ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1897/2020

Ședința publică din data de 08 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3827 din 18.12.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2015 de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admis cererea precizată formulată de reclamanta A. S.R.L. și a fost obligată pârâta B. S.R.L. la inlocuirea Instalatiei pentru spalare material plastic B. cu o instalatie noua, la plata sumei de 82.000 euro, reprezentand penalitati de intarziere, a beneficiului nerealizat în valoare de 359.720 euro și a cheltuielilor de judecată în cuatum de 89.194,46 RON.

Potrivit deciziei civile nr. 1980 din 22 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de pârâtă și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că: a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la înlocuirea instalației cu o instalație având specificațiile tehnice la care se referă art. 4 din contractul dintre părți, a respins capătul de cerere având ca obiect beneficiul nerealizat, ca neîntemeiat, a obligat pârâta la 50.649,46 RON, cheltuieli de judecată către reclamantă fond și apel, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

În temeiul art. 4 din contractul nr. x/15.01.2014 încheiat între părți pârâta s-a obligat față de reclamantă să furnizeze, să monteze, să supervizeze instalarea, să pună în funcțiune, să instruiască personalul pentru operare și să asigure activitate de service în perioada de garanție Instalație pentru spălare material plastic B. 1 buc., aferentă proiectului "IMPLEMENTARE DE TEHNOLOGII NOI DESTINATE RECUPERĂRII MATERIALELOR RECICLABILE" în cadrul S.C. A. S.R.L. "finanțat prin POS CCE 2007-2008, Axa prioritară 1 - (. . . . . . . . . .) conform prevederilor din Specificațiile tehnice și Ofertei - ce se constituie Anexe la prezentul contract. Prețul convenit pentru îndeplinirea contractului, respectiv prețul produsului livrat și al serviciilor accesorii prestate conform cu cerințele din Specificațiile tehnice și din ofertă, plătibil Furnizorului de către Beneficiar conform graficului de plăți, s fost stabilit la 820.000 Euro.

Astfel, prin contract, pârâta s-a obligat să livreze o instalație pentru spălare material plastic B. - l buc, având o capacitate de procesare de 800 Kg/oră, cu o umiditate reziduală a produsului final de max. 5%, conform ofertei nr. x/04.12.2013. Imediat după montarea acestei instalații și efectuarea probelor în sarcină au început să apară o multitudine de defecțiuni, aspect relevat pe larg de raportul de expertiză menționat mai sus, precum și din Centralizatorul privind defecțiunile semnalate pârâtei, precum și a sesizărilor comunicate prin e-mail.

Din probatoriul administrat în cauză, Curtea a înlăturat criticile formulate prin cererea de apel cu privire la faptul că a fost furnizată o instalație conformă cu cerințele contractuale și că aceasta ar fi funcționat necorespunzător din cauza incompetentei sau neglijenței angajaților reclamantei, constatând că aceste defecte erau de proiectare și de execuție, fiind folosite materiale de slabă calitate și creând astfel o nefuncționare la parametrii contractați, cauzată de nerespectarea de către pârâtă a cerințelor tehnice prevăzute în ofertă și în contract.

Pârâta este astfel răspunzătoare față de reclamantă pentru orice lipsă a conformității produsului livrat, având în vedere că bunul este impropriu întrebuințării destinației, nu produce minim 800 kg/oră de material plastic și nu procesează tipurile de plastic prevăzute în contract și în ofertă. Potrivit celor menționate în procesele-verbale încheiate între reprezentanții reclamantului și echipa trimisă de către pârâtă pentru remediere și înlocuire, au trecut mai mult de 3 luni, iar remedierea defectelor și înlăturarea viciilor nu au fost executate, aceste operațiuni fiind imposibile, pârâta fiind obligată să înlocuiască bunul vândut, la solicitarea reclamantei, bun care se află în termenul de garanție, potrivit prevederilor Noului C. civ., opțiunea privind remedierea, înlocuirea produsului ori restituirea prețului fiind lăsată la aprecierea cumpărătoarei, iar în termenul de garanție, atât remedierea, cât și înlocuirea produselor se face gratuit de către vânzător, așa cum se menționează în art. 16.6 din contract.

Curtea a considerat însă greșit faptul că prima instanță a dispus obligarea pârâtei la înlocuirea Instalației pentru spălare material plastic B. cu o instalație nouă, întrucât dispozițiile art. 4 din contract nu conțin sintagma instalație nouă. Obiectul contractului vizează o instalație de spălare material plastic B. 1 buc. și care trebuia să fie conformă prevederilor din Specificațiile tehnice și Ofertei.

Încă de la livrare utilajul are o etichetă care demonstra practic că respectivul nu era nou, ci folosit. Acceptarea livrării în atare condiții, adică fiind vădit că acesta nu era nou, demonstrează că nici reclamanta nu a urmărit esențialmente obținerea unui utilaj nou, ci a unui utilaj care să respecte cerințele de funcționare descrise în documentația tehnică amintită mai sus.

În ceea ce privește cel de-al treilea petit al cererii de chemare în judecată constând în obligarea pârâtei la plata sumei de 359.720 euro cu titlu de beneficiu nerealizat, reclamanta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 4.1 raportat la art. 7.1 și 7.2 din contract și cu aplicarea art. 9.1 teza I din contract, privind obligația furnizorului de a răspunde în termen de 48 de ore de la sesizările/notificările Beneficiarului privind abaterile de la calitatea bunurilor ce fac obiectul contractului. Un alt temei al beneficiului nerealizat a fost menționat de către reclamantă ca fiind dispozițiile art. 3 din Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorului pentru pagubele generate de produsele defecte.

În acest cadru, Curtea de Apel a reținut că părțile au stabilit prin art. 9 .1 din Contract intitulat "Răspunderea pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor" o limitare a penalităților pentru perioada în care echipamentul staționează în procent de 0,1% din valoarea contractului pentru fiecare zi de întârziere până la concurența sumei reprezentând 10% din valoarea contractului. Acestei clauze i s-a dat eficiență prin admiterea capătului doi al cererii de chemare în judecată, fiind obligată pârâtă la plata sumei de 82.000 euro reprezentând penalități de întârziere. Dispozițiile art. 4.1, 7.1. și 7.2 din Contract nu prevăd obligarea la plata beneficiului nerealizat suplimentar și neplafonat față de dispozițiile art. 9 din Contract, aceste dispoziții contractuale se referă la principalele obligații ale Furnizorului. Determinarea și plafonarea prejudiciului pentru intervalul de timp în care instalația nu a funcționat constituie o clauză penală care determină și limitează anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă și care pentru același temei factual nu poate fi stabilit de două ori, așa cum solicită aceasta.

Totodată, Curtea de Apel a constatat că dispozițiile art. 3 din Legea nr. 240/2004 nu sunt aplicabile cauzei deduse judecății deoarece, potrivit prevederilor exprese din cuprinsul acesteia, legea protejează doar persoana fizică consumatoare a unor produse puse în circulație cu defecte și care conduc la un prejudiciu prin moartea sau vătămarea integrității sau a sănătății acesteia, iar nu raporturile juridice cu privire la bunurile și serviciile ce fac obiectului unui contract încheiat între doi profesioniști, precum în situația de față.

Curtea de Apel a considerat că nefuncționarea instalației la un anumit nivel precum cel indicat expertului de către reclamantă nu poate constitui pur și simplu beneficiu nerealizat, întrucât în toate activitățile cu caracter economic beneficiul nerealizat trebuie să fie determinat prin luarea în considerare a tuturor costurilor de producție a unui bun, precum și a taxelor și impozitelor aferente, și abia ulterior poate fi cuantificabil. Or, în cauza de față pretenția dedusă judecății și asociată instituției beneficiului nerealizat este lipsită de temei factual și contractual, fiind determinată printr-o simplă operațiune aritmetică de către partea reclamantă și comunicată expertului tehnic judiciar sub forma unui obiectiv al expertizei administrată în cauză.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.

Prin încheierea pronunțată la data de 16.07.2020, în Completul de filtru, a fost admisă excepția nulității recursului declarat de pârâta B. S.R.L., Înalta Curte de Casație și Justiție urmând a dispune în consecință prin decizia de față.

Recurenta - reclamantă A. S.R.L. a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În susținerea primului motiv de recurs, recurenta - reclamantă a indicat pasaje ample din motivarea deciziei din apel și aspecte ce se desprind din actele dosarului pentru a evidenția faptul că judecătorii din apel au folosit considerente contradictorii pentru argumentarea soluției pronunțate, reținând atât caracterul întemeiat al solicitării reclamantei, cât și netemeinicia obligării pârâtei la furnizarea unei instalații noi.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a învederat greșita aplicare a dispozițiilor art. 1169, 1170, 1266, 1267, 1270 C. civ., referitoare la principiul forței obligatorii a contractului și la interpretarea convențiilor, care ar fi condus la nerespectarea voinței reale, manifeste și repetate în sensul furnizării de către pârâtă a unei instalații noi.

Totodată, a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor referitoare la răspunderea vânzătorului pentru viciile bunului vândut și garanția contra viciilor prevăzute de art. 1707, 1710, 1712, 1716 C. civ., instanța de apel negând existența obligației pârâtei de înlocuire a bunului vândut, deși a reținut că instalația furnizată prezenta defecțiuni de proiectare și execuție, ce nu permiteau funcționarea acesteia la parametri stabiliți prin contract.

Referitor la respingerea cererii de recuperare a beneficiului nerealizat, recurenta - reclamantă a susținut că solicitarea sa era întemeiată nu doar pe dispozițiile contractuale, ci și pe cele cuprinse în art. 1712 C. civ., ce îi dădeau dreptul la daune interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit având în vedere că pârâta a cunoscut viciile bunului la data încheierii contractului și a refuzat să îl înlocuiască, deși, cu toate modificările efectuate ulterior, instalația nu a putut fi folosită la parametri și pentru destinația pentru care a fost contractată, împiedicând-o să realizeze producția estimată.

Recurenta - reclamantă a criticat totodată și reducerea sumelor cuvenite cu titlu de cheltuieli de judecată, deși a făcut proba avansării acestora într-un cuatum mai mare pentru judecata în fața primei instanțe și a instanței de apel.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Recurenta - reclamantă a invocat pretinsul caracter contradictoriu al considerentelor deciziei atacate, dar Înalta Curte de Casație și Justiție constată că această critică nu poate fi reținută, hotărârea instanței de apel cuprinzând motivarea în fapt și în drept a soluției pronunțată, de o manieră cursivă și coerentă logic, aptă ce a argumenta opțiunile completului de judecată și de a face posibil controlul de legalitate în cadrul căii de atac.

În realitate, instanța de apel a reținut, în esență, că obiectul contractului dintre părți a fost "o instalație de spălare material plastic B. 1 buc. și care trebuia să fie conformă prevederilor din Specificațiile tehnice și Ofertei", o asemenea instalație urmând a fi furnizată și în temeiul obligației de înlocuire, specifice garanției pentru viciile bunului vândut. Instanța de apel a considerat că solicitarea reclamantei de înlocuire a instalației este justificată în temeiul răspunderii vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului, dar că bunul contractat, furnizat și care urma a fi înlocuit este o instalație cu specificații tehnice predefinite, dar nu nouă, cele două aserțiuni nefiind în contradicție.

Trimiterile recurentei - reclamante din cuprinsul memoriilor de recurs nu doar la pasaje din considerente, ci și la conținutul probelor administrate în cauză evidențiază inexistența unor contradicții în argumentarea instanței de apel, dar și faptul că principala nemulțumire a părții privește tocmai reținerea de către această instanță a unor anumite specificații pentru bunul ce a format vânzării, nu și a cerinței ca acesta să fie nou. Or, acestea constituie aspecte de fapt stabilite de instanța de apel ca instanță devolutivă, pe baza interpretării probatoriului administrat nemijlocit în fața instanțelor de fond, și nu pot fi cenzurate pe cale căii extraordinare de atac a recursului ce nu poate privi decât critici de nelegalitate.

De altfel, așa cum subliniază și instanța de apel, aspectul de a nu fi nouă, dacă părțile ar fi convenit în acest sens, ar fi constituit un viciu aparent, ce s-ar fi impus a fi reclamat în termenul limitat prevăzut de art. 1709 alin. (2) C. civ. și nu ar fi putut avea, prin natura sa, ca remediu, înlăturarea prin modificări și reparații, deși asemenea măsuri au fost solicitate de reclamantă și încercate de pârâtă, fără a se ajunge la rezultatul urmărit la încheierea contractului. Pe de altă parte, un asemenea viciu ar fi primat, făcând inutilă garanția pentru funcționare, invocată de reclamantă în temeiul art. 1716 C. civ.

Pornind de la aceste premise faptice, instanța de apel a făcut o corectă aplicare dispozițiilor legale referitoare la forța obligatorie a contractului și garanția pentru vicii, iar faptul că, în acest mod, s-au desprins concluzii ce nu corespund întocmai susținerilor reclamantei nu poate constituie o critică a deciziei pronunțate. Urmărind aplicarea normelor de drept incidente la situația de fapt reținută în mod autonom, pe baza probelor administrate nemijlocit, instanța de fond pronunță soluții fundamentate pe propriul raționament factual și juridic, iar calea de atac a recursului urmărește controlul acesteia doar din perspectiva legalității.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu poate fi reținut nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la prevederile art. 1169, 1170, 1266, 1267, 1270 C. civ., respectiv art. 1707, 1710, 1712, 1716 C. civ.

Instanța de recurs constată nefondate și criticile referitoare la respingerea cererii de acordare a beneficiului nerealizat pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă. Instanța de apel și-a fundamentat soluția prin reținerea clauzei penale, prin intermediul căreia părțile ar fi limitat pe cale convențională întinderea prejudiciului ce putea fi recuperat, sumă acoperită prin acordarea penalităților solicitate de reclamant, și a faptului că producția pretins nerealizată nu poate constitui ab initio beneficiu nerealizat deoarece nu ține cont și de cheltuielile inerente ale activității generatoare a unei asemenea producții. Niciunul din aceste argumente nu este combătut în mod efectiv de recurentă, aceasta rezumându-se la reiterarea situației de fapt pretinse și a textelor legale incidente, fără o aplicare concretă a acestora în funcție de apectele reținute de instanța de apel.

În raport de soluția de admitere în parte a pretențiilor reclamantei, instanța de apel a procedat la reducerea proporțională a cheltuielilor de judecată ce urmau a fi suportate de partea adversă, potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. civ., criticile recurentei cu privire la acest aspect fiind complet nejustificate.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496-497 rap. la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondat recursul și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1980 din 22 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1980 din 22 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă în ceea ce privește recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1980 din 22 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac în ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1980 din 22 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2020.