ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2713/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vrancea, cu luarea în considerare a Deciziei nr. 13/2016 din 13.06.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

- sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate: a) a O.U.G. nr. 43/2016 prin raportare la art. 115 alin. (4), art. 115 alin. (6) din Constituție; b) a dispozițiilor art. 3<SUP>1</SUP> alin. (l<SUP>1</SUP>) - (l<SUP>3</SUP>) și alin. (1<SUP>4</SUP>) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost completat prin O.U.G. nr. 43/2016, prin raportare la art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 1 alin. (4) și art. 126 alin. (1) din Constituția României, republicată;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită ordine de salarizare, în aplicarea O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 347,10 RON;

- obligarea ambilor pârâți la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit punctului 3 din cerere, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 347,10 RON) și venitul efectiv plătit, inclusiv ca efect al aplicării O.U.G. nr. 43/2016 (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291,98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin Încheierea de ședință din 4 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 43/2016 și a prevederilor art. V alin. (1<SUP>1</SUP>) - (1<SUP>3</SUP>) și alin. (1<SUP>4</SUP>) din O.U.G. nr. 57/2015.

Totodată, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, constatând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei au declarat recurs reclamanții B., C., F., G., H., I., J., K., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. și Z.

În motivarea căii de atac, recurenții au susținut, în esență, că soluția de suspendare a judecății cauzei s-a dispus ca urmare a admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Or, potrivit art. 413 din C. proc. civ., cazul de suspendare este facultativ și nu obligatoriu, și numai dacă dezlegarea chestiunii prejudiciale are un caracter determinant în soluționarea fondului cauzei deduse judecății.

Totodată, au invocat Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15.12.2016, apreciind că suspendarea judecății cauzei apare ca fiind nejustificată, întrucât cererea poate fi soluționată în temeiul dispozițiilor legale în vigoare și cu luarea în considerare a dispozițiilor legale declarate neconstituționale de Curtea Constituțională prin decizia menționată, citând jurisprudența recentă a Curții de Apel București.

În concluzie, recurenții au solicitat admiterea recursului și, în consecință, reluarea judecății procesului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei se poate dispune atunci când dezlegarea cauzei atârnă, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei altei judecăți.

În cauză, judecătorul fondului a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 43/2016 și a prevederilor art. V alin. (1<SUP>1</SUP>) - (1<SUP>3</SUP>) și alin. (1<SUP>4</SUP>) din O.U.G. nr. 57/2015, suspendând judecata pricinii până la soluționarea respectivei excepții.

Procedura excepției de neconstituționalitate este reglementată în art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificat prin art. I alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 177/2010.

În condițiile în care cazul de suspendare de drept prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost abrogat (prin Legea nr. 177/2010), în situația sesizării Curții Constituționale, nu mai este obligatorie suspendarea judecății.

De asemenea, inexistența unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate relevă intenția legiuitorului, în noile reglementări, de a nu impune, cu caracter obligatoriu, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

Ca urmare a înlăturării acestui caz de suspendare de drept, instanța învestită cu soluționarea cererii în cadrul căreia este invocată excepția de neconstituționalitate are posibilitatea să aprecieze, în anumite situații particulare și cu titlu de excepție, asupra oportunității suspendării judecății.

Așa fiind, dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care stabilesc un caz de suspendare facultativă, sunt aplicabile, în principiu, și în situația sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Înalta Curte apreciază, însă, că, în speță, nu se impune suspendarea judecății în raport cu natura și împrejurările cauzei.

Această măsură nu este necesară ținând cont de Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15.12.2016, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3<SUP>1</SUP> alin. (1<SUP>2</SUP>) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale, și luând în considerare reglementarea cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

În aceste condiții, dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. nu au incidență în raportul dedus judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ. raportat la art. 413 din același cod, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa încheierea atacată, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de B., C., F., G., H., I., J., K., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. și Z. împotriva Încheierii din 4 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și trimite cauza pentru continuarea judecății, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2017.

Procesat de ED