ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 841/2018

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 197/F din 4 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 103 alin. (6) și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitată A., cetățean român, născut la data de 26 aprilie 1970, cu domiciliul în București și s-a dispus predarea acesteia autorităților judiciare maghiare în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 11 mai 2018 de către Judecătoria Raională Szeged pentru urmărire penală, cu respectarea regulii specialității și a garanțiilor juridice oferite de Deciziile cadru JAI/584/2002 și JAI/299/2009, respectiv posibilitatea executării pedepsei care va fi aplicată, în caz de condamnare la pedeapsa executorie cu închisoare, într-un penitenciar din România.

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenție, predarea s-a amânat până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei.

S-a dispus revocarea Mandatului de arestare nr. 51 din data de 24 septembrie 2018 emis de Curtea de Apel București ca urmare a dispoziției privind amânarea predării și s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea acestui mandat dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 107 alin. (3) raportat la art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, mandatul urmând a fi pus în executare începând cu data încetării motivelor care au dus la amânarea predării.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată de către autoritățile române în procedura punerii în executare a mandatului european de arestare începând cu data de 24 septembrie 2018 la zi.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La data de 24 septembrie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală a fost înregistrată sesizarea nr. 2768/II-5/2018 formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind arestarea provizorie pe baza semnalării în Sistemul de Informații Schengen și în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 11 mai 2018 de către Parchetul din Szeged, precum și predării persoanei solicitate A., cetățean român.

Persoana solicitată a fost prezentată în fața procurorului la data de 24 septembrie 2018, fiindu-i adusă la cunoștință existența mandatului european și infracțiunile care au determinat emiterea acestuia de către autoritățile maghiare. Aceasta a fost prezentată instanței de judecată la aceeași dată, când a menționat că nu are obiecțiuni la identitate și a confirmat anumite împrejurări referitoare la contextul săvârșirii faptelor.

Prin încheierea din data de 24 septembrie 2018, s-a dispus arestarea provizorie pe o perioadă de 15 zile, acordându-se termen în vederea depunerii mandatului cu traducerea în limba română, mandatul fiind prezentat la termenul din 4 octombrie 2018.

S-a constatat că în mandatul european de arestare se reține, în esență, săvârșirea unei infracțiuni de trafic ilegal de migranți implicând mai multe persoane, în vederea trecerii ilegale a frontierei de stat, faptă comisă în asociere cu numiții B. și C. și cu scopul obținerii de câștiguri financiare, fiind redate suficient de clar împrejurările de fapt care au condus la formularea acuzațiilor.

Curtea de Apel București a reținut că mandatul european de arestare cuprinde toate informațiile obligatorii care sunt necesare, fiind emis în lipsa persoanei solicitate, pe baza unui mandat național de arestare preventivă, în vederea urmăririi penale, pentru faptele anterior menționate, pentru care durata maximă a pedepsei este închisoarea de până la 10 ani.

S-a mai reținut că persoana solicitată nu a participat personal la momentul la care s-a emis mandatul european de arestare, nu s-a pronunțat o decizie a unei instanțe de judecată împotriva acesteia, s-a emis un mandat de arestare provizorie împotriva sa și, deși nu sunt menționate explicit garanțiile respectării dreptului de a fi informat asupra procedurilor, de a fi prezent la judecată, de a fi asistat de un apărător ales sau numit din oficiu sau alte drepturi, acestea sunt garantate de Decizia-cadru JAI 584/2002, respectiv Decizia-cadru JAI 299/2009, astfel încât persoana solicitată să poată beneficia de efectuarea unei apărări efective și concrete în cadrul procesului care va avea loc.

Instanța a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, care sunt sancționate cu pedepse de până la 10 ani închisoare, se încadrează în dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea nefiind subordonată în acest caz condiției ca fapta să constituie infracțiune și potrivit legii române, acestea având însă corespondent și în legislația penală română în dispozițiile art. 210 și art. 367 alin. (1), (2) și (3) din C. pen.

Din examinarea actelor dosarului a rezultat că nu este incidentă vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 98 alin. (1) sau alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european.

Persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea sa pentru că nu este vinovată de faptele reținute, pe de o parte, iar pe de altă parte, are în prezent un dosar pe rolul Curții de Apel București și dorește să se finalizeze acest proces. Nerecunoașterea săvârșirii infracțiunilor care constituie obiectul mandatului nu este un motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european, prevăzut de Legea nr. 302/2004 republicată, aceasta fiind o chestiune care vizează fondul cauzei și asupra căreia autoritățile judiciare române, învestite exclusiv cu punerea în executare a mandatului european de arestare, nu se pot pronunța în nici un mod. Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Reținând că, în cauza de față, nu este incident niciun motiv de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare, că mandatul cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și nu se impun alte informații suplimentare, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de Apel București a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare.

Instanța a constatat însă că pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală se află Dosarul penal nr. x/2017, în care persoana solicitată este judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor, fiind condamnat în primă instanță la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție, potrivit Sentinței penale nr. 1034 din data de 17 mai 2018 a Tribunalului București. Acesta nu este un motiv de refuz, dar poate determina amânarea predării potrivit art. 112 raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004, republicată. Curtea de Apel București a reținut stadiul procesual al acestei cauze (mult avansat față de cel pentru care se solicită predarea în baza mandatului european de arestare), dar și gravitatea faptei pentru care persoana solicitată este judecată în România și a apreciat că este prioritară stabilirea cu titlu definitiv a vinovăției sau nevinovăției acesteia, în acord atât cu interesul persoanei solicitate, dar și cu cel statului român, fără a minimaliza importanța urmăririi penale pentru infracțiunea care a generat emiterea mandatului european.

Astfel, în baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală, iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenție, predarea a fost amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei.

Împotriva Sentinței penale nr. 197/F din 4 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală a formulat contestație persoana solicitată A.

În susținerea căii de atac, contestatorul persoană solicitată a arătat că mandatul european de arestare nu poate fi pus în executare întrucât este judecat într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel București, care se află în calea de atac a apelului. Totodată, acesta a menționat că dorește să execute pedeapsa pe teritoriul României, apreciind că prezența sa în cursul urmăririi penale pe teritoriul statutului ungar nu este necesară, putând să fie audiat prin videoconferință, prin comisie rogatorie, în aceeași modalitate putând să fie administrate și probele (prin comisie rogatorie).

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de migranți în forma de participație a complicității prevăzută de art. 353 alin. (1), (2) a, b, 3 c din C. pen. maghiar, sancționată cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare.

Infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate este prevăzută în art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind o infracțiune care, indiferent de denumirea pe care o are în legislația statului emitent, dacă este sancționată de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu mai este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate A. săvârșirea unei infracțiuni de trafic ilegal de migranți implicând mai multe persoane, în vederea trecerii ilegale a frontierei de stat, faptă comisă în asociere cu numiții B. și C., în scopul obținerii de câștiguri financiare.

Conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Așa cum rezultă din prevederile legale cuprinse în legea specială - art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 11 mai 2018 de către Judecătoria Raională Szeged pentru urmărire penală, față de persoana solicitată A., are forma și conținutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa încât nu era necesar să se solicite informații suplimentare.

Dispozițiile art. 107 din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Referitor la motivul formulat de persoana solicitată, în sensul că are un dosar pe rolul Curții de Apel București, care se află în calea de atac a apelului, instanța constată că acesta nu reprezintă un motiv de refuz a predării, ci un motiv de amânare a predării. În acest sens, instanța de fond, în temeiul art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală, iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenție, predarea s-a amânat până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei.

Totodată, nici susținerea contestatorului, în sensul că prezența sa în cursul urmăririi penale pe teritoriul statului ungar nu este necesară, putând să fie audiat prin videoconferință, prin comisie rogatorie, în aceeași modalitate (comisie rogatorie) putând să fie administrate și probele nu reprezintă un motiv de refuz a predării. Aspectul invocat de contestator nu se circumscriu niciuneia dintre situațiile care pot constitui motive de neexecutare obligatorie sau facultativă a mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2014.

Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile ungare a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 197/F din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 420 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 197/F din 4 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 420 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM