ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1977/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 teza a II - a C. proc. civ., potrivit cărora "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare", Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 iunie 2017 pe rolul Judecătoriei Botoșani sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu intimații B., C., D., Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a comunei Copălău, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Botoșani, E., F., G., H., I., J., K., L. și M., a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. x din 28.05.1999, în sensul de a fi radiați ceilalți autori, cu excepția persoanei petentului.

La termenul din 20 iunie 2018, instanța de judecată a dispus înaintarea înscrisului ce a fost defăimat - actul de donație din 15.04.1960, în copie, a procesului-verbal întocmit conform art. 305 C. proc. civ., către Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, pentru efectuarea cercetărilor ce se impun pentru înscrierea în fals, și în temeiul dispozițiilor art. 307 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării procesului, până la pronunțarea unei soluții penale definitive cu privire la cercetarea falsului.

Prin decizia civilă nr. 71 din 22 august 2018, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a anulat, ca nemotivat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 20 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Botoșani, în dosarul nr. x/2017.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 99 din 05 martie 2019, a respins, ca inadmisibil recursul formulat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 71 din 22 august 2018, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția civilă.

Pe rolul Curții de Apel Suceava, la data de 01 aprilie 2019, a fost înregistrată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 99 din 05.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

La termenul din 09 octombrie 2019, constatând că înscrisul depus de către contestator, reprezentat de încheierea Judecătoriei Botoșani din 20 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 în al cărei dispozitiv intimatul H. figura cu același domiciliu ca și cel din dosar, respectiv Canada, având în vedere că anterior, i s-a pus în vedere contestatorului să facă demersurile necesare pentru a identifica domiciliul intimatului H. la care să poată fi citat, instanța a apreciat că înscrisul depus de către contestator nu reprezintă o astfel de dovadă, în sensul dispozițiilor art. 167 alin. (1) C. proc. civ., așa încât, constatând că partea nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță la termenul anterior, a dispus suspendarea judecării cererii, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva încheierii de suspendare a declarat recurs contestatorul A..

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 noiembrie 2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului de filtru nr. 10.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-contestator a criticat soluția curții de apel din perspectiva în care, în mod greșit, a fost dispusă suspendarea judecării cauzei, de vreme ce acesta și-a îndeplinit obligația de a face demersurile necesare pentru identificarea adresei intimatului H. pentru a fi citat.

Împrejurarea că citația, emisă la adresa acestuia din urmă, din Canada, a fost returnată fără semnătura destinatarului, nu îi poate fi reproșată, iar vârsta înaintată nu îi permite efectuarea unor demersuri suplimentare pentru identificarea altor adrese la care intimatul să fie citat.

De altfel, a precizat că intimatul H. se află în România în vederea participării la judecata unui alt proces, și poate fi contactat prin intermediul avocatului care îl reprezintă, N..

În continuare, a menționat că se impune recuzarea completului de judecată care a pronunțat încheierea ce face obiectul prezentei căi de atac și solicită repartizarea pricinii la un alt complet de judecată care să procedeze la repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților, iar la data de 29 ianuarie 2020, intimata Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a comunei Copălău a depus întâmpinare, comunicată, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 20 februarie 2020, respectiv la data de 28 februarie 2020, recurentul-contestator a depus răspuns la întâmpinare.

Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, magistratul asistent raportor a opinat în sensul că: încheierea recurată este susceptibilă de recurs, recursul este exercitat în termenul legal și este legal timbrat, iar cererea de recurs îndeplinește cerințele impuse de prevederile art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ.., stabilite sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Cu referire la încadrarea criticilor formulate, raportorul a apreciat că se impune ca acest aspect să fie analizat de către completul de filtru.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 18 mai 2020, respectiv la data de 20 iulie 2020, iar la data de 27 mai 2020, recurentul contestator a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea căii de atac, astfel cum a fost formulată.

Examinând, cu prioritate, admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilității încadrării criticilor formulate în motivele de recurs, prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

La termenul din 07 octombrie 2020, completul de filtru, constatând că recursul este legal timbrat și a fost exercitat în termenul legal, iar încheierea curții de apel este susceptibilă de recurs, a rămas în pronunțare asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauza de față, prin încheierea din data de 09 octombrie 2019, ce face obiectul prezentei căi de atac, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei, apreciind că partea nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță la termenul de judecată anterior, de a identifica domiciliul intimatului H. la care să poată fi citat.

Din practicaua încheierii care face obiectul prezentului control judiciar, reiese că, la termenul de judecată care a precedat măsurii suspendării, din 18 septembrie 2019, curtea de apel, constatând lipsa de procedură cu intimatul H., a pus în vedere contestatorului să facă demersurile necesare pentru aflarea domiciliului intimatului, față de împrejurarea că citația emisă legal la adresa acestuia din Canada a fost restituită la dosar, nesemnată de destinatar, cu mențiunea că nu este adresa de domiciliu a intimatului.

În speță, în cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-contestator nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să privească încheierea de suspendare, dispusă în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., supusă controlului de legalitate, acesta limitându-se a susține că nu i se poate imputa neîndeplinirea obligației impuse de către instanță, atât timp cât a informat completul de judecată în legătură cu adresa la care intimatul H. să fie citat în Canada, iar împrejurarea că citația a fost returnată la dosarul cauzei, cu mențiunea că aceasta nu reprezintă adresa intimatului, nu i se poate imputa.

Înalta Curte mai reține că excedează controlului de legalitate ce se exercită în calea de atac a recursului aspectele arătate de către recurentul-contestator cu privire la cererea de recuzare a judecătorilor care au participat la pronunțarea încheierii ce face obiectul prezentei căi de atac, C. proc. civ. oferind remedii juridice pentru atare situații.

Întrucât calea de atac pendinte vizează încheierea de suspendare a judecării cauzei, în condițiile art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse de instanță prin încheierea recurată și să combată cele reținute de curtea de apel, în sensul că nu a făcut demersurile și nici nu a prezentat dovada demersurilor întreprinse, conform art. 167 alin. (1) C. proc. civ., pentru a identifica domiciliul intimatului H., la care să poată fi citat acesta, potrivit legii.

Având în vedere că recurentul-contestator nu a formulat critici de nelegalitate care să privească încheierea atacată, și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 9 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 9 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2020.