ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1799/2019

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția I civilă, la 5 ianuarie 2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., constatarea nulității contractelor de donație mobiliară, autentificate sub nr. x din 22 ianuarie 2008 și nr. 3087 din 10 octombrie 2008 de BNP C. și a celui încheiat sub semnătură privată la 15 octombrie 2008, precum și repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii sumelor cuprinse în acestea, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Botoșani, secția I civilă, prin Sentința nr. 619 din 15 iunie 2018, a respins excepția lipsei de interes, invocată prin întâmpinare. A admis cererea, având ca obiect anulare act, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. A dispus anularea celor trei contracte de donație mobiliară, menționate în acțiune. A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară. În baza art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, a obligat-o pe pârâta B. la plata către stat a sumei de 48.611 RON.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin Decizia nr. 1350 din 19 decembrie 2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului. A fost obligat apelantul să plătească intimatei suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., prin prisma motivului circumscris art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Principala critică adusă deciziei atacate a constat în nesocotirea principiului bunei credințe, care, potrivit legii, se prezumă, sarcina probei revenind celui care invocă reaua-credință, în opinia recurentului, în speță, nefăcându-se dovada relei sale credințe la încheierea contractelor a căror nulitate se solicită.

Astfel, recurentul a susținut că, atâta vreme cât prin hotărârea judecătorească pronunțată de o instanță penală și care se bucură de autoritate de lucru judecat, a fost condamnată numai pârâta, instanța civilă nu are căderea de a aprecia asupra bunei sau relei sale credințe.

A solicitat a se observa că operațiunea juridică desfășurată între părți a constituit un ilicit penal și pentru acest motiv se impune constatarea nulității contractelor de donație.

Aplicarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans nu poate fi nici măcar pusă în discuție în speță, în condițiile în care în dosarul penal a avut calitatea de martor și nicidecum de inculpat.

Având în vedere inexistența cauzei în ce privește încheierea contractelor de donație, a fost evident pentru recurent că instanța trebuie să facă aplicarea principiilor care guvernează efectele nulității și să dispună restituirea prestațiilor.

În ce privește măsura confiscării respectivelor sume de bani a căror restituire o solicită de la pârâtă, a arătat că instanța penală nu a făcut altceva decât să aplice sancțiuni penale, constatând o stare de fapt, dar nu a avut căderea de se pronunța și cenzura din punct de vedere al dreptului civil aceste acte juridice.

Astfel, nu poate avea loc o restabilire a situației anterioare fără restituirea prestației, care este o sancțiune de drept civil, distinctă de sancțiunea penală a confiscării din patrimoniul pârâtei a aceleiași sume de bani.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la 20 iunie 2019, după efectuarea formalităților de comunicare, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 24 iunie 2019, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Prin rezoluția din 28 august 2019, s-a acordat termen la 16 octombrie 2019, în camera de consiliu, fără citare părți, pentru soluționarea recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Or, în speță, verificând cererea de recurs, se constată că, deși motivele au fost subsumate pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., acestea reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, care și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia pronunțată în apel.

Se reține, în aceste condiții, că recurentul nu a dedus judecății critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1 - 8 ale art. 488 C. proc. civ. și prin care să arate în ce mod, concret, este eronat raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluției, recurentul nu a criticat în niciun fel hotărârea atacată.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Ca atare, motivele de recurs ridică o problemă de încadrare, cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., deoarece motivarea recursului nu se raportează la măsura adoptată de instanță, în condițiile în care s-au preluat motivele de apel care și-au găsit deja o rezolvare jurisdicțională.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

Referitor la solicitarea intimatei-pârâte B., formulată prin întâmpinare, de acordare a cheltuielilor de judecată, se reține că nu poate fi primită în absența înscrisurilor doveditoare ale cheltuielilor, în raport de prevederile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1350 din 19 decembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă B.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2019.

GGC - NN