Decizia nr. 1040/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția civilă la 19 iunie 2020, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B., revizuirea laturii civile a sentinței penale nr. 353/PI din 5 mai 2017, pronunțate de secția penală a acestei instanțe în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 47/A/01.03.2018 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, să se constate că s-a stins obligația sa de plată a sumei de 212.138 euro, izvorâtă din prejudicierea intimatei (părții civile) B., determinată de înstrăinarea din patrimoniul Composesoratului a suprafețelor de teren de 93.0980 ha, 82.6123 ha și 6 ha, pășune/teren neagricol, prin anularea contractelor de vânzare-cumpărare și a celor de schimb, și revenirea la situația anterioară de carte funciară a imobilelor; să se dispună ridicarea sechestrului judiciar înființat asupra bunurilor sale imobiliare și exonerarea de la plata prejudiciului în sumă de 212.138 euro, care reprezintă cuantumul datoriei consemnate în favoarea intimatei B.. În drept, revizuenta a invocat art. 452 alin. (1) și art. 453 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 1092 și art. 1102 C. civ. de la 1864. La 8 iulie 2020, revizuenta a precizat cererea de revizuire, indicând ca temei juridic al acesteia art. 509 pct. 5 C. proc. civ. și solicitând schimbarea în tot a laturii civile a sentinței penale nr. 353/PI din 5 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2016, astfel: exonerarea sa de la plata, în solidar, a sumei de 212.138 euro, reprezentând diferența de valoare terenuri înstrăinate, constatând că s-a stins obligația sa izvorâtă din prejudicierea intimatei (părții civile) B., determinate de înstrăinarea suprafețelor de teren de 93.0980 ha, 82.6123 ha și 6 ha, pășune/teren neagricol, prin anularea contractelor de vânzare-cumpărare și a celor de schimb și revenirea la situația anterioară de carte funciară a imobilelor, dispusă prin sentința civilă nr. 854/2011, dată în dosarul civil nr. x/2011 al Tribunalului Arad, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2135/20.11/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul civil nr. x/2019; ridicarea sechestrului judiciar înființat asupra bunurilor sale imobiliare și exonerarea de la plata prejudiciului în sumă de 212.138 euro, reprezentând cuantumul datoriei consemnate în favoarea intimatei B.. În drept, a invocat art. 509 pct. 5 C. proc. civ., art. 1092 și art. 1102 din C. civ. de la 1864.

Hotărârea Curții de Apel Timișoara Prin sentința nr. 2 din 16 iulie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu, și a respins cererea de revizuire a laturii civile a sentinței nr. 353/05.05.2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 47/01.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimata B., ca tardiv formulată; a fost obligată revizuenta la plata cheltuielilor de judecată, către intimată, în cuantum de 3.000 RON.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 2 din 16 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a declarat recurs revizuenta A., la 4 august 2020. În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța a respins cererea de revizuire a laturii civile a sentinței penale nr. 353/05.05.2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, ca tardiv formulată, deși cererea de revizuire a fost introdusă în termen de o lună de la data la care a descoperit înscrisul doveditor care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa (extrasul de carte funciară nr. x Ineu, emis de Biroul de Carte Funciară Ineu la 30.06.2020). Consideră că a exercitat calea extraordinară de atac în termenul legal de o lună, calculat de la data descoperirii înscrisului, potrivit art. 511 pct. 5 C. proc. civ. întrucât a formulat cererea de revizuire la 17 iunie 2020, anterior intrării în posesia înscrisului doveditor. Susține că hotărârea Curții de Apel Timișoara a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv ale art. 509 alin. (1) pct. 5, art. 511 pct. 5 și art. 453 alin. (2) C. proc. civ. Învederează că, prin sentința penală nr. 353/PI din 5 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, definitivă prin decizia nr. 47/A din 1 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul penal nr. x/2016, pe latură civilă, s-a stabilit obligarea recurentei la plata prejudiciului suferit de partea civilă B., în sumă de 212.138 euro, instituindu-se sechestrul judiciar asupra bunurilor sale. Având în vedere că sentința nr. 854/17.10.2011 a Tribunalului Arad, secția civilă (prin care s-a constatat nulitatea contractelor de schimb și a celor de vânzare-cumpărare și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară privind dreptul de proprietate al intimatei) a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2135/20.11.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, obligația de plată a prejudiciului de către revizuentă este lipsită de obiect. Susține că sentința nr. 854/17.10.2011 a Tribunalului Arad, secția civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2153/20.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în baza căreia s-a dispus înscrierea în CF nr. x - Ineu, nr. cad. x, nu constituie înscrisul doveditor care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților decât după înscrierea în cartea funciară a imobilului, iar termenul de o lună curge de la data la care recurenta a intrat în posesia încheierii de carte funciară și a extrasului CF nr. x, care confirmă revenirea la situația anterioară în cartea funciară. Întrucât această înscriere s-a făcut la 30 iunie 2020, când a fost eliberat și extrasul de carte funciară de confirmare a revenirii imobilului la B., de la această dată curge termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire. Susține că latura civilă a sentinței nr. 353 din 5 mai 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală nu mai are eficiență juridică întrucât prejudiciul nu mai există, fiind recuperat în natură prin restituirea patrimoniului pe cale judecătorească, urmare anularii contractelor de înstrăinare a imobilelor, situație în care menținerea obligației de plată a prejudiciului și a sechestrului judiciar asupra bunurilor recurentei constituie o îmbogățire fără justă cauză, o grevare ilegală a imobilelor sale.

Procedura de filtru Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 august 2020 și a fost repartizat completului de filtru nr.

Prin rezoluția din 17 septembrie 2020 s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului. Completul de filtru nr. 8, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părți pentru a depune puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile nu au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 1 aprilie 2021, pronunțată în camera de consiliu, a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen în ședința publică din 13 mai 2021 pentru soluționarea acestuia. 5. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la 30 septembrie 2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție a invocat excepția inadmisibilității recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 408 alin. (1) C. proc. pen., susținând că, potrivit art. 408 C. proc. pen., sentința penală nr. 353/PI din 5 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală este susceptibilă de apel, în aplicarea art. 513 alin. (5) C. proc. civ., astfel că recursul declarat împotriva laturii civile a sentinței ce se solicită a fi revizuită este inadmisibil. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul revizuentei A. este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului invocată în cadrul întâmpinării, aceasta a fost constatată nefondată în cadrul procedurii de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., considerându-se că cererea este admisibilă, în raport de dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ. art. 408, art. 433 și art. 434 C. proc. pen. și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Prin cererea de recurs formulată de revizuenta A., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține, în esență, că cererea de revizuire a fost introdusă în termen de o lună de la data la care a descoperit înscrisul doveditor care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, acesta fiind extrasul de carte funciară nr. x Ineu, emis de Biroul de Carte Funciară Ineu la 30 iunie 2020. Înalta Curte reține că, prin cererea de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă la 19 iunie 2020, s-a solicitat revizuirea laturii civile a sentinței penale nr. 353/PI din 5 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, având în vedere că prin sentința civilă nr. 854 din 17 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2011, definitivă prin decizia civilă nr. 103 din 8 mai 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă și irevocabilă prin decizia nr. 2135 din 20 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă au fost anulate contractele de schimb și de vânzare cumpărare și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară privind dreptul de proprietate al intimatei. Prin precizarea depusă la 8 iulie 2020, s-a arătat că cererea de revizuire este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., înscrisul doveditor care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, la care face referire articolul menționat, fiind reprezentat de sentința civilă nr. 854 din 17 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad. Se reține că unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este principiul disponibilității, potrivit căruia limitele cererii sunt determinate de reclamant, el fiind cel care stabilește cadrul procesual, atât sub aspectul obiectului, cauzei, adică temeiului juridic, cât și al părților între care se derulează litigiul. În aplicarea acestui principiu de drept, dispozițiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că "În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi". Potrivit art. 494 C. proc. civ., "Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune". Din interpretarea textelor legale precitate rezultă că instanțele de control judiciar sunt chemate să judece numai ceea ce a judecat prima instanță, nefiind posibil să se modifice elementele stabilite la instanța de fond și nici să se formuleze cereri noi. În speță, prima instanță a analizat excepția tardivității cererii în raport de înscrisul invocat prin cererea de revizuire precizată, care circumscrie obiectul și cauza cererii, respectiv sentința civilă nr. 854 din 17 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad, devenită irevocabilă la data de 20.11.2019, de la care a calculat termenul de declarare a căii extraordinare de atac. Prin memoriul de recurs și concluziile orale de la termenul dezbaterii recursului, se susține că înscrisul doveditor care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților este extrasul C.F. nr. x Ineu, emis de Biroul de carte funciară Ineu la 30 iunie 2020, ce consemnează revenirea la situația anterioară prin înscrierea sentinței civile nr. 854 din 17 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2011. Prin invocarea unui alt înscris doveditor, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuienta a schimbat cauza cererii de revizuire, cu nesocotirea dispozițiilor art. 478 alin. (3) și art. 494 C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte, analizând criticile din recurs vizând soluția de admitere a excepției tardivității, raportat la limitele devoluției permise în calea de atac, potrivit principiului "tantum devolutum quantum iudicatum", reține caracterul nefondat al acestora constatând că înscrisul doveditor invocat de revizuientă prin cererea precizată este sentința civilă nr. 854 din 17 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2135 din 20 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de la a cărui descoperire a fost calculat termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În raport de cele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței nr. 2 din 16 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,