ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1706/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă la 07.07.2017, reclamantul Spitalul Județean de Urgență Neamț a chemat în judecată pe pârâții A. și B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții la plata către reclamant a sumei de 116.673 RON, reprezentând prejudiciu stabilit de Curtea de Conturi în executarea contractului de management nr. 10503/20022 din 28.08.2013, cu titlu de majorări de întârziere, conform deciziei nr. 52/31.07.2014.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 253 din Codul muncii, O.G. nr. 119/1999, Legea nr. 500/2002 și Ordinul nr. 1792/2002.

La termenul din 13.02.2018, Tribunalul Neamț, secția I civilă a disjuns acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului B. și înregistrarea într-un dosar separat, conform art. 107 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Prin sentința civilă nr. 259/C/13.02.2018, Tribunalul Neamț, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Neamț, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, avându-se în vedere natura civilă a contractului de management nr. 10503/20022 din 28.08.2013.

Prin sentința civilă nr. 2472/17.05.2018, Judecătoria Piatra Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Bacău, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin sentința nr. 52/13.06.2018, a stabilit competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ.

Prin sentința civilă nr. 1197/C/6.11.2018, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul A., a admis acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 58.336,5 RON, cu titlu de prejudiciu.

Împotriva sentinței, pârâtul A. declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 444/05.06.2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul Spitalul Județean Neamț a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de apel nu a făcut o analiză corectă a condițiilor de atragere a răspunderii patrimoniale.

Cu privire la prejudiciu, recurentul a susținut că în cauză sunt suficiente elemente care conturează existența și cuantumul acestuia.

Astfel, se arată că în urma controlului efectuat de Camera de Conturi Neamț, prin decizia nr. 52/2014 au fost constatate neregularități cu privire la modul în care s-a derulat contractul de proiectare și execuție de lucrări nr. x/25.04.2013, în sensul că a fost făcută în mod nelegal plata în avans a facturii nr. x/15.11.2013 privind suma de 1.001.085 RON, în contextul în care comisia de audit a constatat că doar o parte din materiale se aflau la locul investiției, o parte se aflau în custodia constructorului asociat, iar unele materiale și echipamente nu au fost identificate.

Recuperarea prejudiciului în sumă de 116.673 RON s-a dispus prin Hotărârea Comitetului Director nr. 65/2016, care a fost comunicată ordonatorului de credite și care nu a formulat obiecțiuni.

Or, instanța de apel a constatat lipsa caracterului cert al prejudiciului, deoarece această hotărâre nu emană de la ordonatorul principal de credite, Consiliul Județean Neamț, care avea obligația determinării valorii prejudiciului.

La analizarea îndeplinirii condițiilor de atragere a răspunderii patrimoniale, relevante sunt și dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, iar caracterul ilicit al faptei ar fi trebuit analizat în raport cu obligațiile intimatului, ce decurg din contractul de management, cât și dispozițiile specifice domeniului economico-financiar.

Prin semnarea situațiilor de plată și a procesului-verbal de custodie de intimat, în lipsa complinirii celorlalte cerințe impuse de lege, conduc la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu de către acesta, fapt ce a condus la prejudiciul reținut de Camera de Conturi Neamț.

Cu privire la legătura de cauzalitate, recurentul a susținut că aceasta rezultă din materialitatea faptelor, natura atribuțiilor intimatului și natura prejudiciului.

De altfel, prejudiciul constatat prin Decizia nr. 52/2014 a Camerei de Conturi Neamț nu s-ar fi produs în lipsa faptei culpabile a intimatului, care a semnat situațiile de plată și procesul-verbal de custodie.

Referitor la vinovăție, recurentul a arătat că aceasta aparține managerului unității sanitare, respectiv intimatului, prin raportare la constatările Curții de Conturi și atribuțiile reglementate prin Contractul de management și celelalte dispoziții legale.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a susținut în principal că motivele invocate de recurent nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, după prezentarea detaliată a situației de fapt, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile necesare antrenării răspunderii patrimoniale și că decizia instanței de apel este temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea căii extraordinare de atac.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Ulterior, Înalta Curte a dispus și întocmirea unui supliment la raport, care a fost comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., la art. 457.

Obiectul prezentului litigiu dintre reclamantul Spitalul Județean de Urgență Neamț și pârâtul A. este disjuns din acțiunea formulată inițial de reclamant împotriva pârâților B. și A., prin care a solicitat obligarea acestora la plata către reclamant a sumei de 116.673 RON, reprezentând prejudiciu stabilit de Curtea de Conturi prin decizia nr. 52/31.07.2014, întemeiată pe art. 253 și urm. din Codul muncii.

Referitor la atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului A. și a dispozițiilor aplicabile, dată fiind calitatea lui de manager în cadrul instituției spitalicești și raportat la natura contractului de management nr. 10503/20022 din 28.08.2013, pe rolul instanței a existat un conflict negativ de competență cu privire la instanța competentă materială să soluționeze pricina.

Regulatorul de competență a stabilit competența instanței de drept material cu motivarea că prima instanță, Tribunalul Neamț, a invocat tardiv excepția necompetenței materiale, cu nesocotirea prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Prima instanță a soluționat cauza în jurisdicția muncii, în complet de judecată format dintr-un singur judecător și doi asistenți judiciari, constituit în baza art. 55 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, chestiune ce nu a fost criticată prin apelul promovat împotriva sentinței civile, instanța de apel fiind învestită astfel să soluționeze un litigiu în materia dreptului muncii, iar aceste dezlegări au intrat sub efectul autorității de lucru judecat.

Așadar, obiect prezentului recurs, decizia nr. 444/05.06.2019 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, îl constituie o hotărâre dată într-un litigiu de muncă, iar instanța superioară învestită cu soluționarea apelului s-a pronunțat sub acest aspect, necenzurând chestiunile dezlegate de prima instanță

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)."

În acest sens, art. 214 din Legea nr. 62/2011 prevede că hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

În raport cu dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 444/05.06.2019 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț împotriva deciziei civile nr. 444/05.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2020.