Decizia nr. 1087/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 955/2017 a Tribunalului Ialomița

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 4 aprilie 2017, sub nr. x/2017, așa cum a fost precizată la data de 25 mai 2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Fetești și Primarul Municipiului Fetești, anularea dispoziției nr. 548 din de 10 octombrie 2003, emise de pârât, și obligarea acestuia la emiterea unei alte dispoziții prin care să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 500 mp situat în strada x nr. 1, Municipiul Fetești, județul Ialomița. Prin cererea depusă la data de 12 iunie 2017, acțiunea formulată de reclamant a fost însușită de soția acestuia, B., care a fost introdusă în cauză în calitate de reclamantă. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă: Prin sentința civilă nr. 955/A din data de 20 iunie 2017, Tribunalul Ialomița, secția civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie: Prin decizia civilă nr. 128/A din data de 5 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului A. și, pe cale de consecință, a admis formal apelul formulat de apelanții-reclamanți A. și B., împotriva sentinței civile nr. 955/A din data de 20 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul Municipiului Fetești și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a anulat în parte cererea de chemare în judecată în privința reclamantului A., menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate în privința reclamantei B.. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă: Prin decizia civilă nr. 931A din data de 30 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei civile nr. 128A din data de 5 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimații-pârâți Primăria Municipiului Fetești și Primarul Municipiului Fetești. I.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 931A din data de 30 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs contestatorii A. (decedat) și B., prin mandatar C.. Prin cererea de recurs, recurenții-contestatori, fără a invoca vreunul dintre motivele de casare reglementate de lege, au susținut că hotărârea atacată este nelegală și abuzivă și au precizat că vor depune motivele de recurs după ce le va fi comunicată decizia recurată. I.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 29 septembrie 2020 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 2. Prin rezoluția din data de 8 octombrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după îndeplinirea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. În concluziile raportului întocmit în cauză, raportorul a reținut că recursul este formulat în termen legal, iar cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, precum și că părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate. În ceea ce privește cerința motivării recursului, raportorul a constatat că recurenții-contestatori nu au depus motivarea recursului, astfel cum au arătat prin cererea de recurs, mărginindu-se la a aprecia, în cuprinsul acesteia, că decizia curții este nelegală și abuzivă. Având în vedere această împrejurare, raportorul a apreciat că în cauză este incidentă sancțiunea nulității recursului, raportat la prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, a precizat că recurentul-contestator A. a decedat la data de 25 aprilie 2007, astfel cum rezultă din cuprinsul adreselor aflate la filele x din volumul al II-lea al dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Față de susținerile recurenților-contestatori în sensul că art. 493 C. proc. civ. a fost abrogat prin Legea nr. 310/2018, raportorul a apreciat că aceste dispoziții legale sunt aplicabile în speța de față, având în vedere că aceasta a fost începută în anul 2017, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018. Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au formulat puncte de vedere. Prin rezoluția din data de 6 aprilie 2021, a fost fixat termen în vederea analizei admisibilității în principiu a recursului la data de 18 mai 2021, când instanța a invocat excepția nulității căii de atac și a reținut cauza în pronunțare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Prioritar, Înalta Curte constată că, potrivit art. 24 C. proc. civ., prevederile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar, în conformitate cu art. 25 alin. (1) din același act normativ, procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. Ca atare, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 493 C. proc. civ. (în vigoare la data demarării procesului), având în vedere că prezentul litigiu a început în anul 2017, anterior datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018, prin care aceste norme de procedură au fost abrogate. În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. În cauză, prin decizia recurată, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei civile nr. 128A din data de 5 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017. Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, iar, în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât acela al comunicării hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată, care va curge, însă, de la data comunicării hotărârii, prin aplicarea în recurs a dispozițiilor art. 470 alin. (5) C. proc. civ., în conformitate cu art. 494 din același cod. Decizia recurată a fost comunicată recurenților-contestatori la data de 22 septembrie 2020, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul nr. x/2/2019 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, iar, față de dispozițiile legale anterior evocate, termenul pentru motivarea recursului s-a împlinit la data de 28 septembrie 2020. Or, deși, prin cererea de recurs, recurenții-contestatori au precizat că vor depune motivele de recurs după comunicarea deciziei atacate, aceștia nu au procedat ca atare, nedepunând în termenul prevăzut de lege motivarea recursului. Prin urmare, în cauză, devin incidente prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului pentru nemotivarea în termen a căii de atac. Totodată, în ceea ce îl privește pe recurentul-contestator A., Înalta Curte constată, astfel cum s-a reținut și prin raportul întocmit în cauză, că acesta a decedat la data de la data de 25 aprilie 2007, așa cum rezultă din cuprinsul adreselor aflate la dosarul nr. x/2017 volumul al II-lea al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, anterior promovării prezentei căi de atac. Potrivit art. 56 C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, capacitatea procesuală de folosință constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual. Durata capacității procesuale de folosință coincide cu durata capacității civile de folosință, astfel cum este aceasta menționată la art. 35 C. civ., potrivit cu care, odată cu moartea persoanei încetează capacitatea de folosință a acesteia. Totodată, art. 56 alin. (3) C. proc. civ. prevede că actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută. Așa fiind, cum sancțiunea prevăzută de lege pentru actele de procedură îndeplinite de o persoană fizică lipsită de capacitate procesuală de folosință este nulitatea absolută și având în vedere că, la data promovării prezentului recurs, recurentul-contestator A. era decedat, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 56 alin. (3) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului exercitat de către acesta. Așa fiind, cum recursul formulat de recurenții-contestatori B. și A., pe de o parte, nu a fost motivat în termen legal, iar, pe de altă parte, calea de atac declarată de recurentul-contestator A. a fost promovată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, față de dispozițiile legale anterior evocate și în lipsa invocării, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., a unor motive de ordine publică, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va constata nulitatea recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE,