ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1468/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 7 august 2017, înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Casa Națională de Pensii Publice a solicitat:

- obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Ia calcularea sumelor reprezentând contribuția de asigurări sociale reținută și plătită în perioada aprilie 2012 - noiembrie 2015 și comunicarea acestor sume pârâtei Casa Națională de Pensii Publice;

- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov să predea către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism situația drepturilor salariale restante prevăzute în titlurile executorii și achitate în perioada aprilie 2012 - noiembrie 2015;

- obligarea pârâtei Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la efectuarea operațiunilor de cumulare a tuturor drepturilor salariale restante primite în perioada aprilie 2012 - noiembrie 2015 în baza hotărârilor judecătorești la drepturile salariale lunare ce au fost plătite și aplicarea asupra sumelor astfel cumulate a deducerii prevăzute de dispozițiile art. 296 alin. (2) din C. fisc. , precum și comunicarea acestor sume către pârâta Casa Națională de Pensii Publice obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii Publice la restituirea către reclamante a sumei reprezentând diferența dintre suma totală reținută și virată de către pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism cu titlu de contribuție de asigurări sociale cu ocazia achitării drepturilor de natură salarială restante în perioada aprilie 2012 - noiembrie 2015 și suma rezultată ca urmare a efectuării operațiunilor de cumulare conform petitului 3, diferență ce va fi actualizată cu rata inflației și dobânda legală aferentă calculată de la data reținerii și până la data achitării efective.

Prin Sentința civilă nr. 97/MAS din data de 6 februarie 2018, Tribunalul Brașov, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de instanță din oficiu și în consecință:

A declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Brașov a reținut că litigiul dedus judecății are ca obiect obligarea pârâților la acordarea unor sume de natură salarială aferente perioadei aprilie 2012 - noiembrie 2015.

Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamantul are calitatea de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - structura Centrală, Serviciul Teritorial Brașov, iar la data promovării cererii de chemare. își desfășura activitatea în cadrul acestei structuri de parchet.

În cauză reclamantul s-a adresat în vederea soluționării litigiului de muncă Tribunalului Brașov cu încălcarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., text care interzice judecătorului, procurorului, dar și grefierului și asistentului judiciar să sesizeze instanța competentă teritorial, având însă alegerea între mai multe instanțe indicate de legiuitor.

Având în vedere că reclamantul nu a indicat nicio altă instanță în favoarea căreia să se decline cererea sa de chemare în judecată, Tribunalul Brașov a admis excepția lipsei de competența teritorială a instanței sesizată în ciuda interdicției stipulate expres și a declinat cauza tribunalului celui mai apropiat, respectiv Tribunalului Prahova, acesta satisfăcând condiția de a se afla în cadrul unei curți de apel limitrofe Curții de Apel Brașov.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată Ia data de 20 februarie 2018.

Prin Sentința civilă nr. 1150 din data de 21 martie 2018, Tribunalul Prahova a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de instanță din oficiu și în consecință:

A declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Brașov.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivarea sentinței, s-a reținut că, în forma actuală a C. proc. civ., în cazul în care reclamantul are calitatea de judecător (ori deține una din calitățile expres și limitativ arătate Ia alin. (3) din art. 127 C. proc. civ., respectiv procuror, asistent judiciar și grefier) la instanța competentă să judece cauza, acesta este obligat să sesizeze o instanță de același grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Prin Decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casație Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. și, în consecință, a stabilit că, sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

În prezenta cauză, la data sesizării instanței, reclamantul are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov.

Faptul că reclamantul desfășoară activitate în cadrul Serviciului Teritorial Brașov nu este natură a atrage competența altei instanțe, câtă vreme acesta nu desfășoară activitate efectiv în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, cu atât mai mult cu cât Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciului Teritorial Brașov funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nicidecum în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, astfel că, în cauză, nu pot fi reținute dispozițiile art. 127 C. proc. civ. din perspectiva sesizării unei alte instanțe de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Tribunalului Prahova, în considerarea dispozițiilor legale și argumentelor care succed:

Problema pe care o ridică conflictul negativ de competență este dacă, față de norma de competență atribuită instanței cu privire la soluționarea unui conflict de muncă, stipulată în art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, sunt incidente în speță dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, justiția se realizează prin: a) Înalta Curte de Casație și Justiție; b) curți de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanțe militare; f) judecătorii.

Potrivit art. 4 alin. (2) din același act normativ, "parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată, conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii".

Dispozițiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, prevăd că "Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este organizată în structură centrală și structură teritorială; (5) Prin ordin al procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se pot înființa în localitățile în care își au sediul parchetele de pe lângă curțile de apel ori tribunale și în raport cu circumscripțiile acestora ori desființa, după caz, servicii sau birouri teritoriale conduse de procurori-șefi".

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se afla instanța la care își desfășoară activitatea."

Prevederile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Norma legală mai sus evocată reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Rațiunea edictării acestui text legal este aceea de a asigura Imparțialitatea și independența instanței, prin înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.

Prin art. 127 C. proc. civ. sunt nominalizați, fără nicio distincție, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanțelor la care aceștia funcționează, instanțe judecătorești ori parchete.

În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță.

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier Ia instanțele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă aceste instanțe.

Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Brașov.

Infracțiunile date în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin art. 4 din O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, sunt de competența tribunalului, astfel că, în mod efectiv, reclamantul își desfășoară activitatea la parchetul care funcționează pe lângă Tribunalul Brașov.

Această situație justifică adresarea cererii de chemare în judecată unei instanțe de același grad din cadrul oricăreia dintre curțile de apel învecinate, având în vedere dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, ținând seama deopotrivă de calitatea reclamantului de procuror la parchetul care funcționează pe lângă Tribunalul Brașov și de interpretarea stabilită prin Decizia nr. 7/2016 pronunțată în interesul legii, competența de soluționare a cauzei va fi determinată în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Casa Națională de Pensii Publice și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - ANAF, având ca obiect "asigurări sociale", în favoarea Tribunalului Prahova.

Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL