inculpatul B. împreună cu inculpatul A. și alte persoane încă neidentificate au desfășurat activități de phishing postând pe site-uri specializate din SUA, anunțuri de vânzare a unor autoturisme cu un preț ridicat, solicitând persoanelor interesate fie un avans din prețul pretins, fie date de identificare ale unor conturi sau cârduri bancare prin care urma să se realizeze plata autoturismelor. Datele astfel obținute au fost utilizate pentru a transfera sume de bani din contul titularului în cele ale autorilor.

Totodată, în luna noiembrie 2011, acționând în cadrul grupării condusă de inculpatul B., inculpatul A. a desfășurat activități infracționale prin intermediul internetului, respectiv infracțiuni ce au vizat accesarea rară drept a unor sisteme informatice (servere) prin încălcarea măsurilor de securitate pentru a obține date informatice, utilizând programe informatice modificate în acest sens. Conturile ale căror date de identificare și accesare au fost obținute în acest mod au fost ulterior utilizate pentru a apela numere premium (cu suprataxă) puse la dispoziție de societăți care funcționează în acest domeniu, din Hong-Kong și Cipru. După accesarea ilegală a serverelor membrii grupului infracțional instalau booti pe aceste servere și le modificau configurația în sensul că rulau script-uri (ansamblu de comenzi pe sistemul de operare Linux folosit pentru servere), ceea ce le-a permis controlul și utilizarea conturilor de SIP găzduite de serverele accesate fără drept.

La această rețea au aderat mai multe persoane, dintre care au fost identificați până în acest moment A., D., un anume E., F. Gruparea a fost sprijinită de către un număr mare de persoane, dintre care menționăm pe G., H., I., J., K.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-a ținut seama de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv de gravitatea infracțiunilor săvârșite,limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunilor și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpaților, conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Împotriva sentinței primei instanțe, in termen legal au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești și inculpatul A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul său Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Serviciul Teritorial Ploiești a susținut că instanța de fond a individualizat greșit pedepsele aplicate inculpatului atât sub aspectul suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante cât și al reținerii de circumstanțe personale cu efect atenuant.

Astfel apelantul-parchet a susținut că activitatea infracțională desfășurată de acest inculpat, alături de ceilalți participanți care au fost definitiv condamnați în dosarul din care s-a disjuns cauza de față, a cauzat un prejudiciu de circa 2.000.000 euro pe de o parte iar pe de alta, că într-un alt Dosar penal (nr. x/105/2012 al Tribunalului Prahova) inculpatul este judecat pentru comiterea unor infracțiuni similare pretins a fi fost comise în aceeași perioadă ceea ce demonstrează periculozitatea sa deosebită așa încât s-a cerut admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței în sensul înlăturării circumstanțelor personale atenuante și a dispozițiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.

Apelantul-inculpat, care nu a motivat inițial apelul exercitat, a susținut la rândul său, prin apărătorul ce i-a fost desemnat din oficiu că răspunderea sa penală a fost greșit stabilită deoarece în dosar nu există probe certe de vinovăție împotriva sa, că audiat fiind, a negat încă de la prima declarație orice implicare în activitatea infracțională a celorlalți făptuitori, că declarația coinculpatului C. de la fila 61 dosar fond în realitate nu îl încriminează iar cel care susține că ar fi contribuit la activitățile cu caracter ilicit este doar coinculpatul B.-fila 75 dosar-însă afirmațiile acestuia nu se coroborează cu nicio altă dovadă, așa încât prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată și drept urmare se impune admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea sa pe temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Aceste motive de apel au fost susținute de ambii apelanți în ședința dezbaterilor din 11 mai 2015 (filele 56-58) când instanța a rămas în pronunțare însă la deliberare s-a constatat că nu a fost pusă în discuția părților incidența art. 5 C. pen./2014 referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile astfel, că în conformitate cu art. 395 C. proc. pen., cauza a fost repusă pe rol iar procurorul și inculpatul au susținut că lege penală mai blândă pentru inculpat este codul penal anterior datorită tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni sancționat mai sever printr-un spor obligatoriu și variabil de pedeapsă spre deosebire de reglementarea dinaintea datei de 1 februarie 2014 care prevedea pentru concursul de infracțiuni un spor de pedeapsă facultativ. Totodată, au fost reiterate motivele de apei susținute anterior.

Prin Decizia penală nr. 655 din data de 22 iunie 2015 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângâ Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva sentinței penale nr. 631 din data de 06 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care a desființat-o în parte, în latură penală și rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, după cum urmează:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada 2011 - 2012, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen./2015 cu referire la art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de acces tară drept la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. /2015 cu referire la art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de a modifica, șterge sau deteriora date informatice ori de a restricționa accesul la aceste date, tară drept, în fonnă continuată prev. de art. 44 alin. (1) și (2) dm Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. /2015 cu referire la art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen.;

- 10 luni închisoare pentru infracțiunea de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziție, sub orice alta forma, fără drept, a unui dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42-45; fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziție, sub orice alta forma, fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42-45 și deținerea, tară drept, a unui dispozitiv, program informatic, parola, cod de acces sau data informatica dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42-45, în fonnă continuată prev. de art. 46 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. C. pen./2015 cu referire la art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, în formă continuată prev. și ped. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2015 cu referire la art. 74 lit. a) și 76 lit. b) C. pen.; - pedepse pe care le-a repus în individualitatea lor.

În aplicarea art. 5 C. pen. /2014 s-a constat că legea penală mai favorabilă inculpatului este C. pen. anterior.

A fost înlăturată de la încadrarea juridică a tuturor celor cinci infracțiuni de mai sus circumstanțele atenuante personale recunoscute în favoarea inculpatului prev. de art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și a majorat pedepsele aplicate acestuia după cum urmează:

- pentru infracțiunea de inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada 2011-2012, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen./2014 de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare;

- pentru infracțiunea de acces rară drept la un sistem informatic în formă continuată prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen./2014 de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare;

- pentru infracțiunea de a modifica, șterge sau deteriora date informatice ori de a restricționa accesul la aceste date, tară drept, în formă continuată prev. de art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2014 de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare;

- pentru infracțiunea de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziție, sub orice alta forma, tară drept, a unui dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42-45; fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziție, sub orice alta forma, fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42-45 și deținerea, tară drept, a unui dispozitiv, program informatic, parola, cod de acces sau data informatica dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42-45, în formă continuată prev. de art. 46 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2014 de la 10 luni închisoare la un an închisoare;

- pentru infracțiunea de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, în formă continuată prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen./2014 de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate prin decizia de țață, stabilind pedeapsa rezultantă cea mai grea de 5 ani închisoare ce s-a dispus fi executată de inculpatul A. în regim de detenție.

Au fost înlăturate dispozițiile arc. 86 și urm. precum și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.

A fost menținută pedeapsa accesorie și pedeapsa complementară aplicată inculpatului de prima instanță.

Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.

Apelantul inculpat a fost obligat pe la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocatului desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Analizând din oficiu incidența art. 5 C. pen., având în vedere că între data comiterii faptelor și cea a judecății a intervenit o succesiune de legi penale,Curtea a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului este C. pen. anterior, deoarece cele infracțiuni comise de inculpat așa cum erau prevăzute de legea veche întrunesc elementele constitutive a 6 fapte penale iar tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni C. pen. anterior este mai blând decât cel instituit de legiuitor după data de 1 februarie 2014.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului de instanța fondului criticile parchetului au fost apreciate întemeiate deoarece pe de o parte, circumstanțele personale cu efect atenuant reținute în favoarea acestuia nu au fost motivate în niciun fel iar pe de alta, suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante nu se justifică.

Astfel, atunci când reține în beneficiul unui inculpat circumstanțe cu efect atenuant, instanța de judecată are obligația de a le indica expres și motiva în concret, indiferent dacă acestea privesc fapta ori faptele comise sau persoana făptuitorului deoarece recunoașterea lor determină atenuarea răspunderii penale și justifică cuantumul sancțiunii penale aplicate.

S-a arătat că în hotărârea apelată este indicat numai fundamentul juridic al circumstanțelor atenuante considerate a fi incidente în cauză respectiv prevederile art. 74 lit. a) C. pen. care se referă la conduita bună anterioară a inculpatului.

S-a reținut că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului A. nu constituie prin ea însăși circumstanță atenuantă fiindcă pentru a avea acest caracter, împrejurarea ce ține de persoana făptuitorului trebuie să aibă o natură de excepție, distingându-se de toate celelalte trăsături ale comportamentului normal, firesc ale oricărei persoane care respectă legea și ordinea de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 655 din data de 22 iunie 2015 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, inculpatul A., a declarat recurs în casație Ia data de 4 decembrie 2015.

Prin Încheierea nr. x/RC din data de 3 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/105/2013 a fost admis în principiu recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 655 din data de 22 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 16 martie 2016. cu citarea inculpatului A..

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpat îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. pen. și a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Totodată, la cererea de recurs în casație este atașată și împuternicirea avocațială a apărătorului prin intermediul căruia a fost exercitată calea de atac.

S-a reținut că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. din perspectiva dispozițiilor art. 440 alin. (1) C. proc. pen este admisibilă, motivul invocat încadrându-se în cazul prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, acesta susținând că în mod nelegal instanța de apel i-a aplicat o pedeapsă cu mult mai mare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, decât sancțiunea prevăzuta de lege pentru infracțiunea cea mai grava care intra în scopul grupului infracțional organizat.

De asemenea, Înalta Curte a avut în vedere și cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 591 din 1 octombrie 2015, publicată în M. Of., Partea I, nr. 861 din 19 noiembrie 2015, conform cărora, respectarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, prevăzute în art. 21 alin. (3) și art. 24 din Constituția României, impune ca examinarea și pronunțarea asupra caracterului vădit nefondat al cererii să fie făcută într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 alin. (2) C. proc. pen., aceasta fiind etapa soluționării în fond a acestei căi de atac.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 655 din 22 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

În cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

După cum se poate observa, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casație declarat de inculpatul A. vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea cererii sale inculpatul a arătat că în mod netemeinic și nelegal Curtea de Apel Ploiești a aplicat o pedeapsă cu mult mai mare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 decât sancțiunea prevăzuta de lege pentru infracțiunea cea mai grava care intra în scopul grupului infracțional organizat, apreciind că trebuia aplicată pentru infracțiunea mai sus - arătată o pedeapsă de 3 ani închisoare și nu de 5 ani, așa cum greșit a stabilit instanța de control judiciar a apelului.

Preliminar se constată că instanța de apel, analizând din oficiu incidența art. 5 C. pen. /2014, a stabilit pe deplin corect că legea penală veche (C. pen./1969, Legea nr. 39/2003 și Legea nr. 161/2003) reprezintă legea penală mai favorabilă, avându-se în vedere tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, mult mai aspru în N.C.P. în raport cu cel prevăzut de codul penal anterior.

În acest context, analizându-se, din perspectiva motivului de casare invocat de inculpat - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege)- pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită (în apelul Parchetului) pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, se constată că aceasta este legală în raport cu prevederile art. 7 alin. (2) din aceeași lege.

Conform acestui text de lege, pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul infracțional.

Reglementarea are în vedere „pedeapsa prevăzută de lege" și nu pedeapsa aplicată de instanță pentru infracțiune cea mai gravă.

Din formularea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 reiese faptul că, în măsura în care infracțiunea scop se pedepsește cu o pedeapsă mai mică decât cea prevăzută la alin. (1), (20 de ani ), noul maxim special va fi cel prevăzut de lege pentru infracțiunea scop cea mai gravă.

În speță, infracțiunile scop cele mai grave reținute în sarcina inculpatului sunt cele prevăzute de art. 44 alin. (2) și art. 49 din Legea nr. 161/2003, ambele sancționate cu închisoare de la 3 la 12 ani.

În aceste condiții, maximul special al infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reținută în sarcina inculpatului, a devenit 12 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată inculpatului pentru această infracțiune, de 5 ani închisoare, se încadrează în această limită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei nr. 655 din 22 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/105/2013.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 365 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat. recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei nr. 655 din 22 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/105/2013.

Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 365 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2016.