ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 674/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IlI-a civilă sub nr. x/2017 din data de 11.04.2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:

2.1 la plata remunerației restante în cuantum de 60.554,49 iei, inclu­siv TVA, datorată cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunica-rea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor C. Zăpezile de altă dată desfășurate în următoarele date și locații: 6 decembrie 2016 la Adjud, 7 decembrie 2016 la Bacău, 8 decembrie 2016 la Panciu, 9 decem­brie 2016 la Hârlău, 9 decembrie 2016 la Roman, 10 decembrie 2016 la Bo­toșani, 11 decembrie 2016 la Iași, 12 decembrie 2016 la Suceava, 13 decembrie 2016 la Bârlad, 14 decembrie 2016 la Huși, 15 decembrie 2016 la Focșani, 16 decembrie 2016 la Galați, 17 decembrie 2016 la Snagov, 17 decembrie 2016 la Balotești, 18 decembrie 2016 la Constanța, 19 decembrie la Slobozia, 20 decembrie 2016 la București, 21 decembrie 2016 la Brașov, 22 decembrie 2016 la Buzău și 23 decembrie 2016 la Ploiești;

2.2 la plata sumei de 3.389,09 RON reprezentând penalități de întârziere aplicabile asupra remunerațiilor datorate pentru spectacolele menționate la punctul LI, determinate de la data scadenței plății și până la data de 06.04.2017;

2.3 la plata penalităților echivalente cu 0,1%/zi de întârziere aplicabile asupra remunerațiilor datorate pentru spectacolele menționate la punctul LI, determinate de la data de 07.04.2017 și până la data plății efective a acestor remunerații.

- obligarea pârâtei la plata sumei de 120.867 RON (inclusiv TVA) reprezentând valoarea egală cu triplul remunerației, sumă datorată potrivit art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor C. Lăsați-mi muzica desfășurate în următoarele date și locații: data de 15 martie 2017 la Bârlad, 16 martie 2017 la Adjud, 17 martie 2017 la Bacău, 18 martie 2017 la lași, 19 martie 2017 la Focșani, 20 martie 2017 la Galați, 21 martie 2017 la Constanta, 22 martie 2017 la Brașov, 23 martie 2017 la Buzău, 24 martie 2017 la Ploiești, 25 martie 2017, la Sibiu, 28 martie 2017 la Timișoara, 29 martie 2017 la Harghita, 1 aprilie 2017 la Deva, 4 aprilie 2017 la Slatina.

4.1 la plata remunerației restante în cuantum de 40.289 RON, inclusiv TVA, datorată cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor C. Lăsați-mi muzica desfășurate în următoarele date și locații: 15 martie 2017 la Bârlad, 16 martie 2017 la Adjud, 17 martie 2017 la Bacău, 18 martie 2017 la Iași, 19 martie 2017 la Focșani, 20 martie 2017 la Galați, 21 martie 2017 la Constanța, 22 martie 2017 la Brașov, 23 martie 2017 la Buzău, 24 martie 2017 la Ploiești, 25 martie 2017 la Sibiu, 28 martie 2017 la Timișoara, 29 martie 2017 la Har­ghita, 1 aprilie 2017 la Deva, 4 aprilie 2017 la Slatina.

4.2 la plata penalităților echivalente cu 0,1%/zi de întârziere aplicabile asupra remunerațiilor datorate pentru spectacolele menționate la punctul 2.1, determinate începând cu a 46-a zi de la data desfășurării fiecărui spectacol menționat la punctul 2.1 și până la data plății efective a acestor remunerații.

Prin sentința civilă nr. 2221/06.12.2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis cererea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., respectiv capătul 2 subsidiar de cerere și capătul 5 de cerere.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 23.790,10 RON la care se adaugă TVA, reprezentând remunerații datorate pentru comunicarea publică a operelor muzicale în cadrul spectacolelor C., identificate în raportul de expertiză întocmit de expert contabil D. la data de 15.10.2018 precum și Ia plata penalităților de întârziere de 0,1%/zi de întârziere în sumă de 13940,44 RON datorate de pârâtă de la data scadentei remunerațiilor până la 12.10.2018, precum și în continuare până la data plății efective a remunerațiilor.

A fost obligată pârâta sa comunice reclamantei un raport cuprinzând toate operele muzicale comunicate public în cadrul spectacolelor C. și care să cuprindă: denumirea fiecărui spectacol, denumirea formațiilor/soliștilor, data și locul desfășurării concertelor, denumirea fiecărei opere muzicale comunicate public, autorii fiecărei opere muzicale și durata de utilizare în spectacol a fiecărei opere muzicale.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.275 RON (taxa de timbru onorariu de expert și onorariu de avocat).

Prin decizia nr. 100A din 23 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă B. împotriva sentinței civile nr. 2221/06.12.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a IlI-a Civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-reclamanta A., ca nefondat.

A obligat apelanta să plătească intimatei suma de 2.975 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâta B..

Prin memoriul de recurs, după un scurt istoric al cauzei, recurenta a susținut, în esență, că a fost obligată la plata unor sume exorbitante, care sunt nedatorate, iar instanțele anterioare au manifestat lipsă de viziune și au tranșat cauza în mod formal.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 3 februarie 2021, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurenta are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii recurate, însă completul de filtru urmează a aprecia asupra încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C9, la data de 3 februarie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod, însă acestea nu s-au conformat acestei obligații.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 30 martie 2021, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., din perspectiva ipotezei prevăzute de pct. 8 al articolului menționat, invocate formal de recurentă, ci în esență, se fac susțineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, ci simple nemulțumiri ale recurentei.

Astfel, deși recurenta indică incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu aduce nicio critică propriu-zisă hotărârii instanței de apel, ci se limitează la a susține generic că a fost obligată la plata unor sume exorbitante, care sunt nedatorate, iar instanțele anterioare au manifestat lipsă de viziune și au tranșat cauza în mod formal, fără a face referire însă la argumentele instanței de apel și a arăta care sunt aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate și care sunt textele legale încălcate.

În acest context, în ipoteza în care au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în oricare dintre tezele descrise în cuprinsul acestui text legal - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material -, recurenta era datoare să argumenteze rațiunea pentru care consideră că, prin hotărârea atacată, instanța de apel a încălcat sau aplicat greșit prevederile legale reținute în cuprinsul deciziei recurate.

Prin urmare, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora, de către instanță, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., într-unul din motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei nr. 100 A din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2021.