ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2379/2020

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. x/2020, petentul BEJ A. a solicitat, pentru creditoarea B., încuviințarea executării silite împotriva debitorului C.. cu sediul în Amsterdam, Olanda, prin D. Romania S.A. cu sediul în București, strada x nr. 66-68.

La rândul său, creditoarea B. a învestit executorul judecătoresc cu o cerere de executare silită împotriva debitorului D. România S.A., cu sediul în București.

Prin încheierea din 26 iunie 2020, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivare, a reținut că este incident art. 666 alin. (1) C. proc. civ. și că, în cauză, conform titlului executoriu invocat, are calitatea de debitor al petentei-creditoare, D. Romania S.A., iar din cuprinsul titlului executoriu nu rezultă că D. România S.A. ar fi încheiat contractul în calitate de reprezentant al C..

Reținând că debitorul D. Romania S.A. are sediul în București, conform titlului executoriu invocat de către creditoare, instanța a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat sentința nr. 4080 din 21 iulie 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație si Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivare, a arătat că sunt incidente prevederile art. 666 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, instanța a reținut, în raport de cererea de executare silită formulată de creditoarea B., de cererea de încuviințare a executării silite depusă de executorul judecătoresc precum și de precizările depuse la doar la data de 20.07.2020, că în speță s-a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului C., cu sediul în Amsterdam, Fred. Roeskestraat 123 Olympic plz, 1076 EE, Olanda.

Prin urmare, stabilirea instanței competente să soluționeze cauza se va face prin raportare la dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în sensul că este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

S-a reținut că respectivul creditor avea, la data sesizării organului de executare, domiciliul în Constanța, aflat în circumscripția Judecătoriei Constanța.

Analizând conflictul de competență ivit în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Textul de lege incident în cauză, art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prevede că:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, creditorul B. a solicitat încuviințarea executării silite în ceea ce privește un contract de credit ipotecar, cu motivarea că banca ar fi încasat sume în mod nelegal, debitor fiind C.. cu sediul în Amsterdam, Olanda, prin D. Romania S.A. cu sediul în București, strada x nr. 66-68.

Pentru a clarifica cine este debitor în cauză, Judecătoria Sectorului 1 București a pus în vedere BEJ să precizeze în scris numele și sediul debitorului împotriva căruia se face executarea silită a titlului reprezentat de contractul de credit.

Conformându-se dispozițiilor instanței, BEJ a depus la dosarul Judecătoriei Sectorului 1 București adresa aflată la fila x, prin care a precizat că debitor în cauză este C. cu sediul în Amsterdam, Olanda.

Cum sediul debitorului nu este în țară, ci în Olanda, conform celor arătate mai sus, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., urmează ca instanța competentă teritorial să soluționeze cererea pendinte să fie determinată prin raportare la domiciliul, respectiv sediul creditorului.

Mai reține instanța că împrejurarea că în dosarul de executare în care a fost formulată prezenta cerere, debitorul a fost reprezentată prin mandatar D. România S.A., persoană juridică de drept român, dar acest aspect nu poate atrage competența teritorială a instanței în circumscripția căreia se află sediul mandatarului, în lipsa unei dispoziții exprese a legiuitorului în acest sens.

De altfel, din conținutul art. 651 alin. (1) C. proc. civ., sediul sau domiciliul mandatarului nu constituie criteriu pentru determinarea instanței competente teritorial.

De asemenea, se reține că legiuitorul a stabilit, în cuprinsul textului de lege mai sus citat, că sediul biroul executorului judecătoresc învestit de către creditor reprezintă criteriu de determinare a instanței competente teritorial numai în situația în care sediul sau domiciliul creditorilor nu este în țară, ceea ce nu este cazul în speță.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte reținând că domiciliul creditorului B. la data sesizării instanței era în Constanța, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.